445 matches
-
XLVIII, Alba Iulia, MMXI, 2011, pp. 133-142. Arhire, Sorin, "Vizita oficială a regelui Carol al II-lea în Marea Britanie (15-18 noiembrie 1938), în Apulum, XLVII, Alba Iulia, MMX, 2010, pp. 383-393. Baciu, Nicolae, Agonia României, Editura Saeculum I.O., Editura Vestala, București, 1997. Berindei, Dan, "Brătienii: Slujitori devotați ai nației române", în Dosarele Istoriei, 2001, nr.1, pp. 8-11. Beresniak Daniel, Francmasoneria în Europa de Est, traducere de Dan A. Lăzărescu, Editura Nemira, București, 1994. Băcescu, Marius, Compendiu de macroeconomie, Editura Economică, București
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de ordin ritual. Urmărind indicațiile Cărților Sibiline, Senatul a hotărât primele măsuri de salvare: sacrificii, lustrații, ceremonii și procesiuni neobișnuite și chiar sacrificii umane. Dezastrul de la Cannae, amplificat amenințător de mai multe semne și minuni și de incestul a două vestale, a determinat Senatul să-l trimită pe Fabius Pictor la Delphi pentru consultarea oracolului. La Roma, Cărțile Sibiline au prescris sacrificii umane: doi greci și doi gali au fost Îngropați de vii. Este vorba foarte probabil de un rit de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
un rit de structură arhaică, omorul creator. Observăm cum, Într-o situație de criză, comunitatea face apel la diferite tehnici divinatorii (haruspiciile, cărțile sacre, un oracol celebru), pentru a identifica motivele nenorocirii (greșeli rituale sau Încălcări ale unor tabuuri - incestul vestalelor). Interpretarea mesajelor esoterice (mesajele divinității revelate prin divinație nu sunt decât rareori explicite) conduce atât la performarea unor rituri obișnuite de purificare (lustrații, procesiuni), cât și la inițierea unor rituri excepționale (sacrificiile umane). În final, sub presiunea mesajelor divinatorii, are
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Cultura națională, București Pamfile, Tudor, 1997, Sărbătorile la români, Saeculum I.O., București Pamfile, Tudor, 1999, Boli și leacuri la oameni, vite și păsări, după datinile și credințele poporului român, Saeculum I.O., București Pamfile, Tudor, 2006, Mitologia poporului român, Vestala, București Papahagi, Tache, 1979, Mic dicționar folcloric, Minerva, București Park, George, 1967, „Divination and Its Social Context”, În John Middleton (coord.), Magic, Witchcraft and Curing, The National History Press, New York Păun, Radu, 2007, „Scenă și simbol: reprezentații ale puterii În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1982. Stanca, Radu, Aquarium. Eseuri programatice, Editura "Biblioteca Apostrof", București, 2000. Streinu, Vladimir, Pagini de critică literară, Editura Minerva, București, vol. V, 1977. Tomuș, Mircea, Opera lui I. L. Caragiale, vol. I, Editura Minerva, București, 1977. Trandafir, Constantin, Efectul Caragiale, Editura Vestala, București, 2002. Vartic, Ion, Clanul Caragiale, Editura Biblioteca Apostrof, Cluj-Napoca, 2003. Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români, ediție îngrijită de Geo Șerban, Editura Lider, București, 1996. Vulcănescu, Mircea, Pentru Eugen Ionescu, postfață la volumul Eugen Ionescu, Nu, Editura Humanitas, București, 1991
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Metamorfoza măștilor comice, de Vera Călin, Editura pentru Literatură, Bucuresti, 1966, Panorama dramaturgiei universale, de Ion Zamfirescu, Editura Enciclopedică Română, București, 1973, Istoria universală a dramei și teatrului, de Ion Marin Sadoveanu, 1973, Istoria teatrului universal, de Ovidiu Drâmba, Editura Vestala, 2007. 12 De pildă, scurtul subcapitol consacrat "umoriștilor" de la începutul secolului trecut până la 1916, inclus de G. Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, capitolul Comedia automatismelor din Literatura română între cele două războaie mondiale de Ovid Crohmălniceanu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui Caragiale definitoriu este "carnavalescul", așa cum susțineau Pompiliu Constantinescu în Scrieri, II, 1967, p. 53 sau Mircea Anghelescu, în postfața la I.L. Caragiale, Momente, Editura Minerva, București, 1981. 21 Mircea Tomuș, op. cit., pp. 371-391. 22 Constantin Trandafir, Efectul Caragiale, Editura Vestala, București, 2002, pp. 7-8. 23 Dan C. Mihăilescu, Cuvânt înainte la I.L.Caragiale Despre lume, artă și neamul românesc, Editura Humanitas, București, 1994, dar și în Fascinația și comedia puterii I, "Revista de istorie și teorie literară", I, nr. 21
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
celei mari; Caragiale "retro"; Caragiale "glissando"; Caragiale c'est moi; și câte feluri de Caragiale mai sunt, dom'le?" (Liviu Papadima, Caragiale, firește, Editura Fundației Culturale Române, Bucuresti, 1999, p. 194) 32 Titlul studiulul lui Constantin Trandafir, Efectul Caragiale, Editura Vestala, București, 2002. 33 G. Călinescu, op. cit., p. 447. 34 Dorina Grăsoiu, Caragiale în presa vremii, Editura "Jurnalul literar", București, 2002, pp. 7-24. 35 Idem, p. 18. 36 Idem, p. 24. 37 E. Lovinescu, Caragiale. 1. Considerțiuni asupra Momentelor lui. 2
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în numeroase articole adunate recent în volumul Primii postmoderni: "Școala de la Târgoviște", Editura Paralela 45, Pitești, 2003. 5 Carmen Mușat, Perspective asupra romanului românesc postmodern și alte ficțiuni teoretice, Editura Paralela 45, Pitești, 1998. 6 Constantin Trandafir, Efectul Caragiale, Editura Vestala, București, 2002, p. 175. 7 Al. Rosetti, Ș. Cioculescu și L. Călin au identificat un alt registru onomastic printre filele manuscrisului incomplet al dramei Năpasta, oferit de Caragiale lui Delavrancea. În I. L. Caragiale, Opere 3, Editura pentru Literatură, 1962, editorii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
lui, în Critice, Minerva, 1979, p. 175. 2 Manolescu, Florin, op. cit., p. 262. 3 Riffaterre, Michael, L'intertexte inconnu, "Littérature", nr. 41, fevr., 1981, p. 4. 1 Titre de l'étude de Constantin Trandafir, L'Effet Caragiale, Maison d'édition Vestala, București, 2002. 2 G. Călinescu, op. cit., p. 447. 3 Florin Manolescu, op. cit., p. 262. 4 Florin Iaru, Réponse à l'enquête de la revue "Cahiers critiques", nr. 3-4, 1983, repris avec le titre Le modèle Caragiale dans l'anthologie de Gheorghe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
9 Michael Riffaterre, L'intertexte inconnu, " Littérature ", no. 41, févr., 1981, p. 4. 10 Gérard Genette, Palimpsestes. La litérature au second degré, Edition du Seuil, 1982. 1 Titre de l'étude de Constantin Trandafir, L'Effet Caragiale, Maison d'édition Vestala, București, 2002. 5 G. Călinescu, op. cit., p. 447. 6 Florin Manolescu, op. cit., p. 262. 7 Florin Iaru, Réponse à l'enquête de la revue "Cahiers critiques", no. 3-4, 1983, repris avec le titre Le modèle Caragiale dans l'anthologie de Gheorghe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
atrage ca un magnet, iarăși și iarăși... Vreau să sparg acest „joc al ielelor”, și hotărăsc să pornesc afară, aiurea, prin nămeți, să simt „gustul” frigidei Doamne a zăpezii! Fulgii dansează grațios, feeric, din hăurile neantului până pe huma pâsloasă, asemenea vestalelor lui Apollo... Întorc capul spre cerul plumburiu și câțiva fulgi ștrengari mi se lipesc de obrajii deja îmbujorați. Un pas nesigur, încă un pas..., parcă a și fi aselenizat pe sfidătoarea și enigmatica lună. Alunec în troienele virgine, mă răsucesc
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
consacrării și instalării sale, Iași, 1920. Gafencu, Grigore, Jurnal, vol. I, Editura Globus, București. Netzhammer, Raymund, Episcop în România, ediție realizată de Netzhammer, Nikolaus și Zack, Krista, vol. I și II, Editura Academiei Române, București, 2005. Pop, Valeriu, Amintiri politice, Editura Vestala, București, 1999. Roux, Charles François, Huit ans au Vatican, 1932-1940, Flammarion, Paris, 1947. d. Enciclici și documente papale despre presă Clement XIII, Christianae Reipublicae salus, 25.XI.1766. Grigore XVI, Acta Gregorii Papae XVI, Tipografia Vaticana, 1901. Grigore XVI, Enciclica
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
în Olanda unde acesta a devenit șambelan al regelui. Nici în acest mediu regal ea nu a avut acces la Curtea regală, trăind o altă dezamăgire. Bolnavă, la șaizeci de ani, s-a stins, la castelul Chimay, cu eticheta de vestală a modei și a patului și cu aceea de democrată care s-a culcat cu mulți, cu cine a fost nevoie. Ecaterina cea Mare (n. 1729, domnie, 1762-1796) Viitoarea țarină a Rusiei, Sofia Augusta Frederika, fiica prințului Carol de Anhalt
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
măciucă. Perk¿nas are și puternice legături cu focul: este considerat meșterul celest, iar În regiunea orașului Vilnius ardeau În cinstea lui focuri perpetue, pe care chiar primii observatori le-au comparat imediat cu focul, de asemenea perpetuu, Îngrijit de Vestale la Roma. Însă, tocmai ca stăpân al norilor și furtunilor, Perk¿nasxe "Perku>nas" este văzut și ca zeu al fecundității (ploaia care fertilizează pământul, lichidul seminal care fertilizează animalele); totuși, aceasta pare să fie o funcție secundară. d) Divinitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Încât s-a Întrerupt ceremonia anuală a zeiței Ceresxe "Ceres", deoarece nu e Îngăduit să se facă slujbe de către cei În doliu, iar În acea vreme nici o matroană nu fusese scutită de doliu 1. Mai mult, În acel an două vestale Își Încălcaseră jurământul de castitate: Două vestale, Opimia și Floronia, fiind prinse dedându-se desfrâului, una a fost Îngropată de vie, după cum era datina, sub pământ, lângă poarta Collina, iar cealaltă și-a făcut singură seama. L. Cantillius, secretarul pontifului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeiței Ceresxe "Ceres", deoarece nu e Îngăduit să se facă slujbe de către cei În doliu, iar În acea vreme nici o matroană nu fusese scutită de doliu 1. Mai mult, În acel an două vestale Își Încălcaseră jurământul de castitate: Două vestale, Opimia și Floronia, fiind prinse dedându-se desfrâului, una a fost Îngropată de vie, după cum era datina, sub pământ, lângă poarta Collina, iar cealaltă și-a făcut singură seama. L. Cantillius, secretarul pontifului din colegiul celor care acum poartă numele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu simbolismul. În pictura lui Loghi, temele antichității probează o recurență semnificativă, și este foarte posibil ca ascendența grecească a lui Loghi să joace un rol important în ce privește această direcție a simbolismului său. Picturi precum Două femei în peisaj arcadic, Vestale, Idilă romană, Ifigenia în Taurida, Frumoasa ateniană, Acropole, În Arcadia, Faun și nimfă, La fântână etc. constituie expresia revival-ului anticizant impregant de sensibilitatea simbolistă. Ruinismul romantic exercită o influență asupra lui Loghi, "ruinurile" se integrează firesc unui peisaj arcadic dominat
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poți plasa clar în timp scena, antichitatea pare să fie aievea, deși titlul tabloului îi indică caracterul fantasmal, de reconstrucție nostalgică în cheia sensibilității simboliste, unde fiecare element tinde să se transforme într-un simbol. Într-un alt tablou intitulat Vestale, putem observa un Loghi deja mediteraneizat, în culori calde, tot pe un fundal marin, însă cu mestecenii care stilizează verticalitatea accentuând deambulația hieratică a personajelor feminine. În locul grupului insolitat de confidente, avem aici o coregrafie simbolistă a alaiurilor sacerdotale oficiind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amenințătoare, una din "umbrele" pe care subconștientul le proiectează din neant, masca realizează un contrast violent, ireductibil cu mizanscena maladiv-voluptuoasă a sacrilegiului. Nicolae Vermont ne face părtași la ponderea malefică a acestui chiasm pe care-l realizează prin gestul sacrileg vestala impudică, recomandând capul sfântului martirizat ca obiect al satisfacției sale erotice. Florile care înconjoară pe platou capul tăiat într-un sens decorativ-licențios, asemeni unei coroane de lauri, sunt menite să confere un caracter burlesc ororii, plonjând în abisul blasfemiei. Avem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]