2,229 matches
-
cânte acordul descumpănit al viiturilor de primavară. O notă întreagă și lungă atinsă de răceala anotimpului dublu. Arată-mi cum se învelește vocea între oracol și viziune. O notă desuetă a pașilor pe asfaltul tânguit al amintirii: această întoarcere a viețuitoarelor pe pământ. CONTRAST Visele, cum se visează ele pe râul de pădure învrăjbit de lăutari, Cum se adună vorbele să ne povestească aducerile aminte din cascade, Cum se preface văzul că bate darabana vremilor. Pritre pagini călcâiul să bată ascuțit
ARTA MUZICII de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 1980 din 02 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378819_a_380148]
-
Ediția nr. 1973 din 26 mai 2016 Toate Articolele Autorului Iubire, ești zâna cea mai bună, faci tu ce faci, și tot ce apare din vârful baghetei fermecate, strălucește, te cuibărești și unde vrei, și unde nu! Niciun suflet de viețuitoare nu rămâne neatins de tine, nicio bucată de pământ nu se sfărâmă sub sapă dacă omul nu face acest lucru cu drag sau vreo rădăcină nu rămâne vie, dacă nu-i îngrijită cu drag! Tot ce e viață izvorăște numai
LOGICA IUBIRII de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378964_a_380293]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > LEGUME, ZARZAVATURI, FRUCTE Autor: Paulian Buicescu Publicat în: Ediția nr. 1966 din 19 mai 2016 Toate Articolele Autorului Creatorul DUMNEZEU, dat-a la viețuitoare Orice roade cu sămânță dar și "ierburi" hrănitoare ! Legumele reprezintă produsu' agroalimentar : Floare, fruct, semințe, bulb, frunze-n ansamblu' unitar ! Avem grupa verzelor, rădăcinoase, bostănoase Apoi tuberculifere și cele aromat-frunzoase. Să nu uităm cele "cu fibră" din grupa celor păstăioase
LEGUME, ZARZAVATURI, FRUCTE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1966 din 19 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379045_a_380374]
-
clinchet de ape Cântec revărsat din ramurile moi Când păsări cu ciocul de aur Ne sunt oaspeți și adierea aproape... Râuri de argint, fluviul cu cantare triumfala Alunecă pe trupul pământului cu fala Peste tot, în toate - ape și păduri - viețuitoare mii În preaplin de iubire, în taină, fac nunți de poveste, cununii În țară binecuvântata cu câmpii împovărate De grâne legănate în nopțile de-alint, Apoi lin, în cercuri verzi, la sânul aurorei toate Se deschid, iar diminețile se schimbă
DIN TIMP STRAVECHI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379869_a_381198]
-
colțurile stâncoase ale munților înalți priveliștile erau ceva mai vesele. Pădurea pierdea tăria, apăreau copaci mai pricăjiți. Iar și mai sus, acolo unde colții stâncilor începeau să amenințe privirile, începeai să te trezești cu priveliști de basm: poienile năpădite de viețuitoare ieșite din pădure la feeria luminii. Puteai vedea căprioare sprintene, iar și mai sus, pe țancuri de stânci, erau vizibile șiruri de capre negre. Nu era liniște nici acolo. Oricând puteau apare, ca din senin, vreo doi, trei lupșani în
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
GLUCOZEI Autor: Radu Olinescu Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului Paradoxul glucozei este simplu, recunoscut universal, dar....ignorat de marea majoritate a lumii, cu consecințe dramatice. Glucoza este un compus chimic, natural, fără de care viețuitoarele nu ar putea trăi. În acelaș timp, în concentrații mai mari....îmbolnăvește și chiar ucide. De fapt, paradoxul glucozei se aplică și altor substanțe naturale, fiind expresia unei legi de bază a Naturii. Culmea, această lege de bază a Naturii
PARADOXUL GLUCOZEI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380063_a_381392]
-
dar un compus înrudit, riboza (cu cinci carboni) este un component esențial al vieții existentă sub orice formă, fiind o componentă a acizilor nucleici. Glucoza a apărut mult mai târziu prin procesul de fotosinteză al algelor și plantelor. Pentru toate viețuitoarele, glucoza este combustibilul de bază, sursa energiei necesară supraviețuirii, mișcării, etc. Deși organismele pot sintetiza glucoza, cantitatea necesară supraviețuirii o luăm din Natură. Timp de milioane de ani, strămoșii omului obțineau glucoza din plante și fructe. Dar, datorită schimbării climei
PARADOXUL GLUCOZEI de RADU OLINESCU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380063_a_381392]
-
special băiatul era fascinat de viața la țară. Bunicul Gheorghe îi lua cu sine uneori în pădure și le umplea capul cu povești despre pădure, despre păsări și animale. În ultimii ani el dedicase o parte din timp studiind îndeaproape viețuitoarele pădurii și în ultimul timp, făcea acest lucru și pentru a oferi o distracție și un folos celor doi micuți. Fusese pădurar, lucrase mulți ani pentru ,,Ocolul Silvic”în comună și cunoștea toate tainele pădurii. Gheorghe de când ieșise la la
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
plece să muncească departe. În plimbările lor, câinele mare ciobănesc, Ianoș, îi însoțea adesea și devenise prietenul nedespărțit al copiilor. Străbătuseră împreună potecile pădurii de multe ori înainte de căderea zăpezii și bunicul le dezvăluise multe taine ale codrului și ale viețuitoarelor ce trăiau în desișuri, în scorburile copacilor și în vizuini, sub rădăcinile arborilor bătrâni. Făcuseră împreună câteva adăposturi pentru păsărele și puseseră nutreț pentru căprioare și cerbi. Cu atât mai mare era acum bucuria copiilor în prag de sărbători când
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
Am judecat pricina și te găsesc vinovat de toate acuzațiile aduse ție de stăpâna stelelor de mare. Vei fi exilat și nu vei mai putea pătrunde în Ținutul peștilor fără voia noastră, dar, înainte de asta, vei transforma la loc toate viețuitoarele care au căzut pradă magiei tale! Toți racii fură scoși din Palatul de smarald, sirenele recunoscură că, prizonierele racilor fiind, fuseseră obligate să depună mărturie falsă, iar Somn îi ceru mâna Stelei în fața tuturor peștilor. Când fata accesptă să îi
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]
-
bogății neînchipuite și nepăzite, pentru că nimeni nu ar fi putut să găsească vreodată locul în care a fost ridicat sălașul regelui. Ei, dar oamenii inventează mult pe seama lucrurilor pe care nu le cunosc! Algus era un rege bun, după părerea viețuitoarelor oceanului. Puțin cam repezit, se mânia iute, ce-i drept, dar era un stăpân inimos, corect și mai ales un bun gospodar, ceea ce conta cel mai mult în lumea apelor. În regatul său, nu exista nici o viețuitoare fără sălaș, iar
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
bun, după părerea viețuitoarelor oceanului. Puțin cam repezit, se mânia iute, ce-i drept, dar era un stăpân inimos, corect și mai ales un bun gospodar, ceea ce conta cel mai mult în lumea apelor. În regatul său, nu exista nici o viețuitoare fără sălaș, iar regulile oceanului făceau ca toate lucrurile să meargă așa cum trebuie, spre mulțumirea tuturor. Algus avea o mândrețe de fată, pe nume Anemona, cu ochii verzi precum ierburile de pe fundul oceanului și păr bălai precum nisipul ce se
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
prințesa oceanului. Poate că acesta era și motivul pentru care Algus, neîmpăcat cu pierderea dragii lui regine, era mereu morocănos. Oricum, nu o pierdea din ochi de dragă pe Anemona, care crescuse blândă, înțeleaptă și mai ales dreaptă cu toate viețuitoarele oceanului. Anemona își iubea și ea peste măsură tatăl și se străduia să îl ajute în treburile regatului, dar, de cele mai multe ori îi plăcea să înoate fără nici o țintă, numai și numai de dragul de a descoperi noi și noi întâmplări
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
bucuros și mândru de noua sa îndatorire și făcu mai mult de atât chiar, își aduse prietena pe nume Steluța să tragă alături de el minunăția de trăsurică de care erau prinse scoici roz, melci lucioși și perle scânteietoare. Încet, încet, viețuitoarele oceanului au început să se obișnuiască cu trăsurica Anemonei, iar Perluță și Steluța au devenit niște vedete printre căluții de mare. Cel mai mulțumit, însă, era Algus, căci fiica lui nu mai înota singură te miri prin ce colț de
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
cumplit la suprafața oceanului. - Unde a dispărut fiica mea? - O căutăm, stăpâne, dar trebuia să vă spun că nu am reușit să dăm de ea sau de caii ei în zona în care am găsit trăsurica. Algus adună imediat toate viețuitoarele oceanului și le porunci să o caute pe Anemona. Întristați de dispariția prințesei lor, locuitorii regatului porniră să scotocească fiecare petic de ocean. După o căutare de trei zile fără rezultat, se întoarseră la îndatoririle lor, singurii care continuară să
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
delfinii-informatori. Marinică era cel mai înverșunat căutător, pentru că, fiind sfetnicul lui Algus, nu putea să nu constate că regele oceanului era gata să înnebunească de durerea pierderii fiicei sale, iar furtunile pe care le stârnea deveniseră periculoase chiar și pentru viețuitoarele oceanului, răscolind nisipurile de pe fundul lui și tulburând într-atât apele, încât nimeni nu mai reușea să se hrănească sau să înoate liniștit. Într-una din zilele cele mai negre ale lui Algus, când curenții puternici de pe fundul oceanului măcinat
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
mine e ca Anemona să se întoarcă. Dacă aici nu ar fi fost casa ei și dacă am fi avut unde să mergem, te asigur că i-aș fi cedat lui Triton întreg oceanul numai să-mi redea fiica. Toate viețuitoarele știau că Algus își iubește copila, dar nu le venea să creadă că regele lor ar fi renunțat la întregul ocean și la tot ce construise până atunci doar ca să își recapete copilul. Cu spaimă, îl văzură pe stăpânul lor
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
se aruncă în fața lui, timp în care, Arin se întoarse și îl scurtă pe monstru și de al doilea cap. Mare fu bucuria lui Algus când își putu îmbrățișa din nou fiica. Râdea cu ochii în lacrimi, împrăștiind perle peste viețuitoarele oceanului, venite să-și salute prințesa. Ca un rege drept, el nu uită de promisiunea făcută prințului mărilor că îi va dărui orice îi poftește sufletul dacă îi va salva fiica și că îl va aduce pe Triton la palatul
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
Eu aș dori... Triton începu să râdă ușurel în spatele lui Algus. - Nu e de râs, zise cu seriozitate regele oceanelor, ditamai flăcăul care a răpus monstrul cu două capete să nu fie în stare să ceară mâna fetei mele? Toate viețuitoarele oceanului începură să râdă. Anemona îl luă de mână pe Arin și, cu binecuvântarea celor doi regi, în Oceanul Fără Sfârșit se încinse o nuntă strașnică. Perluță și Steluța purtară trăsurica mirilor, Marinică împreună cu delfinii-informatori anunțară în cele patru zări
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
mai ales din codru! „M-aș ascunde în desișul pădurii,/ printre crengi uscate,/ m-aș aciui/ ca o ciută fugărită de glonț/ încolăcindu-mă în juru-mi/ mi-aș acoperi fața cu părul/ m-aș face una cu frunzele,/ una cu viețuitoarele speriate/ una cu lutul reavăn/ cu zăpada căzută/ cu liniștea.../una cu pădurea/”. (Una cu pădurea). Volumul se încheie cu un frumos colind: “Colindă-ne Doamne/ fă bolta senină/ pătrunde-ne-n suflet/ adu-ne lumină/ Maria cea sfântă la
EDITURA SEMNE 2015// AUTOR DORINA STOICA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380496_a_381825]
-
martie 2016 Toate Articolele Autorului Fiecare FEMEIE trebuie să fie o EVĂ-cea care dă viață! Fiecare FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și
MIRAJUL DIVIN ŞI ETERN AL FEMEII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381039_a_382368]
-
1894 din 08 martie 2016. Fiecare FEMEIE trebuie să fie o EVĂ-cea care dă viață! Fiecare FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață! „După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
minuni ale ... Citește mai mult Fiecare FEMEIE trebuie să fie o EVĂ-cea care dă viață!Fiecare FEMEIE trebuie să fie o MARIE-cea care dă viață de după viață!„După ce Dumnezeu făcu pe om, ca să nu-l lase să trăiască singurel printre viețuitoare, îi dădu o consoartă. După multă chibzuială luă rotunjimea și legănarea șarpelui, îmbrățișarea plantelor agățătoare, tremurul ierbii, subțirimea trestiei și catifelatul florilor, plânsul stelelor și nestatornicia vântului, sfiala iepurelui și fudulia păunului, dulceața mierii și cruzimea tigrului, căldura focului și
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU [Corola-blog/BlogPost/381060_a_382389]
-
ce nu se dezvăluie unui simplu drumeț. Poți vedea însă cum roca este perforată de la suprafață spre pântecele muntelui și ai impresia că acesta te privește prin găvanele unor ochi misterioși, destul de largi încât să lase să treacă trup de viețuitoare prin ele. Nu departe de intrarea în chei, să tot fie o sută-două de metri, se cască Peștera Polovragi. Tăiată de mâna omului dornic să bântuie măruntaiele muntelui, intrarea a făcut ca acest loc să-și piardă caracterul parțial ascuns
PEŞTERA POLOVRAGI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381547_a_382876]
-
o meditație tulburătoare despre culpabilitate, despre lupta pentru supraviețuire. De-a lungul cărții plutește întrebarea: Ce se petrece în mintea și în străfundurile sufletești ale unor oameni care devin mai cruzi decât animalele despre care știm că nu chinuie alte viețuitoare și nu omoară decât pentru hrană, conform firii în care au fost créate pe pământ. Nu s-a găsit răspunsul clar la întrebarea, de ce unii oameni își omoară semenii sau îi schingiuesc, cum de s-au îndepărtat atât de mult
HERMAN VICTOROV: „SUB ARIPA NEAGRĂ A RĂZBOIULUI” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380805_a_382134]