1,785 matches
-
persoane frecventează sala, ar fi fugit afară cât ai zice pește. Ar fi văzut atunci oamenii frumoși strălucind pe benzile de alergat, cu o urmă de transpirație arătându-le bronzul la potențial maxim. Le-ar fi văzut pe femeile din vestiar cum își aplică cu grijă machiajul înainte să se încumete să iasă, doar în caz că bărbatul visurilor lor ar exersa cumva la bicicleta ergonomică, chiar lângă ele. Le-ar fi văzut atunci pe femeile casnice de vârstă mijlocie, soții de afaceriști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
vorbește unei mase de culoare roșu-aprins, care pufnește și e plină de sudoare. Deocamdată nu lucrăm cu greutăți. În primul rând, o să ne concentrăm pe exercițiile cardiovasculare ca să ardem grăsime, și apoi ne vom concentra pe lucratul mușchilor. Merg la vestiar clătinându-mă; fac duș stând pe niște picioare tremurânde, după care mă duc la muncă. Dar știți ce e ciudat? E ciudat că, deși sunt obosită, mergând pe stradă în drum spre serviciu și oprindu-mă un pic să cumpăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
petrece timp cu Ben Williams? S-ar putea spune că Jemima a devenit obsedată, doar un pic... După ce a terminat cu sala, când a fost sigură că nu trece nimeni pe lângă ea, Jemima s-a urcat delicat pe cântarul din vestiarul femeilor, a întredeschis ochii și apoi s-a uitat jos. Șaptezeci și patru de kilograme. Jemima se dă jos și se mai urcă o dată, doar să fie sigură, pentru că Jemima Jones n-a avut niciodată greutatea asta, în toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
părut în regulă. De ce? De obicei nu-i așa? ― Poate sunt eu de vină, dar dățile trecute când ne-am mai întâlnit a fost a naibii de nesuferită. ― Probabil e doar geloasă pe tine, spune Lauren, în timp ce ne îndreptăm spre vestiar. Nu e tocmai o zeiță, nu? ― Nu, dar nici eu nu eram înainte, și știu cum e. ― I-ai zis că odată ai arătat ca ea? ― Am încercat, dar n-a interesat-o. ― E greu, nu-i așa? Când mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ce se-alesese de copil, nu știa nimic. — Mă-ntorc dimineață, spuse doctorul, ridicându-se. Pe la prânz o să vină asistenta de la St. Ignace și o să ne aducă tot ce e nevoie. Era Înfierbântat și vorbăreț ca jucătorii de fotbal În vestiar, după ce se termină meciul. — Asta chiar că-i de publicat În revistele de medicină, George. Să faci o cezariană cu briceagul și s-o coși cu gută de trei metri. Unchiul George stătea sprijinit de perete, privindu-și brațul. — Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Începea să se ridice peste roua care acoperea totul, eu Îl ajutam să-și scoată cizmele, apoi Își lua o pereche de teniși și toate bluzele alea și Îi dădeam drumu’. — Hai, puștiule, Îmi zicea În timp ce Își Încălzea gleznele În fața vestiarului jocheilor, hai să-i dăm drumu’. Apoi făceam poate un tur de stadion, cu el În frunte, alergând lejer, și apoi ieșeam pe poartă și o luam pe șoselele mărginite de copaci care pleacă din San Siro. Când ajungeam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
s-a Întâmplat, pentru că mi-era că Regoli s-o fi luat de el sau ceva, dar el doar stătea și se uita la Regoli și n-a zis decât „Dă-o dracu’ de treabă“ și s-a dus În vestiar. Ei, poate că lucrurile ar fi mers mai bine dacă am fi rămas În Milano și am fi alergat doar acolo și la Torino, căci dacă există curse ușoare, păi astea două sunt. — O pianola, Joe, atâta tot, spunea bătrânu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
reped Înainte, apoi se pornește clopotul și ai senzația că sună o mie de ani, după care Îi vezi cum mătură ca o furtună turnanta. În ce mă privea nimic nu se compara cu asta. Dar Într-o zi, În vestiar, În timp ce se schimba În hainele de oraș, bătrânul mi-a zis: — Chestiile astea nu-s cai, Joe. La Paris, gloabele astea ar fi omorâte pentru piele și copite. Asta era În ziua În care câștigase Premio Commercio cu Lantorna, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cum fac gloabele alea dopate. Se adunase atâta lume, că nu-i mai vedeam decât picioarele și niște pete de galben, și atunci bătrânul Își făcu loc prin mulțime, iar eu m-am luat după el, până am ajuns la vestiarul jocheilor, Între copaci; și lumea era adunată și acolo, dar omul de la ușă Îl salută din cap pe tata și intrarăm; toți Își făceau treaba pe-acolo, se-mbrăcau, Își trăgeau bluze peste cap, alții Își trăgeau cizmele și mirosea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
coborî de pe cântar și-i rânji lui Jack. — Ei, zise John, Jack are cu vreo două kile mai puțin decât tine. — O să am mai mult de atât când Începem, puștiule. Abia acum mă duc să mănânc. Ne-am Întors În vestiare și Jack Începu să se Îmbrace. Arată destul de dur băiatu’, Îmi spuse Jack. Arată ca un tip care-a fost lovit de-o grăma’ de ori. — Păi, da, spuse Jack, nu-i greu să-l atingi. Și-acum unde mergeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
taxiul ne așteaptă. Am coborât cu liftul, am traversat holul de la parter, ne-am urcat În taxi și-am pornit spre Garden. Ploua rău, dar străzile erau pline cu oameni. În sală nu mai erau locuri. Când am trecut spre vestiar am putut să văd cât de plină-i sala. Ringul părea să fie undeva la un kilometru de noi. Era Întuneric de jur Împrejur. Doar ringul era luminat de reflectoare. — Tot e bună și ploaia asta la ceva, că altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În parc, zise John. — S-a strâns ceva lume, spuse și Jack. — Păi, meciu’ ăsta atrage mai mulți oameni decât poa’ să-ncapă-n Garden. — Da’ cu vremea n-ai cum să știi niciodată, zise Jack. John veni-n ușa vestiarului și-și băgă capul Înăuntru. Jack stătea acolo, cu halatul pe el, cu brațele Încrucișate pe piept, și se uita-n jos. John adusese doi asistenți care se uitau peste umărul lui. Jack Își ridică privirea. — A intrat? Întrebă. — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
său, cu mersul ăla ciudat, smucit, și apoi l-am scos printre corzi, pe lângă masa presei, și pe culoar, printre rânduri. Mulți tipi Încercau să-l bată pe spate. Și el străbate toată mulțimea, cu halatul pe el, mergând spre vestiare. Publicul e mulțumit de victoria lui Walcott. Așa se paria la Garden. Odată intrați În vestiar, Jack se-ntinse, Închizându-și ochii. — Tre’ s-ajungem la hotel și să chemăm un doctor, spune John. M-a făcut terci pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și pe culoar, printre rânduri. Mulți tipi Încercau să-l bată pe spate. Și el străbate toată mulțimea, cu halatul pe el, mergând spre vestiare. Publicul e mulțumit de victoria lui Walcott. Așa se paria la Garden. Odată intrați În vestiar, Jack se-ntinse, Închizându-și ochii. — Tre’ s-ajungem la hotel și să chemăm un doctor, spune John. M-a făcut terci pe dinăuntru. — Îmi pare al dracu’ de rău, spune John. Lasă, nu-i nimic. Stă Întins acolo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sun și să schimb programarea. În acel moment, și ceilalți au Început să-și amintească de lucrurile neplăcute pe care le aveau de făcut: o mașină cu bara de protecție Îndoită, rufe de luat de la curățătorie, schimburi nespălate lăsate În vestiarul sălii de fitness, care probabil mucegăiseră. Se concentrară asupra lucrurilor mărunte, la care puteau renunța cu ușurință. Gândul la orice altceva era de nesuportat. Vocile lor se stinseră și se făcu din nou liniște. Flăcările focului de tabără le luminau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
l-am luat până la companie. La muncă, o colegă m-a întrebat: «Domnule Hashinaka, ce s-a întâmplat? Sunteți palid.» I-am răspuns că nu mă simțeam prea grozav. Am urcat la etajul unu și mi-am lăsat hainele în vestiar. Apoi m-am dus la șeful meu și i-am cerut voie să plec la spital. M-am îndreptat spre spitalul Kyōbashi. E la cinci minute de mers pe jos, dar mi se împleticeau picioarele. La recepție am spus numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
n-are nici măcar scenariu. Filmul vrea cică să spună profanilor din ziua de azi povestea rezistenței anticomuniste din munți. I-auzi colo bre! Pentru niște băieți, la care se observă clar că și-au lăsat pentru vreo oră blugii la vestiar ca se joace un pic de-a pac-pac pe dealuri. Povestea este înfiorător de seacă: foame, luptă, hăituială, trădare, tortură, moarte, iar pentru cei care supraviețuiesc, ciclul se reia (foame, dă-i și luptă, pac-pac, etc. etc.). Nimic în fond
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
să o mai duci un timp. O să fii un tip bogat când se va sfârși cu mine. Vreau să te bucuri. Foarte curând, Fielding s-a întors în fugă pe Carraway. Eu m-am dus și m-am așezat lângă vestiar. Mi-am fixat privirea pe faianța cu picățele. Mi-am spus că dacă aș reuși să stau complet nemișcat următoarea jumătate de oră, nu mi s-ar putea întâmpla nimic rău. Eram convins că o singură tresărire, o singură clipire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
privirea pe faianța cu picățele. Mi-am spus că dacă aș reuși să stau complet nemișcat următoarea jumătate de oră, nu mi s-ar putea întâmpla nimic rău. Eram convins că o singură tresărire, o singură clipire a ochilor, și vestiarul ar deveni centrul unor efecte speciale... Apoi au apărut șase tipi uriași - cred că de pe terenurile de badminton de la capătul coridorului. Sportivii ăștia sclipitori, miștocari, țipau și înjurau și se bășeau în timp ce se dezbrăcau pentru duș. Nu le-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
pe același drum pe care venisem. Criminalii își îmbrățișau și încurajau femeile, dintre care multe își începuseră deja plânsul mut de fiecare zi. Copiii fuseseră potoliți și făcuți să tacă cu amenințări proaspete. Am trecut pe la punctul de control, prin vestiarul cu bănci înșirate pe margini, până dincolo de lăzile de gunoi pline și de clemenții de calorifere vechi. Următorul val de familii era adunat în grupuri: următorul val de proști, spărgători și cârpaci fusese scos din celule. Gardienii în cămașă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
jos și lam spart iar banii iam cheltuit pe toți În după masa aceia. Eu cunoșteam cum se deschide ușa cantonului deoarece eu am mai dormit pe la acel canton. Eu recunosc că am spart toate cele 17 lacăte de la 17 vestiare. Am folosit o bară din fier și am lovit lacătele pentru a putea sparge lacătele. Am mai dormit pe data de 18 XI seara fără a ști pedagogul. Cele declarate sunt conform cu adevărul iar declarația mia fost luată fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Declarație. Subsemnatul Pascaru Mihai declar următoarele: Pe În ziua de 19 XI 1975 la orele 16 am plecat am plecat din cămin, fără știrea pedagogului, la cantonul nr. 6 aflat În Pajura, de unde cu o zi Înainte am spart 17 vestiare și am furat lucrurile declarate În anterioara declarație, unde am fost sămi ridic valiza. Am adus injurii și amenințări personalului muncitor aflat În canton și păgubire cu o zi Înainte. Am amenințat șeful de echipă că Îi voi arăta eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în burtă, după care se îndreptă spre cele două femei. Lucy Whitehall se întoarse în casă. Audrey Anders, desculță, blocă trecerea. Arătă spre reverul lui Buzz: — E falsă. Buzz prinse accentul sudist din vocea fetei. Își aminti de bârfa de vestiar despre ea: când dansa, Va Va Voom Girl putea să-și rotească simultan, în direcții opuse, ciucurii cu sclipici ce-i acopereau sfârcurile. — Duduiță... Din New Orleans? Atlanta? Audrey îi aruncă o privire lui Tommy Sifakis, care se târa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din sticlă, iar băutură de calitate îi arse gâtlejul ca spirtul, Omul Cameră și cadre cu femei, femei, femei. Karen Hiltscher, Janice Modine, stripperițele pe care le interogase în legătură cu un jaf de la Club Largo, țâțe și pizdă la vedere în vestiar, femei obișnuite ca bărbații să le privească intens. Rita Hayworth, Ava Gardner, garderobiera de la Dave’s Blue Room, mama lui ieșind din cadă înainte de a se îngrășa și de a deveni o Martoră a lui Iehova. Toate urâte și aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de absolvire de la liceul din San Berdoo. Muzica lui Glenn Miller și Tommy Dorsey răsună prin sistemul de amplificare al școlii. Susan Leffert îl scoate din sala de sport, ademenindu-l cu un borcan de șnaps, și îl duce în vestiarul băieților. Acolo fata încearcă să-i desfacă nasturii de la cămașă, lingându-l pe piept și mușcându-l de păr. El se străduiește să se entuziasmeze, zgâindu-se la corpul lui din oglindă, dar continuă să se gândească la Tim. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]