892 matches
-
cele două cuvinte - țiitoare și concubină - există o relație de sinonimie - „oficială” a lui Gheorghe Ștefan. Cercheza i-a fost credincioasă moldoveanului care încerca, zadarnic, să-și recâștige tronul cu sprijin „european”, i-a stat alături, înfruntând o mulțime de vicisitudini, până când petrecărețul și iubărețul ei protector (căruia i-a vegheat ultimele clipe), bătrân și bolnav, s-a stins. A socotit, pesemne, Ștefana Mihailovna că anii de conviețuire cu Gheorghe Ștefan îi dăduseră și niște drepturi de legitimare, căci își iscălea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de ediție”, sunt introduse și fragmente ale unui al doilea text al Anonimului, paralel cu cel din prima parte. Cartea e, sub aparențe ludice, o vastă „panoramă” a lumii contemporane, plină de gravitate și conținând în subtext înfrigurate interogații asupra vicisitudinilor veacului. În schimb, Toxicologia... ar putea fi descrisă ca o autobiografie, în parte reală, în parte fictivă, unde discursul auctorial e relativizat prin interpretarea lui contrapunctică de personaje ale prozelor de ficțiune ale lui S. Sensul general întregește înțelesul celorlalte
SIMIONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289687_a_291016]
-
teatru, note și reportaje contemporane ale autorilor celor mai prețuiți astăzi de către opinia publică mondială” (Petru Dumitriu, Un început, 1/1957). Inițial S.20 este un receptacol de traduceri ce își propune „înlăturarea lacunelor informative” ale cititorului român, cauzate de vicisitudinile din vremea războiului și din anii următori, apoi treptat accentul se deplasează asupra judecății interpretative, formative, de la „opere și autori readuși pe rând în atenția publicului nostru” înspre „direcții, curente, interferențe, surprinse în sinteze critice” (Gânduri din mers, 1-3/1981
SECOLUL 20 - SECOLUL 21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289596_a_290925]
-
ego presupus a corija eventualele exagerări și imprecizii, imaginează S. în Oile mele (1999), unde amintirile unei vieți pline de evenimente se îmbulzesc „independente și zălude”, ca o turmă - cum mărturisește autoarea -, pentru a restitui adevărurile unei conștiințe marcate de vicisitudinile veacului. SCRIERI: Joc viclean, București, 1972; Nașterea bărbaților, București, 1974; Zona de umbră, București, 1978; Bricheta roz, București, 1985; Oile mele, București, 1999. Traduceri: Jules de la Madelène, Marchizul de Saffras, București, 1969. Repere bibliografice: Viola Vancea, „Joc viclean”, RL, 1972
SFINŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289659_a_290988]
-
toiag (1977) și Rădăcinile casei (1978) fac parte din proiectul unui ambițios ciclu romanesc intitulat Ispășirile Severinilor. Dacă primul se axează pe destinul de victimă al unui tânăr nevinovat, acuzat de crimă, celălalt pledează patetic pentru salvarea „rădăcinilor”, în pofida tuturor vicisitudinilor. Pendularea ambiguă între gând și faptă, interferarea conștientului cu subconștientul creează, în final, impresia halucinantă a unui coșmar existențial. Subintitulată Însemnări de călătorie în China, cartea Pecetea dragonului (1980) nu este o culegere de reportaje, ci jurnalul unui intelectual avid
SIMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
și alterată. E, în parte, lumea fiului lui Bălosu din Moromeții de Marin Preda ori cea a personajelor din proza lui Ion Iovescu, în care tinerii se îmbracă orășenește, scriu scrisorele de amor, petrec „boierește” etc., o lume afectată de vicisitudinile istoriei. Se rețin numeroase secvențe narative, cum ar fi transformarea sătenilor în îngeri înaripați, episodul venirii Raiului pe Pământ, într-o versiune apropiată de cea a lui Ivan Turbincă, catastrofa în care piere satul întreg la o revărsare a Dunării
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
Manu, Gh. Bulgăr, Ion Apostol Popescu. Orientarea publicației este neoumanistă, ca reacție la confuzia postbelică: în articolul- program Noi și arta, Ion Cherejan afirmă: „Să refuzăm confuzia și s-o denunțăm”; întrucât „arta este cea mai nobilă răzvrătire a omului”, vicisitudinile contextului istoric pot fi „depășite de generația tânără care, adeptă a principiilor creștine”, respinge „planul demonic” și devine conștientă că o resurecție a omului nu este posibilă decât prin artă. O rubrică permanentă, „Cronică”, e susținută de N. T. (Nae
PRIETENII ARTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289022_a_290351]
-
Prețioase sunt și notațiile privind familia, formația intelectuală a tatălui sub oblăduirea părintească a lui Eufrosin Poteca, ce i-a lăsat, prin testament, cărți și acte. Sub zodia tragicului se înscriu suferințele morale și materiale ale lui R.-M. În ciuda vicisitudinilor, el are puterea să spere și să prevadă aproape exact durata epocii comuniste: cel mult cincizeci de ani. Stilul este sobru, cu un ritm determinat de evenimentele vremii și marcat de observații morale acide, îndeosebi în portretele unor colegi sau
RADULESCU-MOTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
Budapesta (1912-1916). Până în 1919 este preot rural, apoi renunță și își completează studiile la Facultatea de Litere din Cluj. După obținerea licenței a fost numit profesor de română la liceul din Turda, unde funcționează până în 1948, dată după care suportă vicisitudinile schimbării de regim - închisoare, „munca de jos”, iar mai târziu, reprimirea doar ca pedagog la același liceu. Debutează cu versuri la ziarul „Unirea” din Blaj în 1909. Colaborează susținut cu poezii, proză și articole la periodicele ardelene „Răvașul”, „Luceafărul”, „Tribuna
MURASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288305_a_289634]
-
Oricum, poeziile din această plachetă și din următoarele două - Cântec românesc (1983), Drum românesc (1985) - nu sunt ale unui începător. Autorul plasticizează idei la flacăra dorului de țară. Patria suferindă lăsată în urmă, tragedia țăranului, evocat sub numele simbolic Ion, vicisitudinile exilului, idealurile de dreptate ale înaintașilor sunt teme recurente, de o mare forță emoțională. Nu este vorba despre un poet metaforic, nici despre un patriotard discursiv. Versurile par prozaice, deși cultivă rima bogată, iar arta constă în a folosi cu
NICOLAU-GOLFIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
vezi M. Flonta, „Colaborare sau ieșire din scenă? Situația dilematică a elitelor în regimuri dictatoriale, ilustrată de cazul Heisenberg”, în Revista de Filosofie nr. 5-6/2002. 41. Ca venerat profesor al Universității din Königsberg, Kant a resimțit nu puține din vicisitudinile timpului sub fața lor cea mai suportabilă. Trupele rusești de ocupație le-a cunoscut prin ofițerii instruiți care îi frecventau cursurile, iar autoritățile statului i s-au înfățișat mult timp în relația filosofului cu admiratorul și protectorul său, ministrul Zedlitz
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
amintiri dureroase, întrucât presupune evitarea unei emoții impregnate de neplăcere. De altfel, Freud (1927a/1985) folosește expresia „înlăturarea exigențelor realității”. La fel cum umorul eliberează individul de apăsarea existenței, sublimarea exercită, în opinia lui Freud, un rol de antidot împotriva vicisitudinilor vieții: munca intelectuală oferă o asemenea plăcere, încât „destinul are prea puțină putere asupra noastră” (1930/1995). Există o similitudine între umor și sublimare: umorul reprezintă depășirea și dominarea neplăcerii, la fel cum sublimarea reprezintă depășirea (dar nu și refularea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
are a învinge atracția spre volutele melodioase, feminine. Chemărilor vagului dispersant, cu stigmate simboliste (Delft, Mătasea depărtărilor), li se opune năzuința spre centru, punct ferm în rotirea „nervoasă” a timpului, de unde și ocurența simbolurilor insularității. Aventura poeziei, realitate suverană, deasupra vicisitudinilor devenirii, nu anulează însă dilema existențială. „Temuta, roza Moarte” prelungește indefinit dualitatea perspectivelor: spre „suita și ciclica lumină” sau spre „somnul humei triste” (Epilog). O soluție la această scindare se conturează în poema Cantilenă, unde apare, într-o primă și
BOTTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
intenție intervine o flexibilitate mai mare. Femeile își împart energiile între domenii diferite, dar au libertatea de a alege care dintre ele urmează să fie conturat cu mai mare pregnanță. În plus, femeile par să se adapteze mult mai ușor vicisitudinilor vieții. Le vine mai ușor decât bărbaților să se adapteze realităților schimbătoare și să-și redefinească scopurile în beneficiul situației prezente (Bateson, 1989; Rabuzzi, 1988). Mai multe femei intervievate par să avanseze aceste ipoteze în reflecțiile asupra vieții lor: Niciodată
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
să-mi explic „durata lungă” (două milenii) a unei obști aflate în diaspora pe întregul pământ? Universal și particular în istoria iudaismului Ce reprezintă diaspora pentru evrei? Ce semnificație are ea în plan cultural? Dincolo de conjuncturile politice, economice, sociale, dincolo de vicisitudinile străbătute, de la pogromuri, până la expulzări în masă, să recunoaștem că pendularea dinspre o zonă spre alta a Europei, mai apoi, a lumii, a reprezentat un enorm câștig în direcția cunoașterii. Firește, nu orice închidere e urmată de deschidere, după cum și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
văd un copilaș, șezând pe niște bagaje. E clar, mă lămuresc pe loc, or fi un om sărman. Deschid ușa și văd o femeie tăcută, între două vârste, la acești oameni nu știi niciodată vârsta aproximativă, arată toți mai bătrâni. Vicisitudinile vieții. O femeie cu glasul subțire, slabă, îmbrăcată în negru, parcă ar purta mereu doliu sau poate cu gândul că pe negru nu se vede mizeria, bolborosește ceva anemic, dar o întrerup imediat, prea multe variante am auzit în viață
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
cu descrieri fizice ample, doar câteva cuvinte, în una, două fraze, însă lasă cu măiestrie să se dezvăluie personalitatea acestora din faptele lor, din atitudinea și din modul uneori șocant cum înteracționează cu cei din jur, sau cum răspund la vicisitudinile vieții (bunăoară Petronela aruncă copilul proaspăt născut pe câmpă. Astfel Costica din povestirea omonimă alege sinuciderea în locul unei vieți nesigure, pe cont propriu, adică departe de binefăcătorii lui, familia Mladinescu, sau Rodica iubita din «Prima iubire» care după luni de
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
mai bogate aveau parte de acoperișuri din tablă ondulată care sclipea de-ți lua ochii. Într-o după-amiază călduroasă de iarnă ca aceea, ferestrele aveau obloanele trase, obloane decolorate de soare și spălate de muson, evocând un stil care oglindea vicisitudinile istoriei și pe care Roxanne Îl admira mult. Marlenei, pe de altă parte, clădirile i se păreau suprarealist de frumoase, dând naștere unui efect opus celui de trompe l’oeil, o iluzie a simțurilor care făcea obloanele să pară pictate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Kukai. Mă urcam pe muntele Kōya, în vacanța de vară mergeam în Shinkoku, vizitam templul Toji din Kyoto. Oamenii desacralizeză budismul japonez, numindu-l «budism funeral», dar, răsturnând sensul acestei idei, puteam spune că a rezistat ani mulți în fața tuturor vicisitudinilor. Cu siguranță că în tradiție trebuie să fie un locușor unde este practicat budismul autentic. Din acest considerent nu prea m-au preocupat religiile noi. Oricît de minunate ar fi, dacă nu au treizeci sau patruzeci de ani vechime... De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
moment de deplină înțelegere, de intimitate absolută. Era plăcut să-i simtă trupul lipit de al său, să-i simtă gustul buzelor, căldura, strânsoarea nervoasă a mâinilor. Rămaseră puțin astfel, strânși unul în celălalt, ajunși, printr-un miracol, departe de vicisitudini, de oboseală, de atrocitățile în miezul cărora se depănau existențele lor. Când buzele li se dezlipiră, nu mai era nevoie de cuvinte, era doar dorința fiecăruia în parte. Ochii Lidaniei se tulburaseră ușor, gura întredeschisă încă îl chema, iar mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fost scrise în vara anului 1911 într-o primă formă, asupra lor autorul nerevenind ulterior. De aici și impresia de lucru nefinisat. Lectura lor lasă un gol în suflet, G. Ibrăileanu își retrăiește copilăria lipsită de bucuriile elementare vârstei, rememorează vicisitudinile existenței, descrie primele prietenii, lecturile și iubirile, toate platonice, subconștienta nevoie de compensare a lipsei afecțiunii materne. Scrise în jurul vârstei de cincizeci de ani și date la iveală inițial în revistele Însemnări literare și Viața românească, cugetările din volumul Privind
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
p. 228). Se explică astfel, la autorul nostru, penitența, sobrietatea, rezerva. El, un sociabil delicat, ar fi handicapat de lume, dacă s-ar expune. Această contrarietate, acest amour manqué a stârnit amărăciunea viziunii sale despre lume. Morbiditatea sa, lupta cu vicisitudinile unui organism precar au îngreunat plierea la real. În fond, ajungem pe două căi la același rezultat, Ibrăileanu prin datele personalității sale dovedește un deficit de vitalitate și energie, compensat însă de o voință și inteligență puternică. Și lumea, prin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ea era înmuiată de transpirație, dar, am gândit eu, unicul lucru cu adevărat perisabil la ea era acel apendice detașat, ca să spun așa: buchetul de gardenii. Îl ținea încă în mână, deși într-o manieră distrată. Evident, buchetul nu rezistase vicisitudinilor. — Ce-i de făcut? a întrebat pe un ton cam disperat pentru ea. Nu putem merge pe jos de aici. Locuința lor e în Riverdale. Are cineva vreo idee? S-a uitat întâi la doamna Silsburn, apoi la soțul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
detaliile vieții lui cotidiene în această lume vestică. Fratele meu Waker susține cu înverșunare (și să sperăm că starețul lui n-o să afle niciodată de acest sacrilegiu) că Seymour, în cele mai multe dintre poemele lui mai emoționante, își extrage cunoașterea din vicisitudinile unor existențe anterioare, memorabile, petrecute în suburbiile din Benares, în Japonia feudală, în Atlantida metropolitană. Fac o pauză, desigur, pentru a-i acorda cititorului răgazul de a-și zvârli mâinile în sus sau, mai curând, de a se spăla pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
de război, scurgerea petrolului și a cerealelor spre Est), precum și prin legarea României de U.R.S.S. și subordonarea față de aceasta, prin alinierea la politica dictată de ea și sechestrată în sfera ei de dominație, România a renăscut, cu toate aceste vicisitudini, precum pasărea Phoenix, datorită aspirațiilor și voinței nestrămutate a românilor și conducerii abile de stat, care a cârmuit țara, în modul cuvenit și prin mijloacele posibile, în direcția potrivită. Așa se face, că în deceniile care au urmat după 1960
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]