1,712 matches
-
un sistem secret de comunicații, pentru a nu trezi suspiciuni în rândul turcilor. În momentele în care armatele românești erau nevoite să bombardeze orașul, acestea fie umpleau tunurile cu paie, fie foloseau ghiulele de fontă care produceau pagube minime zidurilor vieneze. Șerban Cantacuzino a întârziat cât mai mult construcția celor două poduri, facilitând totodată distrugerea lucrărilor de către „dușmani”. În ziua bătăliei decisive de pe dealul Kahlenberg (12 septembrie 1683) între armatele regelui Ioan III Sobieski al Poloniei și forțele turcești conduse de
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
marca împlinirea a 300 de ani de la marea bătăliei, bustul domnitorului muntean. De asemenea, în 1999 Academia Română a montat o placă pe biserica Sf. Iosif de pe Kahlenberg ce comemorează contribuția soldaților români la depresurarea Vienei. Împreună cu acea cruce, drept amintire vienezilor, Șerban Cantacuzino a mai lăsat pe câmpul de bătălie și un steag de luptă. Acesta este realizat din mătase peste care a fost pictată în ulei icoana Mântuitorului stând pe tronul împărătesc, binecuvântând cu mâna dreaptă și ținând Evanghelia deschisă
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
monument statuar din Sibiu. Amplasarea unui bust al împăratului s-a realizat în semn de apreciere față de împăratul Francisc I, care s-a aflat într-o vizită la Sibiu. Bustul a fost realizat din plumb în anul 1828 de către sculptorul vienez Procop. Pe soclul de piatră al bustului a fost așezată o placă de marmură roșie cu următoarea inscripție votivă în limba latină: ""FRANCISCO.I. AUGUSTO. A.D. III. SEPTEMBR. MDCCCXVII HUNC XYSTUM DEAMBULATIONE COLUSTRANTI SACRUM ESSE IUSERUNT PIETATIS MONUMENTUM CIVES CIBINIENSES
Bustul împăratului Francisc I din Sibiu () [Corola-website/Science/323854_a_325183]
-
a fost posibil și datorită sprijinului moral și financiar al aristocrației înstărite, protectoare a artelor (de ex. prințul Estherházy sau prințul Lobkowitz). Un rol important l-au jucat așa zisele ""Academii"", care organizau concerte publice. Unele opinii controversate privind clasicismul vienez În muzicologia germană există opinii diferite privind perioada istorică și reprezentanții clasicismului vienez. Asfel, Ludwig Finscher limitează "Wiener Klassik" la operele lui Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart din perioada 1781 până la 1803. Hans Heinrich Eggebrecht documentează prin detalii muzicale
Clasicismul vienez () [Corola-website/Science/311772_a_313101]
-
a artelor (de ex. prințul Estherházy sau prințul Lobkowitz). Un rol important l-au jucat așa zisele ""Academii"", care organizau concerte publice. Unele opinii controversate privind clasicismul vienez În muzicologia germană există opinii diferite privind perioada istorică și reprezentanții clasicismului vienez. Asfel, Ludwig Finscher limitează "Wiener Klassik" la operele lui Joseph Haydn și Wolfgang Amadeus Mozart din perioada 1781 până la 1803. Hans Heinrich Eggebrecht documentează prin detalii muzicale amănunțite apartenența lui Ludwig van Beethoven la ""Wiener Klassik"". Pentru Carl Dahlhaus, clasicismul
Clasicismul vienez () [Corola-website/Science/311772_a_313101]
-
iarmaroacele. În 1791, la inițiativa lui Gheorghe Panaite a început construcția unui mare edificiu de piatră - Catedrala Sfântul Nicolae, care a durat aproximativ 5 ani. Catedrala Sf. Nicolai fusese construită după modelul bisericilor romano-catolice, proiectul a fost executat de arhitectul vienez Veisman. Pentru construcția ei boierul Panait a invitat din Galiția 300 de negustori armeni, intenționând să facă o biserică catolică dar negustorii armeni nu au venit și atunci ea a fost sfințită ca una ortodoxă. Unul din pictorii care au
Istoria Bălțiului () [Corola-website/Science/321604_a_322933]
-
dezvoltării orașului a continuat până la redobândirea independenței Poloniei, după Primul Război Mondial. Stilul modernist timpuriu din Cracovia este reprezentat de unele capodopere cum ar fi Palatul de Artă al lui Franciszek Mączyński și „Casa de sub Glob”. Arhitectura în stil secesionist vienez, sosită în Cracovia de la Viena, a devenit populară către sfârșitul perioadei de divizare a Poloniei. După redobândirea independenței Poloniei, a avut loc o mare schimbare de soartă pentru Cracovia - devenit al doilea oraș al unei țări independente. Statul a început
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
formare artistică ai lui Arthur Coulin au fost unii dintre cei mai fervenți de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În spațiul artistic germanic în ultimul deceniu al secolului au avut loc trei momente secesioniste: „Secesiunea muncheneză” (Münchner Sezession - 1892), „Secesiunea vieneză” (1897), și „Secesiunea berlineză” (Berliner Sezession - 1898). Cele trei secesiuni au deschis calea de afirmare a dizidenților față de maniera academistă propagată cu succes de către München Künstlergenossenschaft (prescurtat MKG - cea mai veche asociație a artiștilor independenți din Bavaria, fondată în anul
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
Arhiducatul Austriei pe 31 ianuarie 1797. Tatăl său, Franz Theodor Schubert, fiul unui țăran moravian, a fost un învățător la o parohie; mama sa, Elisabeth (Vietz), a fost fiica unui fierar silezian și a fost o servitoare pentru o familie vieneză înainte de căsătorie. Dintrei cei 14 copii ai lui Franz Theodor (unul dintre ei nelegitim, născut în 1783), 9 au murit în copilărie. Tatăl a fost un bine-cunoscut învățător, iar școala sa din Lichtental (în al nouălea district al Vienei) era
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
admiratorii săi. La începutul anului 1817, Schober i-a făcut cunoștință cu Johann Michael Vogl, un bariton promițător. Vogl, pentru care Schubert a compus multe lieduri, a devenit unul dintre cei mai importanți partizan al lui Schubert în cercurile muzicale vieneze. Schubert și-a petrecut vara anului 1818 predând muzică familie contelui Johann Karl Esterházy în Zseliz (Slovacia), unde a fost plătit destul de bine, având ca îndatoriri orele de pian și de canto cu cele două fiice ale contelui, timpul permițându
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
anii 1825-1826 și a fost revizuită pentru un concert în 1828. Aceasta ar fi fost o practică neobișnuită pentru Schubert, ale cărui publicații erau rareori completate în timpul vieții sale. Imensa lucrare beethovenienă a fost declarată „imposibil de cântat” de către orchestra vieneză. În ultimele săptămâni ale vieții sale, a început să schițeze cea de a treia parte a noii Simfonii în Re major (D. 936A). Compozițiile ultimilor doi ani de viață adeveresc un compozitor intens meditativ asupra părții întudecate a psihicului uman
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
jumătatea secolului al XIX-lea și finalizat în 1864, Palatul Știrbei de pe Podul Mogoșoaiei, în stil neoclasic, adăpostește astăzi „Muzeul Ceramicii și Sticlei”. Clădirea actualului Teatru Național din București a fost ridicată în perioada 1846 - 1852 după planurile unui arhitect vienez. Între 1857 și 1869 este construit Palatul Universității, clădire care avea să influențeze dezvoltarea ulterioară a arhitecturii neoclasice din țară și care va găzdui Universitatea din București. Podul de la Cernavodă, construit de Anghel Saligny în perioada 1890 - 1895, a fost
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
Welt kam" (1920), "Der müde Tod" (1921), "Nosferatu" (1922), "Phantom" (1922), "Schatten - Eine nächtliche Halluzination" (1923), și "Der letzte Mann" (1924), au fost versiuni filmate, elaborate și exagerate ale unor povești simple. Actorul expresionist Fritz Kortner a jucat în filme vieneze și filme din Berlin. Mișcarea Dada era în vogă prin elita artistică a anilor 20, și toate culturile europene ale vremii au adoptat o etică a schimbării, și o dorința de a încerca noi și diverse stiluri artistice. Primele filme
Expresionismul german () [Corola-website/Science/314055_a_315384]
-
vremii nu a trecut neobservată. Atât numărul mare de protagoniști cât și orchestrația amplă parodiază operele lui Meyerbeer. La succes a contribuit în bună măsură și Hortense Schneider. După o sută de reprezentații la Paris piesa cuceri publicul berlinez și vienez.
Frumoasa Elena () [Corola-website/Science/306878_a_308207]
-
soțul ei s-au separat din motive de incompatibilitate. La vârsta de 18 ani și-a făcut apariția la Hoftheater la Berlin, atingând un succes considerabil într-un timp scurt. Schratt a părăsit Germania după numai câteva luni, în urma apelului vienezilor să se alăture teatrului din orașul lor. Performanța ei a transformat-o în steaua scenei vienez. A fost una din cele mai populare actrițe din Austria până când s-a retras în 1900. Aparițiile și performanțele Katharinei Schratt de la începutul anilor
Katharina Schratt () [Corola-website/Science/319006_a_320335]
-
făcut apariția la Hoftheater la Berlin, atingând un succes considerabil într-un timp scurt. Schratt a părăsit Germania după numai câteva luni, în urma apelului vienezilor să se alăture teatrului din orașul lor. Performanța ei a transformat-o în steaua scenei vienez. A fost una din cele mai populare actrițe din Austria până când s-a retras în 1900. Aparițiile și performanțele Katharinei Schratt de la începutul anilor 1880 la Hofburgtheater l-au captivat pe împăratul Franz Joseph, și ea a fost invitată să
Katharina Schratt () [Corola-website/Science/319006_a_320335]
-
(București) este o cântăreață română de operă și lied cântând cu precădere în registrul vocal de mezzosoprana. În prezent, este solista a Operei de Stat din Viena. Debutul Roxanei pe faimoasa scenă lirica vieneza s-a produs la 7 septembrie 2007 în opera Flautul fermecat (în original, "Die Zauberflöte") de Wolfgang Amadeus Mozart. Fosta membră a Corului de copii Radio, Roxana a fost premiată în anul 2001 în cadrul concursului "Jugend und Musik" (Tinerețe și
Roxana Constantinescu () [Corola-website/Science/303957_a_305286]
-
Tot în septembrie 2006 a câștigat în cadrul Concursului Internațional de Canto "Helga und Paul Hohen" desfășurat la Köln- Premiul I și Premiul Publicului, în valoare de 11 500 euro. Între septembrie 2007-august 2010, mezzosoprana a abordat numeroase roluri pe scena vieneza, precum: Rosina, Zerlina, Nicklausse, Siébel, Lola, Fjodor, Dryade, Tebaldo, Javotte, etc. sau Cherubino sub baghetă renumitului Seiji Ozawa în turneu cu compania. A revenit că și invitată a Operei de Stat din Viena în decembrie 2010 pentru a debuta în
Roxana Constantinescu () [Corola-website/Science/303957_a_305286]
-
trăit, cu scurte întreruperi, mai mulți ani la Viena, practicând studii istorice privind Bucovina. I-a fost acordată permisiunea de utilizare a arhivelor imperiale, ceea ce a fost și foarte util pentru studiul său de istorie, început în 1851, la universitatea vieneză. Mai târziu a călătorit mereu între capitală și Cernăuți. Petiția către împăratul Austriei pentru transformarea provinciei galițiene Bucovina într-un ducat a coroanei cu acest nume, a fost susținută și subscrisă de mulți respectați români bucovineni, între ei și Eudoxiu
Eudoxiu de Hurmuzachi () [Corola-website/Science/306608_a_307937]
-
Brutăria a fost construită în 1692, imediat după ce austriecii au cucerit cetatea la ordinul generalului Corbelli. Brutăria cu șase cuptoare s-a realizat, cel mai probabil, după planurile inginerului militar, baronul Ernst von Borgsdorf, care a fost însărcinat de Curtea vieneză cu efectuarea planurilor de refacere a cetății orădene. Demn de remarcat este faptul că ințial aici existase o clădire cu rosturi asemănătoare, o magazie de merinde, și că din 1692 până în 1997 și-a păstrat funcțiunea principală. Actualmente clădirea este
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
Gheorghe Panaite în perioada 1791 - 1795, după modelul bisericilor romano-catolice. Această catedrală reprezintă cea mai veche construcție din municipiu . Catedrala Sf. Nicolae din Bălți are statutul de monument de importanță istorică și arhitecturală . Proiectul catedralei a fost făcut de către arhitectul vienez Anton Weissmann. În scopul dezvoltării comerțului local, boierul Gh. Panaite a invitat din Galiția 300 de armeni negustori. Îndeplinind contractul cu armenii Gh. Panaite a construit catedrala romano-catolică. Însă armenii nu au venit și a fost sfințită ca una ortodoxă
Catedrala Sfântul Nicolae din Bălți () [Corola-website/Science/322457_a_323786]
-
Victor Stârcea. Ei acționau pe baza programului P.N.R.B. (Partidul Național Român din Bucovina), forțând folosirea limbii române în administrație, pe căile ferate, precum crearea unei Curți de Apel, unei Direcții feroviare și apărarea școlii românești. Prin legăturile sale cu curtea vieneză a izbutit, că din 1876, limba română a fost aprobată ca limbă de predare, la Liceul din Suceava. Câțiva ani mai târziu urma învățamântul în limba română în clase speciale de la liceul din Cernăuți. Prim-ministrul Austro-Ungariei, în calitate de șef al
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
VIRGIL FLONDA - ARTISTUL TOTAL. Profesorul sibian își amintește ... „L-am invitat la o întâlnire cu studenții Facultății de Jurnalistică din Sibiu. Era la scurtă vreme după întoarcerea sa din Austria unde, timp de un an, a jucat la un teatru vienez. Cu toate că nu cunoștea limba germană, a învățat textul rolului pe de rost, gazdele fiind uimite de accentul german perfect pe care l-a dobândit într-un foarte scurt timp. În dialogul cu studenții, le-a vorbit despre pasiune, despre perseverență
Virgil Flonda () [Corola-website/Science/327369_a_328698]
-
operă lui Erich nu a avut același succes precum operele sale precedente iar el a simțit un sentiment de dezamăgire, mai ales că opera lui Krenek a devenit opera anului. Acest eșec s-a datorat schimbării de gusturi al publicului vienez, care a început să prefere lucrările moderne. După ce a primit titlul de profesor al Academiei de Muzică din Viena, Korngold a colaborat în 1929 cu Max Reinhardt pentru adaptarea operetei "Die Fledermaus" a lui Johann Strauss ÎI în Berlin. În
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]
-
avut loc premieră "Serenadei Simfonice în Și major", Op. 39, care a fost primită cu succes la Filarmonica din Viena. Totuși, alte lucrări ale sale nu au avut un public numeros iar părerile criticilor nu erau favorabile. Gusturile muzicale ale vienezilor au evoluat în absența lui Korngold. Korngold s-a considerat uitat și subapreciat, așa că a părăsit țara sa natală. A revenit în Statele Unite profund dezamăgit. A făcut un al doilea drum spre Europa în 1954, când a avut loc premieră
Erich Wolfgang Korngold () [Corola-website/Science/309987_a_311316]