478 matches
-
o creangă groasă. Cei patru așteptau Încordați. În clipa În care călărețul apăru la cotitură, Simeon rupse o crenguță uscată pe care-o ochise din timp și se aplecă lovind crupa calului, care necheză ascuțit și porni Într-un galop vijelios. Asasinii Întoarseră capul. — Fugi după el, blestematul de străin. Fugi după el, Îi strigă Hugo tovarășului său, care-și Întoarse calul și se năpusti pe urmele fugarului. Simeon se lăsă să alunece din brad tocmai În clipa În care acesta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
penumbra vagonului zăbrelit, vocile noastre se întretăiau cu țăcănitul sacadat al roților la extremitățile șinelor și cu semnalele stridente ale locomotivei, rezultate din eliberarea bruscă a aburului supraîncălzit, atunci când garnitura trecea prin fața gărilor mici, salutându-le disprețuitor, din mersul ei vijelios, cu destinație incertă... În cealaltă parte a vagonului, membrii familiei Butu urmăreau cu neliniște crescută evoluția stării de sănătate a babicăi, al cărei corp se diminua vizibil, proporțional cu creșterea și agravarea disfuncționalităților interne. Așezați în imediata apropiere a corpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a drumului înțesat de bălării, tufele de porumbele și de măceși, în uniformele lor vineții și roșii, vegheau conștiincioase la buna desfășurare a traficului rutier comunal. Încâlciți printre tulpinile lor, ciulinii aventurieri din toamna trecută, accidentați și schilodiți în urma impactului vijelios, cu permisele de conducere ridicate din cauza excesului de viteză, așteptau de multă vreme, cu înfrigurare disperată, sentința nemiloasă a "incoruptibililor" agenți de circulație. Grea situație... Peste toată vegetația limitrofă drumului, se depusese un praf maroniu-gălbui, ca o mantie protectoare împotriva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
siguranță, ne-am trezit în întunericul deplin al unui vagon, ca într-o eclipsă totală de soare. În clipa aceea, copilăria s-a îndepărtat de mine cu viteza luminii, asemenea unui porumbel înfiorat de groază, simțind în apropierea lui zborul vijelios al eretelui ucigaș. În secunda următoare, nu mai eram copil, ci o ființă pe deplin maturizată, din care etapa copilăriei se prăvălise ca o formidabilă avalanșă, având consecințe catastrofale pentru tot ce se află în drumul ei. Eram asemenea unui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
diguri imense, prin care să se redea agriculturii circa șaizeci de mii de hectare. Totul se făcea manual: săpatul, căratul cu roaba sau targa, descărcarea pe dig, tasarea. Cînd s-a spart digul de protecție și Dunărea s-a revărsat vijelios, șuvoiul de apă a fost oprit de trupurile deținuților așezate în stive vii, pînă cînd alte echipe au închis spărtura. Mulți nu au rezistat ore întregi sub șuvoiul de apă și mîl. Înainte de anul 1956, se știe că, tot la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
capitală a țării, și, după un curs de 266 de kilometri, se varsă În Argeș, afluent al Dunării. Dâmbovița de la munte și Dâmbovița de câmpie sunt parcă două râuri diferite. La munte, apa sa e rece și limpede și curge vijelios, printr-o vale strâmtă și stâncoasă. La București ajungea un râu leneș și nămolos, Împleticit În tot felul de meandre și brațe și presărat cu mici insule. De o parte și de alta, lacuri și bălți, alimentate din propriile izvoare
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
îmbelșugate, le jefui cu sabie și foc, în chipul cel mai jalnic, cu o puternică oaste de moldoveni, în unire cu turci și tătari, popoare foarte sălbatice. Și prădă așa de mult în lung și în lat și atât de vijelios, încât furia dușmănoasă pătrunse până la Canciuga și, până la râul Visloc și, trecând și peste Leopole, o cetate foarte bine întărită, dărâmă și arse Premislia, Radimno, Iaroslavia, Prevorsko, Prochinik și alte foarte multe orașe, așa încât mari grămezi de pradă trebuie să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cea a poporului nostru, obiceiul ca la anumite evenimente să fie antrenați și “bătrânii” sau mai modern “cetățenii de vârsta a treia”. Nu fiindcă ei ar fi mai știutori sau mai Înțelepți. Nu. Atotștiința este apanajul unei părți a “tineretului vijelios”. Nu. Bătrânii poartă așa cum spunea marele nostru sociolog S. Mehedinți În Discursul de recepție la Academie, experiența mai multor decenii de viață, ceea ce nu-i lipsit de importanță. În acestă ipostază mă aflu și eu astăzi În fața Domniilor Voastre purtând peste
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
adevărată! Între Papa și Leopoldina Rodriguez, alt "personaj" din expoziția de la "camera 511", mulatră exotică, frumoasă, elegantă și bine educată, clientă la barul Floridita, unde era cunoscută sub numele de "La Honesta", se spune că ar fi fost o pasiune "vijelioasă", acesta protejându-o până la stingerea ei din viață! Un loc aparte în expoziție ocupă fotografiile și documentele legate de artistele din filmele realizate după romanele lui Hemingway -marile staruri Ava Gardner, Laueren Bacall, Ingrid Bergmann, precum și Marlene Dietrich, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
În voa lu rile lungi, de plajă, ale victimelor prea Încrezătoare - și purtând pe plicuri mari și pânzate indicația solemnă din partea vino vatului ca să fie puse toate pe foc a doua zi după rămasul său bun de pe urmă. CORTINA CADE VIJELIOS PESTE ACESTE DRAME ALE BURgheziei noastre, abia trezită din primitivitatea ei sau Încă neconsolidată; drame brutale și rapide, ca În teatrul naturalist al lui Goncourt, Henry Becque și Octave Mirbeau, dar cu ecouri Întârziate până În primele decade ale veacului al
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
La ultima căruță și-a luat și coasa și a încărcat o scoarță bună de iarbă. Ce plăcere! Tata nu putea uita că fusese declarat cel mai bun cosaș din Grumăzești. Coasa cânta și fluiera în brațele sale puternice, înaintând vijelios prin iarba crescută din belșug la capătul lanului. Ajuns acasă, a legat iepele la umbră sub vișin, le-a dat un braț de iarbă și a continuat să trebăluiască prin curte. Moș Danilov nu spunea nimic. Nu scotea o vorbă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Latura de vest, adică Oprea este încadrată de pârâul Vitelor ce se formează prin colectarea torentelor de pe văile Doamnei și curge la vale în paralel cu râul Cârțișoara și cu Valea Seacă. La vreme de ploaie pârâul Vitelor își duce vijelios apele prin punctele «Pe Funduri» și «La Stejari», ca să traverseze șoseaua națională și să le deverseze în final în râul Olt. Legătura dintre cele două sate ale Cârțișoarei se face peste un pod benefic amplasat, sănătos, rezistent, construit din beton
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
suntem păcătoși! - spune câte o bătrână care se află în relații mai apropiate cu divinitatea. Doar în câteva clipe se întemeiază un nour aparent nesemnificativ dar care, cât ai zice ploaie, se transformă într-o perdea de apă ce cade vijelios pe pământul saturat de umezeală. Recoltele care nu au fost luate de puhoaie au rămas nestrânse pe câmp din cauza precipitațiilor frecvente și abundente. În atmosfera tulbure a verii anului 2010, într o duminică din a doua jumătate a lunii iulie
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
petrecut-o departe de ai mei. Toate le-am făcut acasă, la Piatra. Chiar pe cele de iarnă, atât de scurte pe atunci (din ajunul Crăciunului și până a doua zi de Anul nou); și oricât de aspru și de vijelios ar fi fost timpul (iernile din epoca aceea erau mult mai grele decât cele de azi, iar înzăpezirile pe linii și întreruperile în circulația trenurilor, mult mai frecvente decât acum). Legat cum mă simțeam încă de cuibul părăsit, plecările și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Costumaș întreg pentru bebe... scutece... chestii de-astea... Păi și de unde... Mă uit în jur pierdută, apoi, cu un val de ușurare, zăresc firma de la Peter Jones. — OK, zic și o apuc de braț. Hai. În clipa în care intrăm vijelios la Peter Jones, caut din priviri o vânzătoare. Și, slavă Cerului, uite că apare una, o femeie drăguță între două vârste, cu ruj roșu și ochelari cu ramă aurie, cu lănțișor. — Prietena mea are nevoie de o ambulanță, spun cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
preotul paroh, șeful postului de jandarmi și directorul școlii. știrile de pe câmpul de luptă erau ascultate și răspândite din gură în gură și erau confirmate peste câteva zile, din puținele ziare ce soseau în comună. în luna iulie 1941, după vijelioasa ofensivă ce dusese la eliberarea Basarabiei și Bucovinei de nord, regele Mihai l-a însoțit pe generalul Antonescu pe front iar în august acelaș an, generalul a fost avansat la rangul de mareșal de către Majestatea Sa regele Mihai I. Costache
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ales de soarta Transilvaniei. Mă asociez grupului de tineri frumoși ca însăși Tinerețea! Spre seară grupul se retrage fiind invitat la o mică petrecere în Streza - Cârțișoara, despărțită de Oprea Cârțișoara, în care găzduiam, doar prin râul Bâlea ce curgea vijelios, cu valuri înspumate. O fată frumoasă din acest grup își serba ziua numelui - Maria. În ajun, grupul din care întâmplător făceam parte îi cântase sub fereastră o serenadă potrivit obiceiului locului și acum toți erau invitați la o mică petrecere
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ca pe un loc unde un vecin, care n-are somn, citește o carte fără sfârșit, la lumina unei lumânări veșnice. Se petrece inevitabilul: etui-ul pince-nez-ului se Închide cu un țăcănit, revista foșnește pe marmura noptierei și Mademoiselle suflă vijelios cu buzele țuguiate; prima Încercare eșuează, o flăcăruie buimacă se agită, apoi se micșorează; urmează un al doilea atac, și lumina dispare. În acea beznă neagră ca smoala Îmi pierd reperele, patul meu pare să plutească Încet, panica mă face
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
și eu zile În care simțeam că prind aripi - mirosul plăcut al gazonului, bucuria de a-l vedea pe acel celebru Înaintaș al echipei interuniversitare driblând tot mai aproape de mine cu mingea cafenie nou-nouță În bombeul lui strălucitor, apoi șutul vijelios, norocul de a-l apăra, senzația de fericire prelungită... Dar mai erau alte zile, mai ușor de ținut minte, mai esoterice, sub un cer mohorât, când zona din jurul porții era o masă de mocirlă neagră, mingea era lipicioasă ca o
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
adevăr un înviat, iar groapa învierii mele - stadionul. Senzația pe care o am e că, după un stagiu de moarte, aflându-mă într-un fel de permisie, nimeresc pe neașteptate în mijlocul șuvoiului vieții care, evident, a continuat să curgă, la fel de vijelios, și după trecerea mea în neființă. * În cadrul unei emisiuni sportive, ni se oferă secvențe ale unui meci de fotbal filmat cu 40 de ani în urmă. O partidă desigur memorabilă, în care au evoluat câteva din celebritățile vremii. Obiectivul camerei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
amar de lacrimi, sau chiar cu viața, propria noastră greșală. HRAM LA MĂNĂSTIREA SUCEVIȚA.Vineri 11 august 1950. Am participat la hramul mănăstirii Sucevița. În bazme se vorbește despre comori fabulose, ascunse sub râuri mari cu ape tulburi care aleargă vijelios, în peștere ascunse sub munți de piatră sau în insule nelocuite. În acest moment, sufletul meu pare a fi devenit o astfel de comoară peste care curge un râu năvalnic, amar și cu apă sărată de lacrimi fierbinți. Bucuriile, pacea
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
își cumpărase o geantă de piele în care își ținea lucrurile de valoare, în plus și foile unui discurs pe care trebuia să-l țină la festivalul literar închinat lui Petrarca. S-a auzit vâjâitul unei motociclete cu doi tineri vijelioși care s-au apropiat de „Mortadella” smulgându-i de pe umăr prețioasa geantă de piele, pierind apoi fără urmă, la fel de rapid după cum apăruseră. N-am stat să mai aud comentariile și să văd ce s-a mai întâmplat după aceea - m-
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
-se de mână, pe linia ferată, înapoi, la gară. Ba am mai imaginat ceva: un tren care, nu se știe bine încotro se ducea (dar, oricum, în direcția catastrofei), apăruse în zare și venea spre cei doi într-un mers vijelios. Ce să facă băiatul? A tras-o pe fată de pe linia ferată, iar el, fulgerător, și-a dezbrăcat haina și, cum (spre norocul tuturor) era fumător, a scos bricheta, a dat foc la haină, oprind trenul suplimentar. Trenul s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
nisipos, cenușa aglutinându-se într-o magmă care, de la an la an, s-a prefăcut într-o coajă. Abia câțiva spini, săraci, uscați, țepoși... singurul semn de viață. Și vântul... vântul care se zbenguie, când ușor ca o boare, când vijelios, încercând să smulgă din această crustă câte un rest dintr-un fost obiect, prefăcut cu timpul într-o formă indecisă, bună doar pentru a inspira pe câte un grafician suprarealist. Dar nu trece pe acolo nici un artist suprarealist. Numai vântul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
putut să însemne pentru neamul nostru dacă în acel an fatal 1922, Iorga n-ar fi trădat naționalismul pentru mirajul unui blid de linte aurită... Dacă întregul tineret naționalist românesc ar fi fost strâns în jurul lui și ar fi pornit vijelios lupta cu prestigiul până atunci neîntinat al unui om în care crezuseră atâția... În trei-patru ani mișcarea naționalistă ar fi câștigat neîndoielnic bătălia politică începută timid mai înainte și consumată cu energie abia după 1922 - și astfel multe dintre nenorocirile
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]