6,727 matches
-
sistematică a ei. "Ai să ai atunci câțiva autori preferați, cei care te vor sluji mai bine. Numai că atunci ai să-i slujești și tu pe ei. Când fructifici un text nu îl storci, nu îl lași în urma ta vidat de substanță. Un text bine utilizat este un text pe care îl restitui culturii ca al tău. Asta mi se pare că am reușit prima oară cu Lysis, al lui Platon. Sau basmul Tinerețe fără bătrânețe; nu mi l-am
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a lui Márquez cu îngerul înaripat (simbolul ne-obișnuitului) care cade, într-o zi de furtună, în curtea unui țăran, este mai întîi adorat de întregul sat, devine apoi obiect de curiozitate (stăpînul ogrăzii percepe taxă de vizitare) și sfârșește, vidat de orice conținut, în curtea găinilor, unde mintea țăranului îl repartizase pe temeiuri ornitologice. 9 octombrie 1980 Orice jurnal încearcă să anuleze caracterul oarecum clandestin al faptelor de viață și, tinzând să le introducă într-o conștiință și memorie colectivă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
are Adorno, nu Heidegger, care poate genera mici mode sau triste pastișe, și nicidecum un instrument teoretic pentru înțelegerea unei situații reale. Ceea ce se impune este descrierea Situației în cuvinte care nu au devenit simpli termeni într-o rețea lingvistică vidată de sensuri. E nevoie de un limbaj ale cărui resurse critice nu au fost epuizate. Or, Adorno, îmi spunea amicul, este cel care dă nume lucrurilor, cel care dă un model pentru felul în care o situație trebuie descrisă și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ele și cum Rusia a câștigat însemnate și mari provinții de la amândouă și cum mai târziu Polonia a fost împărțită de către ea. Dar nu era pierdut din ochi nici Imperiul bizantin. Austria câștigase pe acest teren mult. Cu toate acestea videm și aici că influența austriacă în Orient cedează încet - încet celei rusești, cum Rusia câștigă provinție după provinție, cum le liberează cel puțin de sub domnia turcească, cum în această liberare e secundată de puterile Europei, de engleji, de frațuji ș. a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de toate zilele pe care n-ar putea-o găsi prin muncă, căci nu vrea să muncească. [9 ianuarie 1877] "ALMANACUL MUZICAL PE ANUL 1877" DE D. TEODOR BURADA Prevederile noastre din anul trecut, publicate tot prin această foaie, le videm realizate cu mult succes și în almanacul de pe anul curent 1877. Nu este destul să cultivăm frumoasele arte, între care intră fără îndoială muzica, declamațiunea, teatrul, danțul, de care se ocupă autorul în acest almanac; noi credem că datoria fiecărui
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
aici nevoia de revalorizare și resemantizare a mitului, emblematică pentru epistema contemporană în egală măsură analitică, critică, iconoclastă: Pas de sémiologie qui ne s'assume comme sémioclastie (spunea Roland Barthes à propos de această știință critică și critică a științei). Vidat de valoarea sa religioasă și metafizică, Mythosul se va opune progresiv Logosului pentru a nu mai semnifica decît "ceea ce nu poate exista cu adevărat". O dată cu laicizarea discursului mitic (nemaiînțeles ca adevăr, ci doar ca exemplu), logosul devine logica opusă poeticului
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Deși ajung de abia la un minut după ce începe evenimentul, sala este plină. Țigani, țigănci, puradei și jurnaliști. Colegul, încearcă printre coatele primite în coaste, să- și instaleze camera video. Țiganii se înghesuie al naibii, ca la pomană. „Ia să videm și noi ce e aicișa. Haidi, fă, dă-ti mai încolo, nu vezi că-s mai în vrâstă?", țipă o țigancă de vreo 40 de ani la o pirandă de vreo 10, în timp ce se împinge pe trei sferturi din scaunul
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nici cel al purtătorilor microcipului "de tip 5D", nici alte invenții nu modifică credința autorului că viața este o taină a naturii nepătrunsă de mintea omenească, sau poate, cum spunea undeva Nicolae Iorga, o erată la legile lui Dumnezeu. La vida es sueño naște realismul fantastico mitic altoit de A.P.B., pe realismul balzacian. În rest, lumea-i cum este și ... asemenea eroilor din Geanta cu ... suntem noi. Adică, înnotăm în Fluviul Uitării. Cei mai mulți, în sensul curentului, ceilalți, împotriva curentului, oricâte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
încă, ea nu vede cu alți ochi decât cu aceiași pe care-i avea la întemeierea uriașei sale puteri."32 O vreme, Austria a ținut piept înaintării spre Orient, contracarând panslavismul: "Austria câștigase pe acest teren mult. Cu toate acestea videm și aici că influența austriacă în Orient cedează încet-încet celei rusești, cum Rusia câștigă provinție după provinție, cum le liberează cel puțin de sub domnia turcească, cum în această liberare e secundată de puterile Europei, de engleji, de franțuji ș.a."33
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Emile Benveniste, limbajul (= limba în accepțiune saussureană) conferă discursului (= vorbirea din concepția lui Saussure) calitatea de instrument al comunicării prin constrîngerea individului vorbitor de a se institui în subiect vorbitor, obligîndu-l să folosească pronumele de persoana întîi și, astfel, forma "vidă" a pronumelui primește un conținut ce este însăși persoana vorbitoare. Acest fenomen de constituire a unei persoane ca subiect este denumit de lingvistul francez subiectivitate, ca relație nemijlocită cu actul vorbirii. Subiectivitatea fiind o trăsătură inerentă a discursului și a
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
formă de conștiință. Dar de unde vine apelul, cine lansează chemarea originară nu mai spune pentru că ar trebui să-L accepte pe Dumnezeu, or în Franța nu mai e de bon ton. Poate măcar să recunoască o conștiință supremă, sau o conștiință vidă, ca orientalii. Nu poți să spui că apelul vine din nimic. Conștiința se recunoaște ca o conștiință de sine, nu are nevoie de alte reprezentări, decît acel "eu sunt". Conștiința este chemarea la care răspund" spune frumos Marion, ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
revoluția franceză pentru istoria civilizației umane. Adevărul nu poate fi găsit prin astfel de barbarii. El este imuabil. Adevărul și credința sunt, pînă la urmă, una. Dar adevărul unei idei nu poate fi stabilit pe cale experimentală, empirică. Și o mulțime vidă poate exprima un adevăr. La fel, adevărul unui suflet care, prin credință, poate ajunge și se poate adeveri la Adevărul Marelui Suflet, dincolo de conjuncturi, conjecturi sau evenimente. Adevărul Sinelui nu este relativ. Avem nevoie și de absolut. 2.6. "MOARTEA
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
grămadă de neuroni, cum ar fi cei ce controlează comportamentul unui limax, și care a devenit o simplă valoare de schimb, a cărei valoare de piață scade continuu. "Celulele" sale cunosc un fenomen de apoptoză, sau de fagocitoză, care le videază de orice urmă de conștiință. Paralel, se dezvoltă cele mai rafinate tehnologii de control. Contemporani cu Valéry, și Walter Benjamin sau Sigmund Freud vedeau, începînd cu noile tehnologii ale comunicațiilor, o nouă istorie a conștiinței (și a inconștientului, desigur), generînd
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
prin religie, o țară cu femei frumoase și mulți asistați social, cu 20% restanțieri la credite, dar cu o densitate incredibilă de mașini de lux, o țară a paradoxurilor. Celulele corpului social cunosc un fenomen de apoptoză, într-un spațiu vidat de orice urmă de conștiință, dar cu dezvoltarea paralelă a tehnologiilor de control. Țara e în profundă dezordine. Dar dezordinea face parte și ea dintr-o ordine mai înaltă. Pentru ca ordinea să urmeze este nevoie de o masă critică de
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
prin religie, o țară cu femei frumoase și mulți asistați social, cu 20% restanțieri la credite, dar cu o densitate incredibilă de mașini de lux, o țară a paradoxurilor. Celulele corpului social cunosc un fenomen de apoptoză, într-un spațiu vidat de orice urmă de conștiință, dar cu dezvoltarea paralelă a tehnologiilor de control. Țara e în profundă dezordine. Dar dezordinea face parte și ea dintr-o ordine mai înaltă. Pentru ca ordinea să urmeze este nevoie de o masă critică de
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
nu-i atât ușurătatea ființei, cât, mereu mai mult, insecuritatea specifică lumii liberale, excesul posibilului, povara liberei guvernări a propriei persoane. Cu cât există mai multă preocupare și responsabilitate de sine, cu atât se manifestă mai tare nevoia de facilitate vidă, de relaxare până la „efortul zero”, de nepăsare frivolă. Nu alienarea subiectului, ci recursul la libertate pentru a nu mai gândi, pentru a ieși din sine și „a scăpa de apăsarea propriei istorii”24. Hiperconsumul nu funcționează în mod sistematic ca
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
pare că vede o altă realitate, inexistentă. Heracles devine el însuși o Gorgo, o erinie a propriei progenituri, un instrument al răzbunării zeiței Hera. În Bacantele, eidolon-ul ca prezență efectivă a invizibilului și7 eidolon-ul ca phasma, în sensul de iluzie vidă de realitate, în sensul de amăgire, imprimă un caracter ambivalent aparițiilor lui Dionysos printre oameni. Formele, înfățișările pe care le ia Dionysos sunt nu numai năluciri, ci și semne ale prezenței efective a zeului. Dionysos este capabil să se ascundă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
o recunoască drept adevărata Elena: Elena cea vie. De altfel, întrebându-se asupra originii eidolon-ului din Troia, Menelau nu întrebuințează termenul de eidolon și nici chiar pe cel de phasma, ci cuvîntul soma: pentru el, ceea ce vede nu este forma vidă numită Elena, ci un corp. „Cine plăsmuiește”, întreabă Menelau, „aceste corpuri înzestrate cu darul privirii?”. „Eterul”, îi răspunde Elena, acel aer imaterial, inconsistent din care e făcută soția fantomă, soția „vidă” (kene). Va trebui să sosească însă un mesager care
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
cuvîntul soma: pentru el, ceea ce vede nu este forma vidă numită Elena, ci un corp. „Cine plăsmuiește”, întreabă Menelau, „aceste corpuri înzestrate cu darul privirii?”. „Eterul”, îi răspunde Elena, acel aer imaterial, inconsistent din care e făcută soția fantomă, soția „vidă” (kene). Va trebui să sosească însă un mesager care să anunțe dispariția Elenei din Troia, ținută prizonieră într-o grotă, dispariția ei în acest Eter, pentru ca Menelau să folosească termenul de eidolon, în sensul de fantomă-simulacru. Abia atunci va înțelege
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
un actor mort și un actor viu”, figura de ceară este sursa acelui sentiment de bizar, de straniu, care, crede Kantor, ar trebui să șocheze dureros publicul. Moartea și degradarea își dau astfel mâna pentru o „ultimă paradă”, acea „paradă vidă”, acea „celebrare care nu duce nicăieri” al cărei punct culminant este numit - cum altfel? - „complicitatea cu vidul”. Și totuși, în plin „simulacru înșelător”, în plină iluzie ce lasă un gust de „improvizație încropită repede și prost”, își face loc un
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ediția a doua, Editura C.H. Beck, București Bazele constituționale ale administrației publice. Note de curs C. Ionescu (2000). Dezvoltarea constituțională a României. Acte și documente. 1741-1991, Editura RAMO, București F. Bucur Vasilescu (1998). Constituționalitate și constituționalism, Editura Național, București I. Vida (2011). Curtea Constituțională a României. Justiția politicului sau politica justiției?, Editura Monitorul Oficial, București Anunțarea procedurii de evaluare I. 20% seminar: 10% test-sinteză (patru subiecte, luna noiembrie) și 10% test-grilă (20 de întrebări, o singură variantă corectă de răspuns, luna
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
de executare, dar în practică acest domeniu este rezervat guvernului. Constituția invocă anumite relații sociale rezervate exclusiv legii (art. 71, art. 105 alin. 2, art. 109 alin. 3, art. 117 alin. 3). B. Etapele procedurii legislative: inițiativa legislativă<footnote I. Vida, Legistică formală. Introducere în tehnica și procedura legislativă, ediția a IV-a revizuită și completată, Editura Lumina Lex, București, pp. 208-209. footnote>; examinarea proiectului de lege în comisii permanente; dezbaterea proiectului de lege în plen; votarea proiectului de lege; medierea
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
socială; r) statutul minorităților naționale din România; s) regimul general al cultelor; t) celelalte domenii pentru care în Constituție se prevede adoptarea de legi organice. footnote> din Constituție, care prevede domeniile reglementate prin lege organică. Prin lege organică<footnote I. Vida, op. cit., pp. 47-50. footnote> se reglementează, printre altele: a) sistemul electoral; organizarea și funcționarea Autorității Electorale Permanente; b) organizarea, funcționarea și finanțarea partidelor politice; c) statutul deputaților și al senatorilor, stabilirea indemnizației și a celorlalte drep turi ale acestora; d
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
data până la care se pot emite ordonanțe. Numai în cazuri excepționale, guvernul poate adopta ordonanțe de urgență, ceea ce nu necesită preexistența unei legi de abilitare, dar ele intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la parlament.<footnote I. Vida, op. cit., p. 67. footnote> Dacă parlamentul nu se află în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu. C) Conceptul de hotărâre. Categoriile de hotărâri Hotărârile sunt acte juridice adoptate de parlament sau Camerele sale (separat). Există două categorii de hotărâri
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]
-
autoritate care asigură, în principal, controlul constituționalității legilor și care se situează în afara celor trei puteri statale (legislativă, executivă și judecătorească), având sarcina de a veghea ca autoritățile publice care le compun să respecte principiile și normele constituționale<footnote I. Vida, Curtea Constituțională a României. Justiția politicului sau politica justiției?, Editura Monitorul Oficial, București, p. 42. footnote>. Întrebările care s-au ridicat cu privire la această instituție au vizat, mai ales: în care putere clasică se încadrează Curtea Constituțională, în cea legislativă, executivă
Bazele constituționale ale administrației publice by Crina Ramona Rădulescu () [Corola-publishinghouse/Science/219_a_361]