1,533 matches
-
literară germană, înregistrînd recenzii în „Frankfurter Allgemeine Zeitung”, „Neue Zürcher Zeitung”, în „Neues Osteuropa”, în revista online „literaturkritik.de” etc. Majoritatea comentariilor semnalează detabuizarea curajoasă a legăturii dintre sexualitate și vîrsta a treia, apreciind „taifasul neobișnuit și seducător” al naratoarei, verva introspecției și „covorul lingvistic policrom” pe care-l închipuie stilul autoarei. O parte dintre recenzii se opresc și asupra fundalului cărții - Harald Hartung de la „Frankfurter”, de pildă, vede în carte mai puțin un roman și mai degrabă o imagine aproape
Ecouri internaționale ale unor scriitori români () [Corola-journal/Journalistic/5550_a_6875]
-
Sunt, desigur, și spirite critice tentate de pamflet. Partea proastă este că pamfletul pretinde talent literar. Dacă nu știi să scrii ca lumea, e mai bine să nu scrii pamflet. Ce observ eu la destui dintre îndrăgostiții peste noapte de verva și de culoarea pamfletului este confuzia dintre expresivitate și trivialitate. E uimitor să constați de câtă grosolănie devin capabili oameni altminteri subțiri. O grosolănie, nu doar de limbaj, ci și de idei. S-ar spune că pamfletul le tocește condeiul
Polemică și pamflet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5806_a_7131]
-
margini, verificată la încheieturi, supusă unor controale repetate, o lume examinată, inspectată și investigată de două conștiințe curioase. Semnficativă mi se pare, în acest sens, o replică a intervievatorului. Îndemnat de Miron să fumeze dacă simte nevoia, acesta răspunde, cu vervă: „Ce să mai fumez, am fumat totul!” (p. 338) Înregistrate în preajma lui 2004 pe patruzeci de casete transcrise ulterior cu acribie (după cum aflăm dintr-o notă preliminară semnată de Elsa Lüder), dialogurile dintre Ovidiu Nimigean și Paul Miron reprezintă o
Și ca dânsa suntem noi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5808_a_7133]
-
unor exigențe care nu se negociază. Cine le suportă trece mai departe, cine nu le suportă rămîne a se ocupa cu literatura, care e locul predilect unde lipsa pregătirii serioase poate fi ascunsă sub smalțul unui talent spontan, de facilă vervă lexicală. Severă și adesea dureroasă prin asceza de spirit la care tînărul e supus, etapa aceasta are un dublu rost: de a forma cu adevărat un intelectual și, în al doilea rînd, de a cerne studioșii cu merit de impostorii
Putința de salt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5057_a_6382]
-
spiritelor cu repulsie față de răsturnări, de aici poziția de repudiere principială a curentelor de stînga. Volumul e un țipăt strident, cu apăsată tentă polemică, Johnson fiind mai mult gazetar decît istoric, postură care de altminteri îl prinde de minune, grație vervei cu care intră în pielea unui comentator iritat. Ca să schițeze tabloul pericolelor ce pîndesc Occidentul, Johnson introduce două postulate. Primul postulat e un criteriu de recunoaștere a civilizației: avem civilizație acolo unde căutarea adevărului se face în condiții de libertate
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
păstreze distanța prin aerul dezinvolt cu care contemplă vermina urbană, de aceea e inutil a-i căuta o fibră dramatică menită a ridica temperatura discuției, cum e oțios a-i aștepta tresăriri patetice. Autorul e mustuos, rece și plin de vervă cabotină, fără agresivități de limbă și, în genere, fără atacuri la persoană, cu un scris de factură gazetărească, care te desfată pe moment, pentru a-l uita foarte repede. Alte apariții recente Grete Tartler, Islam, repere culturale. Proba Orientului, Editura
Cetatea comică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3694_a_5019]
-
enorm cabotinism devine în mod fericit contrapunctul sublimului profesat cu abnegație de regizor, dar generează și un efect pervers, subliniind încă mai tare caracterul butaforic al acestui sublim. Pentru că Thénardierii cei răi apar ca un cuplu de ticăloși de o vervă cuceritoare și de un ludic teatral și, încă o dată, ei lasă impresia pe care întreg filmul o generează până la urmă, aceea de teatru filmat. Tom Hopper a ratat tocmai filmul lăsând în loc o piesă de teatru, un spectacol de operă
Revoluție și postișe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3701_a_5026]
-
Gabriel Dimisianu Istoric, om politic, autor de spirituale rememorări ale propriului trecut, jurnalist dintre cei mai activi și mai plini de vervă, strecurând un grăunte de umor chiar și atunci când comentează dezastrele din Orientul Mijlociu, zona pe care o cercetează cu predilecție, Adrian Cioroianu ni se înfățișează, iată, și ca romancier. Acest Adulter cu smochine și pescăruși (Ed.Curtea veche, 2012) este un
Noul romancier by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3732_a_5057]
-
Petre Păscu, Strada Negustori, nr. 19, Sectorul 3, București]. * [București, 28 februarie 1969] Dragă domnule Păscu, Mă grăbesc să-ți comunic plăcerea surprizei resimțite la primirea scrisorii dumitale, cu cele două poezii ocazionale, concepute cu spiritul care-ți caracterizează totdeauna verva lirica. Requiemul pentru câinele Fox9 ar trebui neapărat să cauți a-l publică pe undeva, meritând din plin să depășească sfera delectării mele personale. Încă o dată îți mulțumesc pentru atenția deosebită, pe care ne-o acorzi cu orice prilej, și
Noi completări la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5576_a_6901]
-
nici măcar încadrabile sub același stindard literar-valoric, își dezvăluie multiplele legături pe care le are cu moartea. Practic, ne aflăm într-o istorie a reprezentărilor thanatice literare, dar nu în sens de ierarhizare cronologică, ci de diversitate cu ușoare ambiții exhaustive, verva cu care autoarea trece de la o operă literară la alta determinând cititorul să creadă că acest lanț al reprezentărilor literare ale morții nu se va sfârși prea curând. Sunt analizate opere românești mai puțin cunoscute precum Înainte de moarte, nuvela lui
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
mai banale replici sau fapte până la codificări specializate ale realului (dialogul dintre doi soți sau dintre doi diplomați, lectura unui plan managerial al unei companii, condițiile de validare în jocul electoral, dispute legate de normele juridice), toate sunt puse, cu vervă și talent fatic, în slujba tezei centrale: „Pentru a se ști dacă norma N se aplică în cutare caz concret C, cel mai adesea este nevoie de o interpretare, din cel puțin trei motive: avem nevoie să determinăm semnificația, referința
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
poate fi amînată, nici stopată) la cotidianul ceaușist. Iar realismul este una dintre modalitățile de reprezentare, una dintre proiecțiile noii vîrste artistice. Cade, cu aceasta, prejudecata persistentă și astăzi conform căreia poezia lui Dinescu e o țîșnire de talent, de vervă a expresiei, de înzestrare lirică naturală și fără concept. Talentul, înzestrarea, verva, naturalețea sînt incontestabile, însă poetul le lucrează cu o formată conștiință poetică, în structuri variate și procesate atent, adaptate unei focalizări sau alteia. În poeziile erotice (precum Fără
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
dintre modalitățile de reprezentare, una dintre proiecțiile noii vîrste artistice. Cade, cu aceasta, prejudecata persistentă și astăzi conform căreia poezia lui Dinescu e o țîșnire de talent, de vervă a expresiei, de înzestrare lirică naturală și fără concept. Talentul, înzestrarea, verva, naturalețea sînt incontestabile, însă poetul le lucrează cu o formată conștiință poetică, în structuri variate și procesate atent, adaptate unei focalizări sau alteia. În poeziile erotice (precum Fără pretenții), ironicul e slab, pentru ca „fărîmiturile de hîrtie îndrăgostite de ebonită” și
Destabilizatorul by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3838_a_5163]
-
care-l folosește), va citi doar două poeme. Foarte scurte. Care-i vor fi, desigur, masacrate de comentatori: „În lipsa mentorului (Nicolae Manolescu fiind, pesemne, foarte ocupat, nu venise să asiste la lectură), spiritele s-au dezlănțuit. Florin Iaru era în vervă. Coșovei la fel. Elena Ștefoi ne ciupise și ea cu replici usturătoare. Mai rezervați au fost I.B. Lefter, Cărtărescu și Nino Stratan. Singura care încercase să-mi ia apărarea fusese Mariana Marin, dar fără succes. Cel mai pornit era Doru
Eleganța, de azi pe mâine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3756_a_5081]
-
de autor”. Dorin Tudoran a atras atenția că „nimic în poezie nu poate fi mai presus de imaginație” și a conchis, de asemenea, poetic, că descoperirea Graalului le rămâne cititorilor. Dumitru Țepeneag a povestit, în maniera ludico - nonconformistă, plină de vervă, circumstanțele înlesnirii debutului său în „Gazeta literară” de Sami Damian, cu care înainte jucase șah pe Lipscani. Rolul realizării sintezei i-a revenit profesorului Mircea Martin. Acesta și-a exprimat aprecierea față de exemplaritarea nu doar literară, ci mai ales morală
„Exilați“ sub Tâmpa: Dorin Tudoran și Dumitru Țepeneag by Alexandra Lazăr, Sînziana Stoie () [Corola-journal/Journalistic/3620_a_4945]
-
la întrecere cu comentatorii vizați. Și, nu de puține ori, din dialogul cu critici de calibru precum Adrian Marino, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Virgil Nemoianu sau Ion Pop (protagoniștii Diacriticelor), Cistelecan ieșea învingător măcar în ce privește sagacitatea. Cu poeții deveniți critici, verva polemică a lui Al. Cistelecan e și mai accentuată. Cel mai recent volum, Magna cum laude (Diacritice II) pleacă de la premisa, mai mult sau mai puțin serioasă, că „Niciodată România n-a avut atâția poeți doctori ș...ț Absorbiți de
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
comentați, iar cartea lui reprezintă, de fapt, „o scară de amabilități și entuziasme”. Și mai e ceva: Al. Cistelecan se arată, în general, ceva mai blând cu autorii lipsiți de contur, cu care nu simte nevoia să se întreacă în vervă și inteligență. Așa se face că volumele lui Alexandru Mușina, Andrei Bodiu sau Ioana Pârvulescu sunt tratate mai aspru decât sar fi cuvenit. Ce critic mare ar deveni Al. Cistelecan dacă s-ar hotărî să-și acorde o mică vacanță
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
de partid acolo, și-a adus aminte de referatul meu, și așa mai departe... Din vorbă în vorbă, a vorbit foarte mult, numai el, și cred că a durat totul vreo douăzeci de minute. Am fost absolut inundat, copleșit de verva lui, și a spus acest lucru extraordinar, pe care în curând îl veți vedea pe hârtie: "Lucrez la o carte". "Da?" zic. Și el: "în cartea aceea, asta-i esențialul, spun cine a provocat mineriadele." " Da, zic, spuneți asta?!" Da
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
nu au nimic artificial sau forțat. Este ca un tată care glumește cu copiii săi și care, făcându-se că îi părăsește, îi instruiește, îi corectează, îi încurajează 12. Hrisostom are deja ceva din prolixitatea asiatică. Aceasta ține de bogăția vervei sale oratorice și de genul adoptat în discursurile sale. Nu este posibil să nu evidențiem măcar claritatea clasică a limbii și a stilului și care mai poate fi regăsită la Demostene, copia spontană, fără nici un artificiu retoric, de imagini și
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
deja (într-o formă foarte diferită) în același ziar „Epoca”. Trecuseră, când Davila consemnează întâmplarea, mai bine de treizeci de ani, deci scăparea nu-i numaidecât imputabilă. Semn că nu toate impreciziile au substrat malonest. Adeseori oamenii se contaminează de verva lui Caragiale și încearcă s-o mimeze pe cont propriu. Un exemplu edificator (și, în felul lui, trist) de astfel de „parazitism” îl constituie relatarea lui Ion Suchianu. Crezânduse ei înșiși atinși de aripa geniului (doar stăteau la masă cu
O enigmă neexplicată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2920_a_4245]
-
său. Întru valorificarea figurii lui E.Study, pentru publicul ne-matematic, vom spune că știința noastră, întocmai ca literatura, alături de deschizători grăbiți de drumuri, numără adevărați fanatici ai formei. Prin formă trebuie înțeles, în redactarea textelor matematice nu numai poleirea vervei, îngrijirea notației, simetria calculelor, cât mai ales, prelucrarea de adâncime a fondului de idei, înlănțuirea organică a acestora. Ca Flaubert, în literatură, Study pune în principiu acest „postulat al desăvârșirii”: la fiecare idee matematică există o formă unic determinată care
O colaborare necunoscută a lui Ion Barbu by Dan Barbilian () [Corola-journal/Journalistic/3374_a_4699]
-
Cincinat Pavelescu, cel care i-a atras atenția lui Caragiale cu dibăcia lui la rime... imposibile. Pe Caragiale l-a văzut „în seri neuitate” ca pe o „fântână luminoasă”, as al paradoxului, susținând azi una și mâine alta, cu egală vervă, fiindcă în artă contează numai talentul, tendințele sunt amănunte. E cunoscut episodul în care Caragiale face, în cele din urmă, statornică bună impresie unei mătuși a soției, izolată la o moșie din Prahova. Spune mult despre jocul sofisticat cu aparențele
Caragiale și lumea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3013_a_4338]
-
cronologiei apariției în volume, autorul cărții de față discută (aproape) de fiecare dată povestirile lui Fănuș Neagu în relație cu ale altor prozatori ai cîmpiei (și, în particular, ai Bărăganului). Analizele propriu-zise denotă nu doar aplicație analitică, poftă speculativă și vervă contaminantă, ci și o familiaritate „intimă” cu povestirile fănușiene. Viorel Coman realizează, aici, și o „biografie a operei”, urmărind „temele și motivele literare specifice, miturile personale și mai ales devenirile, metamorfozele temelor”, evoluția „organică” a formulei și a imaginarului, de la
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
moment dat, să-l provoace la o partidă de skandenberg). În rest, relație „de serviciu”, protocolară, civilizată, cu episoade accidentate și cu lungi intervale de indiferență. De aici și tonul foarte echilibrat al „epistolelor” (de fapt, niște eseuri pline de vervă narativă). În proiectul ei inițial, cartea nici nu-i fusese destinată lui Chețan. Acesta a devenit protagonist abia în urma unui episod recent: acționar al Editurii Humanitas (grație unei decizii extrem de generoase a lui Gabriel Liiceanu, care la începutul anilor nouăzeci
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
Ar fi trebuit să se aștepte - Pați nu citea decît filozofie sau istorie - adora anecdotele istorice, le memora cu grije și le plasa cu mult spirit de à propos, ceea ce îi crease o reputație de om spiritual și plin de vervă. - De unde o ai? a mai întrebat ea, mai mult din politețe și pentru a-și ascunde decepția. - De la avocat... - a gîfîit Pați congestionat. - De la care avocat? - Ăla... știi tu... cu Manuela, care a plecat alaltăieri. - Aha, da - a făcut Cristina
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]