1,213 matches
-
pe malul unui lac din mijlocul pădurii. Îmi părea foarte cunoscut și m-au trecut fiorii la vederea lui. Mă plimbam alături de un băiat îmbrăcat tradițional. Tăceam. Nu ni se auzeau nici măcar pașii. Întregul peisaj părea învăluit într-o ceață verzuie. Un pod alb, minunat, se scufundase în mijlocul lacului. — S-a scufundat podul, spuse băiatul. Nu putem merge nicăieri azi. Să poposim la hotelul de-aici. Trebuie să aibă camere libere. În apropierea lacului se afla un hotel. De pe zidurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
se scufundase în mijlocul lacului. — S-a scufundat podul, spuse băiatul. Nu putem merge nicăieri azi. Să poposim la hotelul de-aici. Trebuie să aibă camere libere. În apropierea lacului se afla un hotel. De pe zidurile lui de piatră picura ceață verzuie. Pe o poartă erau gravate în litere aurii cuvintele: „Hotel Elveția“. De îndată ce-am văzut primele litere, m-am gândit la mama, fără să vreau. Eram neliniștită. Oare cum se simțea? Ea ar poposi la hotelul acesta dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de trist și plin de compasiune: — E în mormânt. Am țipat. Asta era, deci. Mama nu se mai afla printre noi. N-am înmormântat-o? M-au trecut fiori. Am deschis ochii. Se lăsase amurgul pe verandă. Ploua. O ceață verzuie plutea în aer, exact ca-n vis. — Mamă! — Ce faci acolo? m-a întrebat, calmă. Am sărit în sus de bucurie și am dat fuga la ea. — Dormeam. Mă întrebam ce faci. Ai dormit cam mult... Era binedispusă. Mama mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
deasupra trebuia să fie Cinci Proprietăți, uriașul frate al Annei, cu brațe lungi și adus din spate, cu capul crescut din centura groasă de mușchi la fel de autentic ca o buturugă răsărită pe spinare, cu părul de un castaniu dulce și verzui, cu ochi complet verzi, clari, scormonitori, primitivi și sardonici, cu un zâmbet eschimos de simplitate primitivă ce se desfăcea într-o pereche de dinți de eschimos, împlântați adânc pe gingiile late, glumind, cu o veselie răutăcioasă, și nesincer; un câștigător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la coadă la cinema în timpul orelor de școală. Dar niciodată nu m-a pârât. Spunea doar, cu voie bună, „Ei, e zi liberă azi, Augie? A închis primarul școlile?“ Vesel ca de obicei, zâmbind și plin de fericire în lumina verzuie și roșie a holului, asemeni bătrânului rege al cețurilor din Scoția al cărui chip era jumătate din smarald și jumătate dintr-o piatră prețioasă roșie. Ce dau azi? Bardelys Magnificul plus Dave Apolloon și dansatoarele Komarinsky. Haideți și voi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
pe Milwaukee Avenue și ne angaja ca vânzători. Fiii lui refuzau să muncească pentru el. Era divorțat și trăia într-o garsonieră. Avea un nas imens și o față cu pielea lăsată, cu pungi la ochi ca un cormoran, oțărât, verzui și cenușiu. Răbdător, cu o privire plină de hărnicie și vulgar, stând pe scaun ca un vaquero care se prăvălise greoi în șa, șuiera când respira din cauza marii lui greutăți și a trabucului său iute. Îi creștea păr din nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mă îngreunează și mă golește de culoare. Ca să mă trezesc după amiaza, trebuia să beau cafea și să fumez trabuc și când îmi reveneam după siestă era deja seară. Iei cina și este o noapte molatecă și lipsită de nerv, verzuie, cu lămpi liniștite care devin incandescende de-a lungul străzii și care zgârie pulsând adâncul profund al nopții. E din nou vremea să te culci, așa că te duci și te cufunzi greoi în pat. Prin urmare căpătasem obiceiul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vântul și să prind rădăcini acolo unde mă duce el !" Chiar așa ! Când și de unde apăruse?! Era un tufiș țepos, verzui-alburiu, ca o mică minge, iar din frunzele terminate cu spini mici se înălța, ici și colo, o tulpină subțire, verzuie, cu dungi fine, albe, care urcau până sus, la ceea ce ar fi putut fi o floare albastră, dacă n-ar fi arătat ca o măciulie... cu țepi. "Eu n-am rămas acolo, să-L aștept. Pe mine nu mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lucioase, mai transparente v-am spus doar că o dată găsisem una care-și schimba culoarea după cum era soare sau nor în ziua aceea, iar altă dată, una prin care te puteai uita la soare și-l vedeai rotund, întunecat și verzui fiindcă verde-gălbuie și subțire ca o foiță era piatra aceea sau ce-o fi fost... Dar secretul meu era altul : vroiam piatra aceea vrăjită de Poseidon (ce-ați făcut ochii mari?! Poseidon, zeul mării !...) el o făcuse așa ca să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
aici". Nu. Peste câteva minute vom pleca. Iau cu mine bulgărele de rocă în care se vede amprenta unei scoici, dovadă că Yucatanul este un pământ născut din apă. Și mă mai întorc o dată spre grota din apropiere, în apa verzuie a căreia ne-am uitat înainte de a veni la masă. o plantă "ciudată" Mirarea mea că n-am văzut porumb în Yucatan nu era întîmplătoare. Cortes a trimis și el în Spania, ca și Columb, boabe din această plantă ciudată
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
în lumina lămpilor, în atmosfera caldă, uscată și învăluitoare. Palmer era singur. Stătea întins pe canapea. Era îmbrăcat în pijama, pe deasupra avea halatul violet și în picioare papuci roșii, groși. Deși stătea cu spatele spre lumină am observat imediat pata verzuie de pe obraz, consecința ochiului învinețit. Am rămas surprins când am văzut-o, căci uitasem că l-am lovit sau poate că nici nu-mi închipuisem că și trupul lui era vulnerabil. Când am intrat, își făcea de lucru cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
oricând! Brian și Gabriel se întoarseră la măsuța de metal - cu tăblia pătată de urmele circulare, cafenii, ale ceștilor - la care băuseră până atunci ceai din pahare de plastic. Lumina alburie a ninsorii revela până în cele mai sordide detalii pereții verzui, murdari, răpciugoși ai culoarului de promenadă și alama rece, umedă a leului care vomita apa de Ennistone într-un fel de lighean. Zet, instalat pe un scaun, îi însoțise de astă-dată. Câinii erau admiși doar pe promenadă, cu condiția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
înoate. — Da, îl cunosc pe domnul Taylor, bună ziua. N-ați văzut un indian cu barbă? Nu, nu văzuseră. Trebuie să fug... scuzați-mă... bine, la revedere. Gabriel o luă la fugă, tocurile ei de înălțime mijlocie alunecând pe stratul subțire, verzui, de zăpadă, peste care continuau să se lase, șovăielnic, fulgii ca niște scame de hârtie. Începu să se uite prin „oalele cu aburi“. — Nora mea e atât de ciudată, spuse Alex. Cu toții o iubim. Ei bine, auf Wiedersehen. Alex se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
casa asta, numai că doamna McCaffrey n-ar vinde-o niciodată. Ai cunoscut-o? Da, ne-am întâlnit, e foarte amabilă. Găsești? întrebă John Robert cu un aer absent. Hattie stătea cu fața la fereastră și privirile lui, acomodate acum cu lumina verzuie, îi cercetau ochii de un albastru-lăptos, părul de aur pal, complicat împletit, carnația catifelată, de un alb perfect, a feței și a gâtului. Nu folosea nici un fard și nasul îi lucea ușor, roz. Buzele îi erau palide, parcă vag conturate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acel moment, detectoare sensibile, probabil că sondau cerul pentru a se asigura că prin apropiere nu se află vreun roboplan sau alt aparat solarian. Dar cel care prinse viață fu transportul aerian, nu plafonul. Nava deveni luminiscentă. O vagă radiație verzuie, atât de palidă încât, prin comparație, un clar de lună terestru ar fi părut lumina soarelui, o învălui în întregime conturându-i fiecare centimetru pătrat al structurii. Imaginea începu să pulseze și, dintr-odată, simți că-l dor ochii. Gosseyn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
aminti că distorsorul îi provoca aceleași efecte. Gândi: "Nava! A fost acordată pe altă destinație, vreo altă bază planetară sau stelară; nici n-are nevoie de plafon glisant..." Pe cât de repede se instalase, tensiunea mintală și vizuală se risipi. Aureola verzuie din fundul tranșeii pâlpâi și se stinse. Marea astronavă de transport dispăruse. Patru proiectoare se reaprinseră. Srăluceau ca niște aștri în miniatură, dar lumina lor abia dacă putea risipi întunericul în care se cufundase gigantica tranșee. În apropierea lor, totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nu aveau în realitate mai multă valoare decât alte materiale rare. În ciuda secolelor scurse de atunci, această propagandă nu dăduse roadele așteptate. Străbătură un coridor tapisat cu rubine, toate de aceeași dimensiune, și urcară un escalier de smaralde cu irizații verzui. Holul din capul scărilor era de argint masiv și, ceva mai încolo, începea un culoar placat cu demult celebrul material plastic opalescent multicolor. Palierul era plin de forfota soldaților, astfel că Gosseyn avu impresia că plonjează în mijlocul lor. Thorson se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
m-am înfuriat. Am luat un șervețel din mânecă și mi-am ștersa ușor ochii. Brațele lungi ale Shebei stăteau moi la ea în poală. Avea pielea așa de palidă că i se vedeau toate venele pe dedesubt: fuioare lungi, verzui, așa cum se văd algele prin apă. — Tu și prietenele tale vă atingeați pe brațe când erați la școală? am întrebat brusc. A râs. — Oh, nu. Noi o făceam, am zis. Ne atingeam pe interiorul brațelor în timpul orelor de făcut temele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
asigura că e o alegere foarte masculină. În bai, Bangs, sau poate vreun locatar anterior, pusese pe capacul de la veceu o husă - o bucată de blană murdară, portocalie - care s-a dovedit oribil de umedă la atingere. Chiuveta avea pete verzui de apă sub robinet, iar pe cadă era sprijinit un uscător de rufe plin cu chiloți și șosete care se făcuseră țepeni de la uscat. Lângă cadă era un mic suport de plastic pe care se aflau obiectele de toaletă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cu subiecte biblice, una reprezentând raiul cu Adam și Eva, amândoi cu fețe inexpresive, surprinși în momentul în care Eva întinde cu grație ridicolă mărul, iar Adam gata să-l ia, vegheați de ochii subțiați de șiretenie ai unui șarpe verzui, încolăcit disciplinat pe trunchiul unui pom cu frunze verzi și portocalii. Până la urmă i-am dăruit o pânză înrămată la care țineam foarte mult: un câmp cu cai; privea pânza cu încântare: era lumea lui. În legănarea șaretei mă surprinsei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
vede, foarte încet, deși ne-am ivit oarecum în același timp. Oricum, am străbătut, împreună, câteva milioane de ani.” Observai că dezvoltarea subiectului era plictisitoare pentru el, deoarece își blegi, deodată, urechile și se culcă, cu labele întinse, pe mocheta verzuie de la picioarele mele. Părea să nu-l intereseze evoluția spiței sale. Important pentru el era starea lui de acum. Era mulțumit, nu simțea că ceva rămăsese neîntregit. Și-apoi nu se știe dacă, chiar mâine dimineață, nu începe o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
emfază: „Marga Popescu - 1945”; ar fi putut să fie „Profesoara Marga Popescu” dar nu era, ceea ce-mi spori considerația fată de ea. Autorul: Bernardin de Saint Pierre. Zâmbii. - Vă mulțumesc, răspunsei, în timp ce blânda mea proprietăreasă se așeză în fotoliul verzui acoperit cu husă de culoare maro, singurul din camera aceea, e vorba de camera cu ferestrele spre curte și bulevardul mic din fata porții. Doamna Pavel, instalată în fotoliu, privea cartea pe care mi-o adusese, și, având gust de vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
copilărie Într-un roman intitulat Eroii nu mor niciodată și care i se Întipărise bine În minte: chiar dacă uneori mai și mor, eroii adevărați În nici un caz nu leșină! Între timp, congestia obrajilor i se schimbase Într-o paloare morbidă, verzuie. Christina se Îndreptă cu repeziciune spre ușă, ca și cum s-ar fi grăbit undeva să vomite, acolo se opri, se Întoarse o clipă spre Naggie - pesemne voind să-i spună ceva, dar nereușind să articuleze vreun cuvînt - apoi ieși lăsînd ușa
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
eu sunt rudar și atât. Să nu mă Înjuri niciodată de mamă. Mama e bolnavă rău, zace. Când s-o face bine, Îți dau voie să mă Înjuri și de mamă.” Lică spălase apoi pijamaua Blondului cu săpun de casă verzui, care mirosea a pelin. Nici cu masa nu se descurcaseră responsabilii taberei. Pentru Început, fiecare trebuise să mănânce - În dormitor, pe valiză - ce avea de-acasă. Pe Lică nu-l chemase nimeni să pună laolaltă ce-aveau de mâncare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
unor țevi prin care Stația pompa apă din Dunăre și o Împingea În canalele de irigație. Gropanul era legat de Dunăre printr-un canal lung, Îngust și adânc. Apa lui nu semăna cu a din jăpși: era limpede, rece și verzuie și ascundea În nemișcarea ei taina adâncurilor de nimeni văzute. Clătiră plasa În apa cea limpede și o Întinseră la uscat pe iarbă. Se apucară de foc. Lică meșteșugise o Întreagă clădire de uscături și bucăți de buturugă. Zicea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]