496 matches
-
Fiat 600. Își poartă cu grijă părul frumos ondulat, graseiază plăcut. Amic cu domnul Pasăre, un bărbat chel ca o farfurie, cetățean modest și bun meseriaș. Luminița Creangă : înaltă, buzată, mare schioară. Iat-o și pe Mina : grațioasă, înceată, cu vicleșuguri ademenitoare și accentul încântător, de străină. Sunt trei în jurul ei, firește : distinsul domn Varlam, cu excesul său de maniere interbelice, pietrosul Mehmed, brutal și taciturn, ca un taur, Adrian Lupu, fostul săritor cu prăjina, informator în timpul liber, se spune. Robert
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la Enkim ăsta să batjocorească vorba de la Tatăl? Șarpe! Șarpe târâtor și șobolan ce era. Of, of, cum mă mai mințise, of, of. Ca pe un țânc, of. La asemenea viclenie nu se cădea să răspunzi decât cu muma tuturor vicleșugurilor și ale minciunilor toate. - Știi ceva? - i-am zis lui Logon. Încă n-am să-l omor. O să mă folosesc de ticălosul ăsta blestemat ca să-i atrag tovarășii În cursă! Pe toți o să-i atrag În cursă! Las’ că știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-l, am spus. Măi Enkim, măi... am Început, dar iarăși n-am știut ce să-i spun. Și eu, care te-am izgonit... - Nu m-ai izgonit, stăpân al vorbei... Ce? Ai și uitat cum am pus la cale, amândoi, vicleșugul ăsta? Vicleșugul ăsta, da. Nu-l pusesem la cale nicicând și nici măcar nu știam acest cuvânt, dar l-am priceput imediat și, ca dovadă, am răspuns: - Eh, cum să nu-mi amintesc! - Ce facem cu Logon, măi Krog, măi? Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
spus. Măi Enkim, măi... am Început, dar iarăși n-am știut ce să-i spun. Și eu, care te-am izgonit... - Nu m-ai izgonit, stăpân al vorbei... Ce? Ai și uitat cum am pus la cale, amândoi, vicleșugul ăsta? Vicleșugul ăsta, da. Nu-l pusesem la cale nicicând și nici măcar nu știam acest cuvânt, dar l-am priceput imediat și, ca dovadă, am răspuns: - Eh, cum să nu-mi amintesc! - Ce facem cu Logon, măi Krog, măi? Întrebă Kikil. - Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce tu și numai tu o să deslușești, Îmi spuse Enkim posomorât. Dădu să mai Întrebe ceva dar se uită la mine pe sub sprâncene și Își continuă povestea. După ce Îl gonisem (el spusese din nou: după ce ne hotărâsem să dăm drumul vicleșugului!) se ascunsese În munții pe care tocmai Îi străbătusem după ce ieșisem din pădurea lui N’jamo. Se făcuse un ger cumplit și abia dacă găsiseră o peșteră În care să-l adăpostească pe bietul Unu. Ținuse sfat cu Runa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se lămurește despre ce-i vorba: cei șase negri, aflați toți sub comanda lui, fuseseră tratați de boli venerice și reușiseră cumva să se furișeze din tabără fără a avea certificatul medical În ordine. Acum li se descoperiseră Înșelătoria și vicleșugul cu care Încercaseră să scape și li se refuza dreptul de Îmbarcare și, cu lacrimi și rugăminți, Îndemnați de Încrederea Înduioșătoare ce le-o inspiră negrilor comandantul lor, se ploconesc Înaintea lui, implorîndu-l să fie lăsați să plece cu vaporul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zis taică-tu. „Să fii sigură că n-o să mă mai Înșel altă dată“ - a zis. „Bine“ - am zis - „om trăi și-om vedea“. Ei, și n-au trecut nici doi ani și Rufus Porter a-ncercat din nou același vicleșug, a avut neobrăzarea să intre-n biroul tatălui tău, țanțoș ca un cocoș, și să-i ceară să-i semneze o poliță de cinci sute de dolari. Taică-tu s-a Înfuriat așa de tare că l-a luat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu ajutorul francezilor. Redobîndindu-și astfel tot prestigiul și nemaiavînd nevoie să se bizuie nici pe Franța nici pe alte forțe dinafară, și pentru ca să nu mai aibă nevoie de a le pune pe acestea la încercare, ducele începu să se folosească de vicleșuguri. Și știu să-și ascundă atît de bine intențiile încît înșiși Orsini se împăcară cu el prin mijlocirea lui Paolo Orsini, față de care ducele folosi toate mijloacele posibile pentru a-l face să aibă încredere în el, dîndu-i bani, echipamente
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Dar după ce Sever îl învinse și îl ucise pe Niger, restabilind liniștea în Orient, el se înapoie la Roma și se plînse în Senat spunînd că Albinus, prea puțin recunoscător față de binefacerile pe care le primise din partea lui, încercase prin vicleșug să-l omoare, și de aceea el se vede silit să se ducă să-l pedepsească pentru ingratitudinea lui. Plecă apoi să-l caute tocmai în Franța și îi luă atît domnia cît și viața. Acela care va examina cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
trecutul Moldovei ; că fiii acestei țări, umăr la umăr cu frații lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori, au apărat de a lungul veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și cotropirile păgâne ; că în 1774 prin vicleșug, Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de a sila alipită la Coroana Habsb urgilor ; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
acealea cu ocări și cu sudălmi asupra altuia, aceluia să i se taie capul, după cum zic mulți dascăli. Aceasta se socotește și se face, când aceale scrisori și aceale polojenii cu sudalmi și cu ocă ri vor fi tocmite cu vicleșug.” Dar vicleșugul trebuia să fie așa de mare încât ʺcel atins să moară de supărare or de rușine.ʺ ʺ... iară de nu vor fi așa reale (rele) și grozave, ci vor fi mai ușoare, așa ca în chip de
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
ocări și cu sudălmi asupra altuia, aceluia să i se taie capul, după cum zic mulți dascăli. Aceasta se socotește și se face, când aceale scrisori și aceale polojenii cu sudalmi și cu ocă ri vor fi tocmite cu vicleșug.” Dar vicleșugul trebuia să fie așa de mare încât ʺcel atins să moară de supărare or de rușine.ʺ ʺ... iară de nu vor fi așa reale (rele) și grozave, ci vor fi mai ușoare, așa ca în chip de glume, atunci
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
că înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ți pese de nimeni, pentru că nu cauți la fața oamenilor. 17. Spune-ne dar, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?" 18. Isus, care le cunoștea vicleșugul a răspuns: "Pentru ce Mă ispitiți, fățarnicilor? 19. Arătați-Mi banul birului." Și ei I-au adus un ban. 20. El i-a întrebat: "Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?" 21. "Ale Cezarului", I-au răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
va fi dat ca să fie răstignit!" 3. Atunci, preoții cei mai de seamă, cărturarii și bătrînii norodului s-au strîns în curtea marelui preot care se numea Caiafa; 4. și s-au sfătuit împreună cum să prindă pe Isus cu vicleșug și să-L omoare. 5. Dar ziceau: Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod." 6. Cînd era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, 7. s-a apropiat de El o femeie cu un vas de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
e ceva putred, dintr-odată și lipsit de preaviz el gîndește, fără nici o conexiune cu personajul care pînă-n acea clipă părea sincer tembel, doar fusese vînzător de Înghețată În tinerețe, sau poate că asta face parte din strategie, un alt vicleșug al regizorului care ne potopește acum cu manevre și postmodernism cinematografic de cea mai pură speță literară, urmează evadarea, zecile de victime, bătălia dintre deținuți și gardieni, presa omniprezentă, Întunericul, sîngele, țipetele, ziua lăcustei lui John Schlesinger, wrestling, demonul, demonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mai Întâiu vornicu se aburcește-n logofeții Buduca și Țeposu „ca să-și exerseze mâna” zice dumnealui, carele ni să pare aș răsipi crieru-n vânturi, iară mâna mai cu folos ar fi de-ar pune-o doar la trebuinți singuratice. Ținându-i vicleșugul, cu cinstită plecăciune, jupânița scrie dulce ca o anemoană, de să sparie ochiu’. Că cu ceia voroavă a ei, roada tuturor bunătățurilor și Învățăturilor cuprinzându-o, au dășteptat viața oamenilor către giudecățile zilei a le tixi. Mai Întîiu le tixește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care le reînnoiește mereu. Pentru că le știe rețeta. Acea rețetă specială pentru Culoarea Culorilor, moștenită din moși strămoși n-o știe nimeni în afară de Prinț. Zmeii au auzit de Culoarea Culorilor și o caută cu îndârjire. Folosesc tot felul de vicleșuguri ca să-l păcălească pe Prinț. Dar Prințul se ferește de zmei. Îl ajută chiar ea, Culoarea Culorilor, să descopere zmeii, sub orice înfățișare ar încerca aceștia să se ascundă. Zmeii știu că ea poate învia orice portret, orice chip, orice
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
fel de a-ți încerca norocul pe degeaba. Ai pierdut, a fost ghinionul meu, nu-ți pasă. Ai câștigat, rămâne al dumitale. Poate că vrei mai mult, în partea de câștig ? Jumate-jumate e prea puțin ? Jenică negă hotărât. E un vicleșug, își spuse. Vrea să mă provoace cu tot dinadinsul. — V-au trimis cei de la centru să mă puneți la încercare, așa-i ? întrebă, cu arțag. Mă ademeniți să încalc regulile și pe urmă să mă dați în vileag. Dacă vor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de la centru să mă puneți la încercare, așa-i ? întrebă, cu arțag. Mă ademeniți să încalc regulile și pe urmă să mă dați în vileag. Dacă vor să mă concedieze, s-o spună de-a dreptul, să nu umble cu vicleșuguri din astea. Iar dumneata, păcat că te pretezi să le faci jocul... Se opri, gâfâind. Se înroșise la față și se bâțâia pe scaun. Dar tăcu, încurcat, căci străinul aștepta, răbdător, să termine. — Așa crezi deci... Dacă nu ai deloc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
zonei poate fi pusă și în perspectivă sincronică pentru ultimele trei secole și vom găsi interferîndu-se interesele otomane, habsburgice și rusești. S-a acumulat în zona balcanică o experiență semnificativă în conviețuirea cu marile puteri ale timpului, o experiență cu vicleșugurile și violențele ei. S-a constituit zona într-un veritabil "laborator" în care s-au desfășurat mărirea și decăderea omului ca ființă precum și mărirea și decăderea structurilor politice pînă la imperii. Cum se pune în acest "laborator" problema modernizării? Care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
o făceai pe domnișoara. Acum cazi în altă primejdie. Ești o domnișoară, dar nu ții seama de asta și te porți ca o școlăriță aiurită!" Purtarea ei, crede Catherine, era "urâtă, foarte urâtă". Trebuia așadar să găsească alte subterfugii, alte vicleșuguri care să-i permită să se dedea jocului seducției rămânând totodată invizibilă, să se expună și în același timp să se eschiveze. În mod intuitiv, Catherine recurge la vasta sa paletă de priviri și surâsuri. Face apel la acele neînsemnate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
trage înapoi spre ea. Bineînțeles, partenerul tinerei fete a sesizat reprezentația acesteia, însă și el joacă un joc dublu. Se preface că nu observă nimic, refuză să vadă în această mână întinsă un semn, o chemare. Nu e decât un vicleșug. Prefăcându-se astfel, tânărul speră ca așteptarea și incertitudinea să desăvârșească dorința Louisei, astfel încât aceasta să nu-i mai "refuze mâine aceste degete pe care arde de nerăbdare să le sărute". "N-a ținut", se vaită el îndurerat a doua
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și trebuie să exercite aceleași profesii... dar nu putea trăi ca un bărbat. Acest tată ținea cu tot dinadinsul să apere inocența fiicei sale și o supunea unor "toane și interdicții a căror motivație îmi scăpa". Cu toate acestea, prin vicleșug, Dominique reușește să înșele vigilența paternă. La 13 ani, fata își făcuse o copie a cheilor de la biblioteca familiei, pentru a avea acces la cărțile interzise, precum și una a ieșirii de serviciu, asigurându-și astfel independența. Odată ajunsă afară, stând
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Marie Bashkirtseff fierbea de mânie văzând că se împiedică la orice pas în jupoanele-i de domnișoară! Această libertate de care beneficiază Bab este cu atât mai uluitoare cu cât tânăra nu trebuie s-o smulgă, prin forță sau prin vicleșug, de la părinții ei. Aceștia din urmă, foarte moderni în această privință, i-o acordă de bunăvoie. Totuși, tatăl său aparținea vechii școli. Provenit dintr-o familie de militari provinciali, acest inginer specialist în fizica fluidelor are un temperament aspru, este
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ieșit de sub cămășile roz sau împletiturile galben șofran". La prânz, Algerul era mereu cuprins de un soi de răgaz, de toropeală, câteva clipe fragile când ostilitățile se suspendau, dând frâu liber închipuirilor. "Era acel ceas din zi în care toate vicleșugurile și toate farmecele acestui oraș și acestei țări aveau asupra ta efectul cel mai violent, ca o dorință îndelung înfrânată". Însă aceste pofte carnale trebuiau ori stăpânite, ori lăsate să se manifeste în bordeluri. Desigur, admite naratorul, "a existat vreme
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]