25,164 matches
-
care, în colaborare cu El. Reghistan, compusese textul din 1944: "Republice libere-n strînsă uniune/ Măreața Rusie pe veci a-nchegat./ Trăiască, zidită din vreri de popoare,/ Uniunea Sovietică, marele stat!" (Traducerea românească, îndeajuns de fidelă, mă scutește să citez originalul.) Versiunea recentă exaltă zborul vulturului bicefal și fîlfîirea steagului alb-albastru-roșu. Celebrarea unor simboluiri ale Rusiei imperiale pe o melodie a erei sovietice - iată o sinteză stranie, dar elocventă, pe marginea căreia s-ar putea glosa îndelung. Osemintele lui Nicolae al II
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
cerut asociației să redeschidă cinemateca la Sala Dalles... Un profesor, autor al unor versuri latinești, a amuzat publicul atacîndu-l vehement pe Valeriu Rîpeanu și cerînd să i se taie limba.., pentru că-l împiedică pe profesor să publice nu știu ce ediție cu versiunea latină a unor poezii de Eminescu. Sau poate tăierea limbii a fost propusă de un alt nebun, un anume Mihail Ilovici, poet căruia Rîpeanu i-a respins un manuscris. Profesorul latinist l-a atacat, cred, pe Ion Dodu Bălan, care
Din viața literară- alte secvențe inedite - by Petre Solomon () [Corola-journal/Imaginative/14202_a_15527]
-
la Paris, unde-și luase diploma în Drept, bunicul patern fusese director al Școlii de Arte și Meserii din Iași. Linia maternă a scriitorului a ridicat cele mai spinoase probleme, datele concrete lipsind o vreme și mai existând și propria versiune lacunară a scriitorului, numind o ascendență franceză. În realitate, mama lui Eugen Ionescu, Tereza, născută Ipcar, aparținea unui neam evreiesc din România, vrejuit, cum spunea Mateiu, în Franța. Mihai Sorin Rădulescu a efectuat cercetări minuțioase în arhivele și bibliotecile din
La umbra arborilor genealogici by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/14427_a_15752]
-
tineri ațâțați de "glasul iubirii" ajung să se bată crâncen cu ciomegele ghintuite pentru o fată. O întâmplare trăită într-un cadru asemănător și de Niculae Moromete. Iar O adunare liniștită este însăși celula-nucleu din care germinează Moromeții, înfățișând în versiune concentrată o sumă de situații și un fel de a vedea existența definitorii pentru marele roman de mai târziu: plăcerea de a tăifăsui și de a asculta povești ("Oamenii se frecară de pat, se așezară mai bine și ochii începură
Momentul literar 1945-1948 - Primul Marin Preda by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14521_a_15846]
-
mă conving, nu o singură dată, de dreptatea autorului latin care a spus că există o soartă a cărților. O soartă deseori ciudată, greu de întrevăzut, stârnitoare de nedumeriri. Mă gândesc anume, acum, la o carte a lui Dan Cristea, Versiune și subversiune, apărută la noi în 1999, la Editura Cartea Românească. Am spus la noi pentru că destinul ei a început în America, unde autorul a scris-o în engleză, a publicat-o acolo la sfârșitul anilor '80, pentru a o
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
simplă consemnare. Cartea răspundea totuși unor așteptări, cum spuneam, și încă mai mult: este plină de idei noi, de asocieri incitante, un eseu liber, ca viziune, dar și bine strunit, structurat, sub aspectul construcției intelectuale. Este de observat totodată că Versiune și subversiune aduce o schimbare de perspectivă în scrisul autorului. În cărțile lui anterioare (Un an de poezie, 1974, Arcadia imaginară, 1977, Faptul de a scrie, 1980) cultiva cu precădere fragmentul, notația, reflecția nesistematizată, orientată simpatetic spre anumite subiecte și
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
câteva linii de înaintare delimitate din chiar punctul de pornire al demersului critic: "...încerc să arăt că scrisul autobiografic, ca și eul autobiografic, evoluează în jurul axului interpretării și al construcției, al oglinzii și procesului devenirii, al adevărului și artei, al versiunii și subversiunii". Manifestare a eului determinat multiplu, "ancorat" în istorie, în medii sociale și culturale, în religios, în etnic etc., scrisul autobiografic îi apare criticului drept o realitate labilă și oarecum rebelă, nesupusă clasificărilor, canoanelor, întemeiată cum este pe acele
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
în medii sociale și culturale, în religios, în etnic etc., scrisul autobiografic îi apare criticului drept o realitate labilă și oarecum rebelă, nesupusă clasificărilor, canoanelor, întemeiată cum este pe acele perechi de contrarii mai sus evocate: interpretare - construcție, adevăr - artă, versiune - subversiune ș.c.l. Avertizat, exploratorul ținuturilor de nisipuri mișcătoare ale scrisului autobiografic își impune prudență, spirit de precauție. "Polimorfă, precum experiența ireductibilă a vieții în care, în parte, își are originea, autobiografia nu pare ușor dispusă să se supună
Eul care scrie by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14569_a_15894]
-
săi înaintea plecării după lâna de aur: "...să ne încercăm și să ne aflăm limitele în această rătăcire primejdioasă". Aluzii la istoria recentă ni se pare a desluși în Dionisiaca, povestire scrisă în august 1944. Este construită pe una din versiunile mitului dionisiac, și anume pe aceea care-l înfățișează pe zeul viței de vie, al beției și petrecerilor ca pe un misionar al propriului cult, propagator ofensiv și agresiv al "misterelor", o nouă religie. Însoțit de cortegiul de bacante și
Momentul literar 1945-1948 - Debutul lui Petru Dumitriui by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/14652_a_15977]
-
Munteanu era "de stânga"? Cine a spus că era "democrat în înțeles ateu, plebeu și haotic", ca "în zilele noastre"? Las de o parte "gulagul", "regii" și "secretarii de partid"... 1. De aceea ne-am adresat textelor - adica mai întâi versiunii franceze a ceea ce s-a numit Panoramă de la littérature roumaine contemporaine (Ed. du Sagittaire, 1938), pp. 72//75. Sub titlul L'idéal socialiste et l'étude scientifique de la littérature, Basil Munteanu prezintă împrejurările în care s-a produs "mișcarea socialistă
Un răspuns (inutil) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Imaginative/14798_a_16123]
-
multe ori în mod superlativ pozitivă mea persoană. Am avut săpunul Excelsior; savantul meu amic, tînărul profesor de istorie la Facultatea de litere, d. Neculai Iorga, un alt Pic de la Mirandole, între quibusdam aliis, mi-a dat și o dulce versiune a odei răposatului Tennyson, dulcele (cu atît mai dulce că a fost cel din urmă) poet oficial al curții britanice; am văzut căzînd balonul Excelsior și reușind baletul Excelsior. E ciudat: mai adesea reușește o direcțiune să aibă un balet
Caragiale și baletul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14849_a_16174]
-
a înfierbântat și mai mult spiritele, iar proiectul n-a prins niciodată viață. Căderea zidului Berlinului i-a dat, însă, un nou suflu, iar cancelarul Kohl a avut ideea unificării celor două memoriale. Așa s-a născut Neue Wache, în versiunea în care am văzut-o și eu. Dar nici această formulă nu a fost scutită de contestări. Supraviețuitorii Holocaustului au acuzat lipsa de de relevanță a grupului statuar, alții s-au plâns că punerea laolaltă a atâtor categorii de victime
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
și de câteva ori am cumparat manuale de aici și le-am carat în bagaj pentru prietenii mei care aveau nevoie de ele și nu se găseau. E adevărat și că eu de obicei trebuie să cumpăr cea mai recentă versiune a unei cărți și plătesc sute de dolari în fiecare semestru, în timp ce cărțile pe care le aduc colegilor din România sunt ediții mult mai vechi și sunt mult mai ieftine. Da, studenții la medicină nu au cadavre pe care să
Modelul american by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82400_a_83725]
-
unei realități mai mereu “viceversa”. Totuși, am hotărât să acord premiul oferit de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu și Jurnalul Național (câte un exemplar din Vasile Alecsandri - Teatru și I. L. Caragiale - Teatru și un DVD cu ‘O scrisoare pierdută‘, versiunea antologică în care joacă Radu Beligan și Birlic) lui Adrian, care m-a comparat cu Oberon din Visul unei nopți de vară. Habar n-am dacă aș fi vreodată în stare să-l joc, dar personajul îmi place cu siguranță
Cine-aș fi dacă aș fi un personaj de teatru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82493_a_83818]
-
ce personaj de teatru vi se pare ca semăn cel mai tare? Hai, s-auzim! Turnați aici! Cel mai simpatic răspuns primește câte un exemplar din Vasile Alecsandri - Teatru și I. L. Caragiale - Teatru și un DVD cu ‘O scrisoare pierdută‘, versiunea antologica în care joacă Radu Beligan și Birlic: Premiile sunt oferite de Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu și Jurnalul Național. Câștigătorul va fi ales la noapte. Te văd în Treplev din “Pescărușul”....Amândoi aveți o analiză lăuntrica foarte fină
Ce personaj aș fi? by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82496_a_83821]
-
că îl pune într-o lumină mult mai bună pe cuplul Ceaușescu decât pe procuror care excelează prin neprofesionalism, părtinire, brutalitate. Dacă filmul are un mare merit, el stă mai ales în lipsa comentariului și în selectarea filmărilor celor mai diverse. Versiunea mea simplificată imaginară a lui Ceaușescu tocmai s-a complicat.
Autopsia veselă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82556_a_83881]
-
proiectul e mai vechi, el nu a fost niciodata dezbătut public și abia acum cateva saptamani au început lucrările. Sandra s-a consultat cu mai mulți arhitecți, inclusiv cu Dorin Ștefan, autorul unei faze preliminare a proiectului (cu care actuala versiune nu mai seamănă deloc) și cu activiști din cadrul Platformei pentru București, care au fost de acord cu argumentele ei. Scrisoarea a trimis-o celui căruia i-e adresată și m-a rugat și pe mine s-o fac publică. Prost
Salvați Piața Charles de Gaulle by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82524_a_83849]
-
care lucrez eu. Azi noapte, zeul Project Managementului s-a îndurat de mine și mi-a arătat lumină: Remember the Milk. Nu doar că e versatil și poate inclusiv să-ți asocieze puncte pe Google Maps cu fiecare sarcina, dar versiunea Pro mai face câteva șmecherii: Și mai e și foarte intuitiv: procesează chestii că “bancă tomorrow 9 am” sau “doctor 9 nov 5pm”. Așa că acum mi-e mult mai greu să mai uit să cumpăr laptele (de soia).
Remember the (soy) milk! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82682_a_84007]
-
prezentat cu mare succes celebra "Liebelei" a lui Arthur Schnitzler, aflat atunci în mare vogă. în 1936 a funcționat acolo, e adevărat scurt timp teatrul "Renașterea" întemeiat de câțiva tineri actori: Toma Dimitriu, N. Făgădaru, Iliada Munteanu, Marga Hagiescu - cu versiunea românească a piesei lui Schnitzler. Iar în anul imediat următor, sala Liedertafel și-a putut sărbători, cu mare fast, a 85-a aniversare. Ilustrată, printre altele, printr-un concert de gală în cadrul căruia corurile sale reunite au fost dirijate de
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
Mircea Handoca La sfârșitul anului 2003, apărea la Paris cartea lui Florin Țurcanu Mircea Eliade. Le prisonnier de l'histoire 1. Recent, Editura Humanitas ne prezintă versiunea ei românească, datorată Monicăi Anghel și lui Dragoș Dodu. Semnalam într-o recenzie 2 meritele și lacunele acestei cărți. Reiau discuția "provocat" de un articol care, îndoindu-se de oportunitatea hotărârii Institutului Cultural Român de a proclama 2006 drept Anul
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
cu eroul nostru în diferite etape ale vieții. Elogiam în articolul meu puterea de muncă, tenacitatea, perseverența și corectitudinea autorului, reproșând, în același timp, ignorarea sau minimalizarea cercetărilor anterioare ale predecesorilor, petele albe din biografia spirituală a lui Eliade. Comparând versiunea recentă cu ediția princeps, constat unele ameliorări. Autorul adaugă câteva informații, bazate pe publicarea în ultimii doi ani a unor "noi mărturii care interesează direct biografia lui Mircea Eliade". S-a renunțat la prefața agresivă a lui Jacques Julliard. La
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
Monde, Libération, La Croix etc. Aș mai avea un motiv să fiu bucuros de recenta traducere a cărții lui Florin Țurcanu. în ediția franceză, numele meu nu figurează la indicele de nume. Ajunsesem să mă îndoiesc de propria mea existență. Versiunea recentă mă citează de... 49 de ori. Asta e prea de tot! Dar intervine și aici... interdicția. Cărțile mele Pro Eliade și Eliade și Noica nu sunt incluse nici la indice, nici în cuprinsul volumului Dlui }urcanu. în prima polemizez
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
remarcat acribia exegetului. Din când în când însă, există și mici... derapaje. Autorul este aspru față de tonul "ditirambic" al unui articol semnat de Dumitru Micu despre volumul De la Zalmoxe la Gengis-Han (p. 584). De ce oare nu ne informează că prefața versiunii românești a acestei cărți a fost semnată de Emil Condurachi (1912-1987), tatăl Dnei Zoe Petre. Nu i-ar putea aplica autorului prefeței același infamant epitet? Exemplific: "Marele prestigiu de care se bucură de multă vreme și pe drept cuvânt Mircea
Dosar - Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/10667_a_11992]
-
în interpretarea lui Villon. Cît privește inventivitatea verbală a traducerii, aici raportările își pierd sensul, căci darul în materie al celui despre care vorbesc sfidează orice comparație. De la un punct încolo, Vulpescu se ia la întrecere cu sine, oferindu-ne versiuni total diferite ale unor balade traduse de el cu multe decenii în urmă (vezi Opurile magistrului Françoys Villon ș...ț, Editura Tineretului, 1958). Și nu mă voi grăbi să spun că noua versiune e neapărat superioară primei; esențial rămîne faptul
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
ia la întrecere cu sine, oferindu-ne versiuni total diferite ale unor balade traduse de el cu multe decenii în urmă (vezi Opurile magistrului Françoys Villon ș...ț, Editura Tineretului, 1958). Și nu mă voi grăbi să spun că noua versiune e neapărat superioară primei; esențial rămîne faptul că ambele sînt excelente. 1958 2005 Scoicari, pedeștri la Ruel, Coțcari cu mierla în caftan, Vă cîntă mandea pitpalacu^: Dă mandea glas: mergînd pe blat, Ici hoitu^ vi-l lăsați...Cărel! Nu pierdeți
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]