902 matches
-
propria "natură"), pe cînd Catherine Earnshaw rămîne un personaj de tragedie (complex, labil și chiar diform sufletește, din cauza mutațiilor, disproporționat în raport cu tensiunile dintre id/se și ego/eu-supraego/supraeu și, implict, cu cele dintre "natural" și "social"). Ambele sînt femei victoriene, dar feminitatea lor implică falii opuse din istoria psihologică a secolului al XIX-lea. Mai mult, Charlotte și Emily se confruntă, în realitate, în interiorul acestei ecuații estetice. Charlotte autoarea educată, cu experiența lumii și a alterității, care, în romanele de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
fi avut, pînă la urmă, loc!) și părăsește Knype Hill pentru un (ușor) neverosimil vagabondaj (la început, alături de hoinarul Nobby, mai tîrziu, singură de-a lungul și de-a latul Londrei). Aventurile femeii prin Anglia sînt demne de o pană victoriană, precum cea a lui Dickens sau cea a Charlottei Brontë. Ca tînără neînsoțită, nu poate sta la hoteluri respectabile, ajungnd să să tragă, oripilată, în case de toleranță. Tatăl nu-i răspunde la scrisori și, curînd, puținii bani pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
1894-1963) a venit mereu dinspre eseurile lui neconvenționale și dinspre cele două romane cu succes internațional Point Counter Point/ Punct. Contra-punct (1928) și Brave New World/Minunata lume nouă (1932). În primul, Huxley reactualizează o tradiție estetică engleză, cu rădăcini victoriene, a tipologiilor mentalitare, aparținătoare unui anumit moment istoric. Explorînd profiluri individuale și colective din anii douăzeci, el stabilește o legătură intertexuală cu proza secolului al XIX-lea, fie în varianta "fiziologiei" franceze, fie în cea a "personajului-clișeu", din canonul literar
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
reprezintă strigătul binecunoscut al galeriilor de spectatori din teatrele londoneze (și nu numai!), care, la sfîrșitul unei piese, solicită astfel prezența autorului pe scenă, pentru a-l ovaționa îndelung. Obiceiul venit din vremuri elizabe-thane și iacobite, accentuat apoi, în epoca victoriană și premodernă (cînd are loc și acțiunea romanului în discuție) s-a perpetuat pînă astăzi. În textul lui Lodge însă, chemarea amintită dezvoltă mai curînd conotații ironice. Romanul se ocupă, în ansamblul lui, de o perioadă de criză a creației
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
1986) ori The Waterworks (1994). "Simbiozele" sale de "ficțional" și "istoric" au intrigat uneori, nedumerind comentatorii cîrcotași, dar Doctorow și-a continuat neabătut proiectul postmodern, cu aceeași obstinație, s-ar putea spune, cu care, mai devreme, Thomas Hardy, în epoca victoriană engleză, și William Faulkner, la debutul modernismului american, au crezut în propria lor mitologie artistică. Antologic rămîne răspunsul dat de scriitor unui reporter, după apariția romanului Ragtime. La întrebarea răutăcioasă "Credeți că J.P. Morgan și Sigmund Freud s-au întîlnit
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Dracula al lui Stoker reprezintă într-adevăr un fel de "arhe-text", un punct de plecare cultural (reactualizat periodic cu o anumită afectivitate), însă motivațiile interacțiunii dintre Rossi-profesorul și Țepeș-vampirul sînt, de departe, mult diferite de cele induse în ficțiunea irlandezului victorian. Asupra acestor motivații care constituie admit inaugural structura de rezistență a romanului The Historian (tradus, prima dată în 2006, la noi, drept Colecționarul de istorie) al scriitoarei americance Elizabeth Kostova, roman de unde am extras, de altfel, pasajul menționat, voi reveni
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nedrept. Empedocle, "distrus de ura castei preoțești" (p.23) ori, în alte variante, amenințat de o gloată răsculată (împotriva tiraniei /?/ lui), se aruncă în vulcanul Etna (motiv literar și psihanalitic pentru o întreagă galerie de autori, de la Matthew Arnold, poetul victorian, pînă la Gaston Bachelard, filozoful modern). Pitagora, creatorul unei adevărate "masonerii cimentate de reguli și tabuuri" (p.21) -, cunoscute sub numele de etaireia, moare prin autoînfometare (ca protest îndreptat împotriva acelorași contemporani/discipoli revoltați). Autoritatea maestrului deși frizează sublimul într-
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ale relației profesor-elev. Între ele, mai pot fi amintite conținutul erotic al imersiunii științei maestrului în receptivitatea discipo lului (susținută de o aplicată analiză a "cazului Socrate" în cultura elenistică ), complexul de libido sciendi ("patima cunoașterii" investigată prin intermediul unui personaj victorian feminin, creat de George Eliot, Dorothea Brooke, personaj îndrăgostit de o imagine intelectuală mai degrabă decît de un individ propriu-zis), starea de damnare a cunoașterii (demonstrată cu ajutorul mitului faustian) și cea de degradare a cunoașterii (derivată din explorarea ideii de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
mirat, îi cere să-i citească o poezie. John Grammaticus (lovit de partenerul lui Baxter) are o intuiție fabuloasă. Îi cere nepoatei să citească "poemul său favorit" (în fapt, nu se referă la un text al lui Daisy, ci la victorianul Dover Beach/Țărmul Dover, al lui Mathew Arnold, poezie învățată pe dinafară de nepoată, în copilărie, chiar de la bunicul ei). Versurile lui Arnold izbesc puternic creierul reptilian al lui Baxter care ajunge în exces de emotivitate și devine inapt pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
romanul Tom Jones al lui Henry Fielding și unde, de altfel, a și predat, pentru un timp, poezie engleză. Cumva implicit, fără declarații teoretice ostentative, Jonathan Coe pare să se situeze, din punct de vedere estetic, pe linia axiologică a victorienilor (prerafaeliți) Rossetti, Morris, Arnold și Swinburne care, în manifestul revistei The Germ, de la jumătatea veacului al XIX-lea, vedeau arta ca pe un produs cultural organic și total, compus numai din "direcții artistice" simbiotice, precum "muzica", "pictura" și "poezia". De
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de depersonalizare și alienare. Apoteotic, în final, Ben, divorțat și intrat în plină criză existențială, se reîntîlnește cu Cicely (bolnavă și îmbătrînită), devenind, oarecum irațional, sclavul ei domestic. The Closed Circle este, prin urmare, romanul dezamăgirilor maturizării, urmărind, cu asiduitatea victorienilor Charles Dickens și George Eliot (daca ar fi să fac două filiații culturale, tot în spațiul anglofon) modul în care marile speranțe se transformă, ultimativ, în marile depresii. Dincolo de destinele protagoniștilor, The Closed Circle (metafora din titlu se referă, la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ca bază imaginea istoriei ca palimpsest: "modernismul și postmodernismul nu sunt separate de o Cortină de Fier sau de Zidul Chinezesc; istoria este un palimpsest, iar cultura este permeabilă la timpul trecut, prezent și viitor. Cred că toți suntem puțin victorieni, moderni și postmoderni în același timp. Iar un autor poate să scrie în întreaga lui viață atât o operă modernă, cât și una postmodernă"186. Chiar dacă modernul este încapsulat în condiția postmodernă și în anumite moduri îl prefigurează, totuși relaționarea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și ca autor al scurtei, dar influentei proze The Strange Case of Dr. Jekyll and Mr. Hyde (1886)34. Motivul Doppelgänger-ului, care făcuse deja carieră în romantismul german, este reinventat acum din perspectiva abisului psihologic, deschis de universul schizofreniei acute. Victorienii par, în poezie și în proză deopotrivă, obsedați de tema dublului și de trezirea bestialului sau a ilicitului din ființa evoluată. Astfel, Christina Rosetti compune, în 1859, Goblin Market, insolit manifest al feminismului, parabolă sexuală ce subîntinde destinul a două
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nu desemnează cauza și care, totuși, nefăcând-o, creează o amenințare uriașă, evocând o cauză teribilă" (Yeazell, 1994: 27). Altfel spus, cu cât știm mai puține, cu atât ne înfiorăm mai mult. * * * Bram Stoker este ultimul mare reprezentant al supranaturalului victorian 42. Deși publicațiile sale numără foarte multe titluri, noi îl reținem astăzi grație romanului Dracula (1897), hipotext al unei pletore de producții estetice din secolele al XX-lea și al XXI-lea43. Pattern-ul epistolar al prozei, înfățișând portretul romantizant-exotic al
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
foarte multe adaptări pentru a-și scutura impresia de inactualitate. Phyllis A. Roth consideră că "Dracula are succes deoarece realizează un echilibru perfect între fanteziile terifiante, însă căutate și mecanismele de apărare corespunzătoare, care erau, cu siguranță, operante în Anglia victoriană, prin celebrele sale dihotomii dintre Occidentul rațional și Orientul misterios, mamă și târfă, bine și rău, și prin reprimarea sexualității, mecanisme care nu și-au pierdut relevanța nici astăzi" (1982: 185). Precum credea, la un moment dat, un om de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
reflexe misogine, care proiectează actantul feminin în sursă a terorii masculine, precum se întâmplă și în cazul prozatorului american Fritz Leiber) străbate practic fiecare filon al operei lui Mihăescu. Aceasta își găsește corespondentul, în literatura universală, în supranaturalul erotic al victorienei Mary Braddon 84, admirată, de pildă, de un Thackeray pentru ingeniozitatea intrigilor dezvoltate în prozele sale. De asemenea, o paralelă interesantă s-ar putea trasa între nuvela Frigul și povestirea The Wind (1943), semnată de prozatorul american Ray Bradbury, în
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Robert L. An Ambrose Bierce Companion. Westport, CT and London: Greenwood Press, 2001. Gane, Nicolae. Scrieri. Ediție îngrijită, note și bibliografie de Ilie Dan, prefață de Ștefan Cazimir. București: Ed. Minerva, 1979. Geary, Robert F. ""Carmilla" and the Gothic Legacy: Victorian Transformations of Supernatural Horror". The Blood Is the Life: Vampires in Literature. Edited by Leonard G. Heldreth and Mary Pharr. Bowling Green, OH: Bowling Green State University Popular Press, 1999. 19-30. George, Albert J. Short Fiction in France, 1800-1850. Syracuse
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
vor contribui la afirmarea simbolismului și decadentismului. Ies din păcate numai trei numere și cu un impact mult mai mic decât îl vor avea The Yellow Book sau The Studio la sfârșitul secolului. Nu tehnica îi va separa de artiștii victorieni, tradiția renascentistă se păstrează, ci, mai degrabă, felul de a-și trata subiectele "obișnuit, modest, chiar umil [...] lipsit de fastul neorenascentist al stilului artistic oficial"85, ignorând datele istoriei contemporane și concentrându-și atenția asupra subiectelor livrești cu caracter legendar
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
doar profilul unei sensibilități, ci și configurația esteticii simboliste. Abordarea lui Holman Hunt a problemei femeii căzute în păcat este una documentară, istorică, cu înregistrarea fiecărui detaliu care configurează interiorul unui apartament, și cu o dimensiune eticistă parte a ethosului victorian, pe când Burne-Jones extrage cuplul alcătuit din regele Cophetua și fecioara cerșetoare oricărei contigențe, proiectându-l într-o incertă medievalitate fără un cadru de referință precis, încât chiar și armura pe care o poartă regele este rezultatul imaginației pictorului. "Rezultatul este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a florilor de cireș, vrăbii, bambus, și, mai presus de toate, formele evantaiului, au fost reproduse cu o abundență risipitoare și combinate în permutări interminabile. Motivele florale au oferit un teren comun, pe care ambele culturi se puteau întâlni. Acuarele victoriene cu primule și violete, buchete mici de trandafiri, clopoței au cedat locul crinilor și florilor soarelui, care erau deja popularizate de către prerafaeliți, precum și crizantemelor, bujorilor, florilor de cireș și bambusului"137. Mai mult, în câteva din picturile lui Whistler sunt
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Adina Ciugureanu este profesor de literatura americană și britanică la Universitatea ,,Ovidius" din Constanța, unde ocupă și poziția de decan al Facultății de Litere. A scris o serie de lucrări de specialitate, printre care Modernism and the Idea of Modernity, Victorian Selves, PostWar Anxieties, Multiple Perspectives (Essays on Contemporary British Literature), High Modernist Poetic Discourse (T. S. Eliot, Ezra Pound, W. C. Williams, Marianne Moore, Wallace Stevens), An Anthology of Major Victorian Writers. Este membru al Societății Europene de Lingvistică și Poezie
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de specialitate, printre care Modernism and the Idea of Modernity, Victorian Selves, PostWar Anxieties, Multiple Perspectives (Essays on Contemporary British Literature), High Modernist Poetic Discourse (T. S. Eliot, Ezra Pound, W. C. Williams, Marianne Moore, Wallace Stevens), An Anthology of Major Victorian Writers. Este membru al Societății Europene de Lingvistică și Poezie (PALA), membru al Societății Europene pentru Studiul Limbii Engleze (ESSE). Adina Ciugureanu, The Boomerang Effect (c) 2008, Institutul European Iași pentru prezenta ediție în limba română www. euroinst.ro INSTITUTUL
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Text, Bowling Green, Ohio, Bowling Green University Popular Press, 1992. Nietzsche, Friedrich, The Case of Wagner, în engleză de Walter Kaufman, New York, Vintage, 1967. Pamfile, Tudor, Mitologie românească, București, Editura ALL, 1997. Parker, Christopher (ed.), Gender Roles and Sexuality in Victorian Literature, Aldershot, Scholar Press, 1995. Plato, The Republic, în engleză de Benjamin Jowett, Cleveland, World, 1946. Pounds, N.J.G., The Culture of the English People (Iron Age to the Industrial Revolution), Cambridge, Cambridge University Press, 1994. Rand, Erica, Barbie's Queer
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Dracula: Between Tradition and Modernism, New York, Londra, Twayne Publishers and Prentice Hall International, 1988, p. 37. 88 Ibid., p. 39. 89 Vezi Jeffrey Richards, ,,Gender, Race and Sexuality in Bram Stoker's Other Novels", în Gender Roles and Sexuality in Victorian Literature, Christopher Parker (ed.), Aldershot, Scholar Press, 1995, p. 148. 90 William Hughes și Andrew Smith, ,,Introduction: Bram Stoker and the Development of Cultural Studies", în Bram Stoker (History, Psychoanalysis and the Gothic), William Hughes și Andrew Smith (ed.)., Londra
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
naturii și a omului. Un cercetător al evoluției speciilor, poate cel mai de seamă din secolul trecut, scria că „nimeni nu a influențat atât de mult viziunea noastră modernă asupra lumii - atât în interiorul științei, cât și dincolo de știință - ca acest victorian ieșit din comun“. Iar un bine cunoscut genetician interesat de teoria evoluției notează într-o carte recentă, tradusă și în limba română, cu referire la teoria selecției naturale: „Aceasta nu este altceva decât o viziune fundamentală, care a schimbat pentru
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]