60,203 matches
-
de greu de mînuit» (p. 26). O formă a minciunii - voluntare, dacă vorbitorul e lucid - se dovedește a fi folosirea viitorului. Omul nu e stăpîn pe soartă, chiar dacă uneori crede a domina cuvintele și astfel, prin ele, a o influența. Viitorul are o componentă volițională și chiar de aceea - mincinoasă. În orice caz, riscantă: Spunînd voi face mă arunc nebunește în fața minciunii, pentru că cine poate ști dacă trecerea vremii va confirma spusele mele» (p. 23). Granița dintre ficțiune și minciună - aceasta
Cuvinte despre cuvinte by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13894_a_15219]
-
mânca/ ești un frate al meu și împotriva voinței tale/ împotriva oricărei reguli drepte/ te țin în minte te leg de mine/ să vedem să aflăm împreună ce vine". Un prezent nesigur se prelungește astfel într-un fel de incert viitor, de vreme ce individul nu-și mai poate asuma singur un "destin" tare, ci transferă mai degrabă responsabilitățile asupra seamănului său, care poate fi și femeia iubită, cu aceeași nesiguranță: "îți spun toate astea ca să înțelegi/ că fug din ale mele în
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
de bâlci cu tăblii albastre cu doi porumbei albi pictați drept în mijloc cioc în cioc,... fiind, toată viața ei, D., numai curiozitate, o dârză nevoie de a cunoaște, de a afla, pândind încă de acolo, din fața celor doi... un viitor gata încărcat, gata suprasaturat de propria ei foame de a păstra în memorie evenimentele, pentru cine? nici ea nu putea să știe... Așadar, ea îi văzuse pe cei doi monștri sosind pe lume unul după altul, zvârcolindu-se, bătându-se
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
supraviețuiască celuilalt, răpindu-i până și aerul și tot ce l-ar mai fi făcut să reziste... Deși, gata înlănțuiți între ei, într-o unitate de nedesfăcut, legați unul de altul, urlând împreună într-un singur glas, ca și cum fiecare, și viitorul Ion unu și viitorul Ion doi, s-ar fi căznit de pe atunci să fie DOI, într-unul singur, mai mult și decât însăși natura putea să-și permită, căutând în alianța, prefăcută, cu celălalt, propria sa afirmare, egoistă... Ea, sora
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
până și aerul și tot ce l-ar mai fi făcut să reziste... Deși, gata înlănțuiți între ei, într-o unitate de nedesfăcut, legați unul de altul, urlând împreună într-un singur glas, ca și cum fiecare, și viitorul Ion unu și viitorul Ion doi, s-ar fi căznit de pe atunci să fie DOI, într-unul singur, mai mult și decât însăși natura putea să-și permită, căutând în alianța, prefăcută, cu celălalt, propria sa afirmare, egoistă... Ea, sora mai mare, care poate
Roman ratat - variantă - by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13902_a_15227]
-
o dezvoltare a dizertației sale de doctorat Eros și Psyche, susținută în 1902 la Facultatea de Filosofie a Universității din Viena), Weininger se va destăinui unui prieten cum că mai există pentru el doar trei posibilități: spânzurătoarea, suicidul, ori un viitor atât de strălucit, încât nici nu îndrăznește să-l conceapă. Va pleca într-o călătorie în Italia, așteptând ecourile publicării, redactând în vremea asta o seamă de aforisme ce vor apărea postum sub titlul Despre cauzele ultime. Se va întoarce
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
de la Dante Aligheri” În anul 1931 și o a doua „Vin și apă” În 1936. Ambele cărți au fost elaborate datorită unui impuls anume, epigramistul propunându-și să atace cu săgeți epigramatice o anumită persoană sau situație. (continuare În numărul viitor)
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
care Elenă o primise că zestre. În acest timp lumea se mișcă, iar artele românești fac și ele pași importanți către emancipare și către consolidarea pozițiilor în spațiul public. Chiar în anul 1868, cînd Ștefan Luchian deschidea ochii la Ștefănești, viitorul său coleg Nicolae Grigorescu trăia experiențele independenței de la Barbizon, studia cu insistență lucrările marilor maeștri de la Luvru și trimitea, la rîndul său, mai multe pînze pentru expozițiile pariziene, iar celălalt viitor coleg, Ion Andreescu, tocmai absolvea primele patru clase ale
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
anul 1868, cînd Ștefan Luchian deschidea ochii la Ștefănești, viitorul său coleg Nicolae Grigorescu trăia experiențele independenței de la Barbizon, studia cu insistență lucrările marilor maeștri de la Luvru și trimitea, la rîndul său, mai multe pînze pentru expozițiile pariziene, iar celălalt viitor coleg, Ion Andreescu, tocmai absolvea primele patru clase ale Gimnaziului Gh. Lazăr din București și se mută la Sf. Sava pentru a o face pe cea de-a cincea. Cînd Luchian însuși ajunge la București, adică în 1873, Grigorescu tocmai
Stefan Luchian (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13881_a_15206]
-
tuturor instituțiilor-fosile, care au supraviețuit din vechiul sistem al instituțiilor cultural-artistice comunist, grație nepăsării și iresponsabilității colective. Așadar, reforma în domeniul culturii și artei nu s-a înfăptuit și amânarea ei inexplicabilă, alarmantă, are consecințe dintre cele mai nefaste asupra viitorului spiritualității românești. Prof. Victor Rusu Drobeta Turnu-Severin ** Stimate(ă) Domn/Doamnă Mă numesc Adelin Petrișor și în ciuda părerilor celui(celei) care semnează Cronica TV sînt unul din cititorii revistei dvs. Aș dori ca acest email să ajungă la cel sau
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13916_a_15241]
-
să nu poată fi conjugate la timpul prezent. 2) Fără îndoială, traversăm o perioadă bântuită de puseuri nostalgice, care facilitează formarea într-un ocean tot mai mare de ordine a cât mai multor insule de dezordine. Compozitorii au preponderent nostalgia viitorului, în timp ce publicul și interpreții, pe cea a trecutului; europenii sunt năpădiți de nostalgia exoticului, orientalizării, iar asiaticii, de cea a formalizării și occidentalizării. Dar transferurile virtuale ori actuale nu comportă nicidecum uniformizarea sau nivelarea, ci, mai curând, întrețin asperități și
Globalizare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13910_a_15235]
-
de vrajă. - Nu știu dacă era numai asta. Mai târziu, la Facultatea de Litere veneau oameni din cele mai diverse categorii. A lucrat cu compozitorul Aurel Stroe, a mers la primele concerte de muzică electronică. Era pentru tot ce reprezenta viitorul. De altfel a și căpătat, din SUA, o medalie pentru pionierat în informatică. - Credeți că în altă parte s-ar fi împlinit mai bine? - Da. A fost invitat în America, dar n-a fost lăsat să plece. Stau câteodată și
Viorica Moisil:“Eu nu mă pot învăța cu lumea de azi” by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/13873_a_15198]
-
în aceste vremuri, cu atît mai mare e dorința pe care ea o trezește și cu atît mai intensă nevoia de a o înțelege, chiar cu riscul îndepărtării de propriile scopuri pentru a participa, într-un fel, la promisiunea unui viitor comun. Altădată, se cereau înțelegere și toleranță pentru tinerii scriitori, ceea ce trăda o situație de inegalitate care, între timp, s-a inversat, căci azi tinerețea se bucură de un tratament preferențial, produs al hegemoniei sale sociale și al neîndoielnicului protagonism
Canibalii preferă carnea tînără by Simona Sora () [Corola-journal/Journalistic/13911_a_15236]
-
vor să audă de publicarea listei. Dar confruntate cu o presiune constantă, autoritățile vor fi silite să accepte asta. Teza atît de dragă unora dintre puternicii zilei că trebuie să lăsăm trecutul în pace pentru a ne putea concentra asupra viitorului e de o superficialitate vecină, dacă nu chiar înrudită cu prostia. Orice om normal depinde de trecutul său, își trăiește prezentul ca pe o formă actualizată a trecutului și își face proiecte de viitor pornind de la același trecut. Numai autiștii
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
pentru a ne putea concentra asupra viitorului e de o superficialitate vecină, dacă nu chiar înrudită cu prostia. Orice om normal depinde de trecutul său, își trăiește prezentul ca pe o formă actualizată a trecutului și își face proiecte de viitor pornind de la același trecut. Numai autiștii și nebunii în criză - iar aceștia din urmă doar parțial se pot rupe de trecutul lor adică de ceea ce sînt. Că unii dintre noi vor să-și ascundă trecutul, asta e cu totul altceva
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13944_a_15269]
-
vor să audă de publicarea listei. Dar confruntate cu o presiune constantă, autoritățile vor fi silite să accepte asta. Teza atît de dragă unora dintre puternicii zilei că trebuie să lăsăm trecutul în pace pentru a ne putea concentra asupra viitorului e de o superficialitate vecină, dacă nu chiar înrudită cu prostia. Orice om normal depinde de trecutul său, își trăiește prezentul ca pe o formă actualizată a trecutului și își face proiecte de viitor pornind de la același trecut. Numai autiștii
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
pentru a ne putea concentra asupra viitorului e de o superficialitate vecină, dacă nu chiar înrudită cu prostia. Orice om normal depinde de trecutul său, își trăiește prezentul ca pe o formă actualizată a trecutului și își face proiecte de viitor pornind de la același trecut. Numai autiștii și nebunii în criză - iar aceștia din urmă doar parțial se pot rupe de trecutul lor adică de ceea ce sînt. Că unii dintre noi vor să-și ascundă trecutul, asta e cu totul altceva
Secretoasa elită de ieri a României by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13943_a_15268]
-
geniu. De cele mai multe ori, din păcate, nu este vorba de așa ceva. Rubricii acesteia i se adresează lume de toată mâna, cei mai mulți veleitari, agramați, candizi, persoane cu afecțiuni nervoase ce își îmbânzesc frustrările în versuri fără poezie, fără șansă, fără nici un viitor. Rar de tot se întâmplă vreo minune, și atunci luăm autorul dăruit cu har poetic adevărat, îi facem sărbătoare, îl publicăm cu respect aici, apoi îl debutăm în revistă și el devine instantaneu și pentru totdeauna de-al nostru. Dar
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
coregrafice cu instrumentele cu care analizează orice altă operă clasică. Ori, creația contemporană este produsul unui spațiu diferit, al unei mentalități de alt tip, și are nevoie de instrumente adecvate de înțelegere și analiză. L.T.: Care vă sînt proiectele pentru viitorul apropiat sau cele de perspectivă mai îndepărtată? M.M.:Așa cum am mai pomenit, am început să lucrez la un nou spectacol, la invitația Centrului Național al Dansului de la Paris, în co-producție cu Hebbel Theatre din Berlin. Mă bucur să pot participa
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
al Academiei Suedeze în 1991, Premiul Horst Bienek (Germania) în 1992, Premiul August acordat de Uniunea Editorilor din Suedia în 1996 și Premiul "Cununa de aur" al Festivalului Internațional de Poezie de la Struga în 2003. Nu este deloc exclus ca viitorul laureat al Premiului Nobel pentru literatură să fie Tomas Tranströmer. Poemele de față fac parte dintr-o voluminoasă culegere de versuri care urmează să apară la Editura Polirom anul acesta. Pietrele Pietrele pe care le aruncăm, le aud cum cad
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
contemporan, care i-a preocupat și pe istorici. Jean Tulard � în Napoléon ou le mythe du sauveur, Ed. Fayard, 1977) acceptă data de 15 august 1769 ca majoritatea cercetătorilor. Așadar, Chateaubriand era mai în vârstă cu un an decât viitorul împărat, iar nu mezinul lui cu trei săptămâni. Nimic nu este gratuit în acest "dosar", referirea la Bonaparte ocupând zeci și chiar sute de pagini din Memorii de dincolo de mormânt. Reconstituirea scriptică a propriei nașteri, după povestirile alor săi, este
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
programatic ritualuri folclorice, descântece, psalmi sau anumite simboluri creștine. Ascultând cele cinci cantate pentru soprană și șapte instrumente, înscrise în concursul de compoziție "Paul Constantinescu", mă gândesc cum s-ar putea defini acest episod de muzică românească, semnificativ probabil pentru viitorul nostru componistic. Din fericire, există diversitate. Pare că tradiția europeană, accesibilitatea și filonul bizantin sunt încă date puternice pentru tânărul ieșean Ion Ciprian Andrei ( anul V la Universitatea de Arte din Iași, distins cu premiul al III-lea), în Prea-Sfântă
Săptămîna studențească by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13962_a_15287]
-
de selecție pentru emisiunea de pe Prima. Oricine ar fi, a reușit să obțină un eșantion remarcabil de troglodiți. Dacă toată generația Izabelei și a lui Mumu ar fi după chipul și asemănarea lor, am avea motive serioase de neliniște pentru viitor. Junii noștri vor, pe orice cale, să obțină dolarii puși în joc. N-au chef de muncă. Nu știu să se distreze. N-au răsfoit în viața lor o carte. Sînt leneși, delăsători, triviali și primitivi. Organizatorii îi penalizează tăindu
Pascale by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13968_a_15293]
-
Putea să mă aștepte oricît, cu ochii pe ceas, cea pe care în sinea mea o numeam "răposata" Într-o zi mă gîndeam o să rămîn în spațiul ce depășește vasta și prelunga posesiune a acționarilor, în așteptarea căilor ferate din viitor". Dar mă întorceam acasă amînînd ceea ce trebuia să fie penultima dorință a pierzaniei. Înainte de asta, trebuia să isprăvesc multe lucruri, să aștept multe așteptări, să mă bizui pe noutățile progresului, să îmi găsesc o slujbă tihnită și foarte plăcută. Însă
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
unul de talcioc, de bric-à-brac, de mărunt amatorism care nu reprezintă nici România, nici spiritul românesc. Dacă ar fi așa, dacă ceea ce vedem pe simeze ar reprezenta cu adevărat țara, ar fi vai și amar de sufletele noastre și de viitorul țării. Mă întreb atunci, ce sens a avut alegerea acestei producții cu pretenții artistice să reprezinte România? Răspunsul este fără echivoc: nici unul. A fost o greșeală. Ne înșelăm cu ușurință atunci când bolnavi fiind ne ducem să ne tratăm la pictor
Falși ambasadori by Georges Tzipoia () [Corola-journal/Journalistic/13938_a_15263]