549 matches
-
cresc în riduri de mătase/ clovnii fac tumbe la paralele de fum." (p.49) De sorginte expresionistă este și viziunea din poemul intitulat apocalipsa de gheață : "mari roți de fum arteziene de hîrtie mîzgălită cu laudă/ pe ecrane enorme soarele vișiniu ca fierea/ pe străzile înțepenite în dezastre/ chipurile amestecate devin arsuri similare/ cînd pe gaura cheii se insinuau vocile de tablă/ lăcustele biții de informație sfîșiindu-mi creierul/ cascadele nedemne de sticlă strălucitoare/ malaxoarele prin care trecem cu toții spre un singur
Un poet neo-expresionist by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14867_a_16192]
-
autorii pieselor. Am adus vorba despre asta la prânz. — Mă întrebam... am început eu. Dacă piesa îl transformă pe soțul dumneavoastră într-un personaj negativ, poate este la fel de nedreaptă și cu alte personaje. Dădu din cap și își așeză vârfurile vișinii ale degetelor pe mâna mea. Sunteți un tânăr foarte isteț, domnule Wolfe. Piesa e un travesti. La fel și filmul. O știți pe mamă, nu doamna Frank, cealaltă, doamna van Pels, cea căreia îi spun doamna van Daan? Am încuviințat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Întîlnit și-n alte cărți, ba chiar și-n unele revis te. Pe cele din poveștile lui Creangă le-am redesenat cu mi gală, căutînd să redau cît mai exact castaniul prietenos al ursului din grădina faimoasei salate, albastrul și vișiniul din straiele lui Harap-Alb, galbenul-muștar al blănii cerbului și razele nestematei din fruntea lui. Dar culori mai vii Într-o carte, În cei unsprezece ani de lumină ai lor, ochii mei nu au vă zut, iar file mai plăcute la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de scurtă durată. Am ajuns în cameră. De fapt, am deschis ușa, după care am închis-o brusc. Am rămas în fața ușii. Nu știam ce să fac. Nu aveam unde să mă duc. Camera era oribilă. O mochetă murdară, cândva vișinie, plină de pete solide ce parcă îi schimbau și structura, și care nu primea umbra mobilierului ori din cauza murdăriei, ori din cauza becului, prea slab chiar și pentru o cameră atât de mică. E clar că am rămas, dacă reușesc să
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
un câine pe care l cheamă Finn. Îmi vopsesc părul blond. Un amic din liceu e convins, de altfel, că m-a văzut, anul trecut, făcând cumpărături de Crăciun pe Leidsestraat. Aveam două pungi, una verde, una crem cu dungi vișinii, și arătam mai tânăr. Îmi stătea bine în povestea asta. Pe urmă m-ai găsit tu. Mama mea s-a hotărât să devină scriitoare pe 4 noiembrie 1983. Întâi l-a anunțat solemn pe tata că intenționează să scrie o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
intru pe Messen ger, dau drumul la webcam și încep să ascult Mor cheeba. Scriu ca să nu uit.) Să continuăm. Totul a început atunci când am luat trenul de 14.28. Era frig. Friabil ca o sticlă transparentă. Purtam un fular vișiniu, un pic deșirat în extremitatea stângă. Trebuia să-l îndes puțin în gulerul hainei, să nu se vadă. Îmi făceam loc pe culoar, printre valize enorme, ca niște depozite de armament, toate de aceeași culoare, gri sau bleumarin (de ce își
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fapt nu e pat, ci o saltea sprijinită pe vrafuri de cărți - invenție boemă și pe deplin incomodă, care se dezechilibrează fatal ori de câte ori pro prietarul extrage din geo me tria cadrului improvizat un volum oarecare) tras la geam, cu fotoliul vișiniu funcționând pe post de dulap, cu câteva cutii vechi de pălării ale lui Domini que devenite sertarele unei comode inexistente, în care Alexandre își depozitează lenjeria. Tapet gri, cu flori mici, verzi. Un ghi veci rubicond din care se căznește
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ea, cu picioarele astea reptiliene! Rusul se strecura însă fără cuvinte sub plapuma din puf de gâscă. „Pleacă de-aici“, murmurase în gând Dominique cea de-acum, fără râs și cu ochelari ordonat așezați pe noptieră, în linie cu muchia vișinie a cărții. Gleznele se opriseră, umede, în iarba încă acoperită de brumă. Pleoapele se strânseseră brusc peste ochii rușinați de goliciunea lor. Foamea chemase crâncen amintirea cinelor mestecate împreună. Așteptaseră, o vreme, în liniștea deodată palpabilă, și unii, și ceilalți
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
de copil. Camera mea „de vizită“, improvizată chiar de mine într-o fostă cameră de serviciu, poate cea mai îngustă dintre toate („Știi că aici, pe vremuri, se călcau rufele?“), cu fotoliul-pat vechi de un veac, acoperit de o cuvertură vișinie, pe care-l sileam, uneori, să-și dezdoaie încheieturile amorțite ca să mă primească și pe mine stivuind dedesubt atlase botanice înțesate de schițe în peniță („Ale tale?“ o întrebam pe Lea, „Nu știu, nu-mi mai aduc aminte“, dădea ea
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
profesor și satul acela din apropierea Văii Siretului. Intrăm într-un bar nu prea mare, dar foarte cochet amenajat. O lumină discretă se revărsa pe pereți, dând impresia că te afli într-o cameră acvatică unde apa colorată într-o nuanță vișinie curge ușor din tavan ca dintr-un izvor. În față, masa barmanului și rafturi pline cu tot felul de băuturi în sticle colorate în tot felul de nuanțe scăldate în lumina unor beculețe colorate dispuse discret pe perete. În bar
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să-și întoarcă fața imberbă. Niciodată, răspunse sec Filip. Gerul se înmuiase și nu mai era frig. Vălătuci mari de ceață secreții nocturne ale lagunei înfășurau molatec birja, decupând statura masivă a scapetelui Nikolai, drapată într-o robă de catifea vișinie. Șoldurile lui prea mari și efeminate, care se legănau în ritmul monoton al trapului, se continuau fără talie cu bustul și umerii prea mici. Urma apoi o ceafă groasă, care se prelungea cu un cap mic și tuns scurt. Toată
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și acum un scenariu de mult uitat se repeta aproape identic. Lucraseră mult timp împreună, angajați de armatorul grec Dimitrios, care sosea o dată pe lună în port
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
sala cea mare a castelului, unde, sub privirile severe ale strămoșilor, îi punea o mantie pe umeri, îl trecea printr-o lungă și complicată ceremonie de înnobilare, îi completa un pergament pe care-l parafa și îl pecetluia cu ceară vișinie, în care imprima blazonul de pe inel, îi lua mantia, îi înmâna actul de înnobilare și îl trimitea năuc și umilit acasă. țăranul nu știa bine cu ce se pricopsise și ce scria în patalama, dar o punea în camera mare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
berzele peste broaște. Simulau căderea, umplând de groază vădanele, care-și trăgeau broboadele negre peste ochi și plecau în grabă afurisind, scuipând în sân și bătând cruci mărunte. O matahală de femeie, concubina starostelui, probabil, într-un costum de catifea vișinie ce-i lăsa goale pulpele și brațele obeze, neuniform arse de soare, traversa cât putea mai grațios scena, agitând un batic colorat. Făcea gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
peregrinau dintr-un târg în altul și în care se producea alchimia revelării fotografiei mai aveau în recuzita lor un panou de mucava cu două tălpici de lemn. Pe el erau pictate în mărime naturală trupul unui boier în caftan vișiniu cu guler de blană, cu cheutori și nasturi din fir de mătase, cu brâu scump țesut cu fir de aur, cu pandantive grele cu agate și ghiuluri pe toate degetele și, alături de el, trupul unui general într-o poză trufașă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mie-mi rămâne scrânciobul-leagăn. Da. Da. Se așezară. Nu, Însă, Înainte ca, ea, să tragă de o parte, ușurel, foaia de pergament, care acoperea masa, Încărcată, cu câte două căni de ceai, două ceșcuțe cu cafea, două păhăruțe cu licoare vișinie, două pahare cu vin alb, două farfurii, În care urmau a fi servite, din vasul de sticlă de iena și câteva tăvițe, fripturi, cu murături, cu mujdei de usturoi, salate și, printre toate astea, sticle mici, cu sucuri și siropuri
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ajunși la destinație, sipetul se puse În mișcare ca de la sine putere, lunecând singur din căruță și ridicându-se pe scări În pod. Increatul se afla și acum În stăpânirea lor. Avea Înălțimea de un cot, era Îmbrăcat În haine vișinii, purta pinteni și vipușcă și, pe creștet, o creastă de cocoș. Umbla În cerc prin podul casei, cu mâinile la spate și ochii ațintiți În gol, consultându-și din vreme În vreme ceasul de buzunar cu lanț de argint, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încât irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În mâini avea o Împletitură. Andrelele erau Înfășurate În Împletitură. Văpaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu crucea În mijloc), sabia de paradă, tabachera de argint, un inel‑sigiliu, niște mănuși din piele de căprioară, un muștiuc de chihlimbar și, În final, galoșii de cauciuc. Într‑o bună zi va veni și rândul cărților din valiza vișinie. (Într‑o teribilă inactivitate, nostalgicii ofițeri albi, din motive de igienă sufletească, vor Înlocui pasiunea pentru politică cu aceea pentru poezie. Opera poeților ruși, prin mijlocirea anticariatelor, se rotea asemeni cărților de joc de pe masă.) Arkadie Ipolitovici Belogorcev se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sunt cu Blend a med de șapte ani, fiindcă Blend a med-ul nu mi-a cauzat sângerarea gingiei, celelalte da, le-am încercat pe toate. Verde deschis e culoarea preferată la periuță. Mă duce gândul la copaci. Roșu și vișiniu. blugii Nu-mi place să mă îmbrac în verde sau roșu. Și deși nu-mi place albastru, blugii mă reprezintă. Albaștrii și negrii. Dar aici nu am, mi-au fost reținuți și păstrați în magazia penitenciarului. Blugii nu se admit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
În rest, nu. Purtam cămașă deschisă aicea, pantalonii de-un fel, sacoul de-un fel, altă culoare. Nu purtam costum întreg, nu mi-a plăcut costum întreg - eram obsedat d-ăla de la școală. Nu, nu mi-a plăcut. Purtam pantalonii vișinii, ăsta, apăruse deja culorile astea vii, sacourile muștar, se purtau pantofii cu cataramă coniac. Mergeam și făceam la comandă, de costa de 5-6 ori mai mult decât e-n magazin; talpă de talpă, piele-piele. Da, am avut un croitor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
trebuit dată jos cu dalta, cu tot cu spoturile ei, cadou de la socru-meu, inginer umblat acu’ o sută de ani prin Hamburg, „așa pentru atmosferă, mă înțelegeți...”, și-a rânjit larg, arătându-și strungăreața. De câte ori erau aprinse și împrăștiau o lumină vișinie pe cearșafuri, îmi venea să scot portofelul înainte de-a mă strecura între ele. M-au legănat câteodată reverii cu multe cadâne făcându-mi vânt cu evantaiuri multicolore, parcă din pene de struț și cozi de pasărea-paradisului, jucând cu tipsii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
făcut strigare și pentru tine, pășește! Pământul făgăduinței în inimă. Este vremea ochilor cusuți, puiule. La ce-ți folosește lumina?" Duhoare de alcool și tutun. Ochii, flăcări roșii, albastre, galbene, pâlpâiau a topire de seu. Mască de tăciune, cleioasă, hâdă, vișinie, țepoasă. Transpirație și bale curgeau a descompunere. Mâinile clește strâns în jurul gâtului, dinții menghină trosnind fierul. Roșu fier însemna sufletul: Doamne, dacă în fața ta nu pot sta doi oameni la egală distanță, cum îți încape sub pleoapă un om și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
oxigen, respirația străină era ca o cădere de pietre. Ghem pe o margine de pat: mâinile imobilizate într-un somn al cărnii, picioarele înrădăcinate parcă în stâncă, trupul, lut proaspăt, întins sub orizontala cerului. În lumina ferestrei, bătrânul, transpirat, roșu, vișiniu, albastru, rezemat de zidul magaziei, respira greoi, tremura, făcea bale la gură. Bătrânul ținea o cârpă albă la nas de parcă încerca să-și oprească o hemoragie. Gâfâia sacadat și tot mai alert prin acea cârpă. Ochi injectați, frunte șifonată, obraji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
altă epocă. Mă simțeam stingherit în camera aceea, așezat pe patul pe care se culca o străină, paiața aceea buimăcită care mă aștepta dincolo. Într-un sertar întredeschis în care se afla lenjeria, se vedea lucind o bucată de satin vișiniu, aproape fără să-mi dau seama am vârât mâna prin deschizătura sertarului și am atins ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți o cafea? M-am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]