474 matches
-
e vremea rea! în subtext pentru mine: dacă ploua așa de tare de ce tocmai pe o astfel de vreme ți-ai găsit să vii la mine?), gândind, în timp ce, fără să mă uit, îi vedeam chipul pătat de culori roșii-galbene și vineții, buzele ușor întredeschise, șiragul dinților, ochii mari, străini parcă de ea, de inocența întregului ei chip: adorabilă creatură! Apoi tare, scoțîndu-și mantila: Nici vorbă că nu ești o mică cerșetoare franciscană. Sauf le bourdonnement fatal..." "Quel bourdonnement?!" se miră ea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
bea pe jumătate, parcă foarte grijulie cu setea ei, dar și cu apa, apoi deodată se îndoia ca pisica, deschizând simplu ochii și la fel de simplu readormea. Se schimbase la față, frumoasa ei gură se subțiase și căpătase o vagă culoare vineție. Părea foarte mulțumită că mă învîrteam cu grijă în jurul ei și îi respectam tăcerea. Într-o zi mă așezai la birou și începui să-mi răsfoiesc hârtiile. Era mare liniște în odaie în timp ce afară plopii mei adolescenți, lipsiți acum de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în toată povestea asta. Confirm că am simțit și eu cutremurul, că Alex l-a adus pe Brutus la mine la serviciu (îl îndopa portăreasa cu niște resturi de salam, când am plecat de-acolo) și că avea o urmă vineție pe gât în dimineața aia. Și-apoi, chiar tu ne-ai vorbit de Rapotan și Penciu, malacii din casă...“ „Ăștia sunt singurii care există cu-adevărat. Nu știu dacă chiar te-ai întâlnit cu ei, dar băieții nu te-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îngroșat în partea superioară de aportul gravitațional și cuprinde orizonturile Am1 (brun negricios, bulgăros, slab dezvoltat, argilo-lutos); Am2 (negricios cu luciu metalic, grăunțos mare, afânat, poros, umed); Am3 (brun închis, foarte slab dezvoltat, slab compact, arilo-lutos, efervescent); D (brun gălbui vinețiu, bulgăros slab dezvoltat, slab compact). Coluvisolurile au o fertilitate naturală relativ ridicată, fiind favorabile culturii sfeclei de zahăr, a plantelor furajere, dar și a grâului și porumbului. Solul neevoluat aluvial tipic (succesiunea orizonturilor este (Ao-C). A fost identificat în albia
Bazinul hidrografic al râului Bahlui în amonte de Cotnari : studiu fizico-geografic by Gheorghe Burican, Ştefania Burican, Constantin Cernescu, Florin Ţăpuşă () [Corola-publishinghouse/Science/431_a_1262]
-
Bordeaux etc.), cât și pe valea Rinului, ciuperca produce așa numitul "mucegai nobil". Pe vreme secetoasă, în urma infecțiilor, miceliul ciupercii consumă o cantitate de apă din boabe, sporind concentrație în zahăr a țesuturilor. Pielița boabelor se stafidește, capătă o culoare vineție, iar ciuperca nu mai fructifică. Mustul obținut are o aromă deosebită iar concentrația ridicată în zahăr duce la obținerea vinurilor licoroase, tari, de o deosebită calitate. Acest "mucegai nobil" dorit de viticultori scade însă producția cu peste 40 %. În unele
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
barza din cioc în coadă la stîlpul vechi de telegraf, n-am nimic de zis, am spus dintotdeauna! nori făcuți statuie, făcuți covor în grozavul decor al relatării, grozav, desigur! de cînd cu zorile deosebirea singura culoare de pe lume, mai vineție așa, poporul de nori pe miazănoapte, învăluire și dealuri, peste coama dreaptă un buluc înfoiat, negrul de noapte al pămîntului răzbate paloare pe verde și norul rar, negură, umbră, gînd, balta lîngă drum, imaș cu gropi băltite, vagoanele descărnate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
da, bineînțeles că actu’ locului e la Năsoasa. Și cât a plâns, Dumnezeule mare, cât a plâns și s-a jelit! Era vai de capu’ ei și răgușită-n ultimu’ hal Motănica și-nfofolită până-n dinți În capotul ăla de molton vinețiu, Încinsă peste mijloc c-un fular și legată la cap cu alt fular, pe sub care Îi scăpau șuvițe blonde și argintii. Câți ani o avea? O fi bătând spre cincizeci, s-o ia dracu’, ea-i cea mai mică dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
dă ochii peste cap ca să se vadă odată scăpată de el și de neamu’ lui de țigani. Motănica se legăna ușor În scaunul-balansoar, ca-n bătaia unei adieri binefăcătoare. Ațipise cu bărbia În piept, Încotoșmănată În halatul ei de molton vinețiu și Încinsă cu fulare peste mijloc și peste frunte, cu toate pisicile În poală Îngrămădite una În alta și torcând la unison. Steluța se făcuse covrig În pat și ieșeau aburi din respirația ei. Mi-am luat din nou pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
clar peștii și crabii de pe fund. Apoi, odată cu trecerea orelor, se tulbură și capătă o întunecime nemișcată, amenințătoare. Nuanța mată a apei e înșelătoare. Aici nu există culoarea neagră; e vorba, mai curând, de un mănunchi cromatic, cu multiple nuanțe vineții, pe care nu-i cu putință să le descrii amănunțit. Cred că tocmai neputința de a defini astfel de preschimbări de culoare mă surprinde și mă farmecă în cea mai mare măsură. Până la prânz, ochii mei sunt totdeauna lacomi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
În amurg, femeile și copiii din sat se strâng pe țărmul mării. Se așează fiecare pe câte o piatră sau pe nisip și se uită pierduți la apă. Rămân acolo, muți, să privească cum se închide la culoare albastrul acela vinețiu și urmăresc delfinii țâșnind printre valuri, îmbătați și ei de culorile sângerii ale asfințitului. Izbutesc să-mi dau seama de fericirea suverană ce domnește pe chipurile lor: e ca și cum între ei și mare ar exista o comunicare agonică de care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
întreabă dacă mai sunt interesat și anul acesta de marfa lui, eu spun că da, așa că scoate dintr-un buzunar mai ferit cele mai bune cute pe care le are, tip „păstrăv”, adică gresia mai gălbuie, presărate cu mici pete vineții. Așa cum este ea, lunguiață, aspră, tăiată cu forme drepte de mâna sigură a lui Vasile, cuta aceasta are ceva din perfecțiunea brâncușiană, un pește viu într-o apă de munte. Dacă s-ar fi găsit expusă în atelierul marelui Brâncuși
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Dufour și A. Wartelle [sau din traducerea românească (n.tr.)] (Les Belles Lettres 1980 și Ed. Gallimard, Collection TEL 1998). 1 2 2 3 Sensul lui livide [în fr. în original (n.tr.)] este cel etimologic din latinescu lividus: albăstrui, vinețiu. Se pare că este vorba de vînătăile de pe piele provocate de munca aspră. 3 4 Redat, așa cum am arătat în cap. 4, § 1.5., prin anaforă vidă (n.tr.). 4 5 5). 6 Trimit aici pentru referințe bibliografice detaliate și
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Duioșieă. TOT! Lacrima mea În schimbul unei clipe Transparentă, Casantă Și inconsistentă! REVENIRE Am gândul incolor și transparent Trecutul nu-mi mai e dator, Prezentul trist și indecent Petrece clipe-n viitor. Acum mi-e gândul străbătut De tonuri de albastru vinețiu Și-n sunet desuet și neștiut Dansez și cântă Pentru că știu! De aș uita de gândul meu târziu De sunetul ce-a fost și nu mai este Voi ști că pot încă să fiu Doar eroina principalăă. Din poveste! UITARE
JURNAL ABSENT by CATI GAVRIL () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1688_a_2950]
-
apă, frământat bine cu picioarele și, boț cu boț (așa cum le era denumirea) trebuiau așezați frumos între șipcile care conturau viitorul perete. A călcat Mura în picioare atâta lut de-a lungul vremii, încât, ușor-ușor, picioarele ei au căpătat urme vineții. Cu îndemânarea și priceperea de la Dumnezeu, casa a ajuns să fie cea mai frumoasă din sat. Anii au trecut rând pe rând, cu bune și cu rele, cu bucuria vieții de familie și cu mulțumirea către Cel de Sus! Au
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
deștele când vede ciriclii» (cocoși). Aflu că e dus la o nuntă. Normal, orice socru mare vrea să stea cu pușcăria la masă în noaptea nunții. Iese Lenuța Cloșcă la poartă. Mama scuipă cu dexteritate semințe de floarea-soarelui. În amurgul vinețiu, trei-patru coji care stau lipite în colțurile buzelor se scurg în jos și alte coji le iau locul. - S-a răstit la băiatu’ meu plutonieru’ Mocanu și băiatu’ a spus adevăru’. - Dacă nu se răstea, nu spunea? - Sigur. Băiatu a
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de ingenios: fereastra solitarului cu mușcate în geam - unul din elementele metaforice, expresive ce se repetă; celelalte sînt picătura de apă ce stă să cadă de pe o ramură, un arbore singuratic, niște file chinuite de manuscris - devine, la sfîrșit, din vineție și rece, policromă și, la fel, priveliștea din dreptul ei. Drama poetului apare oarecum estompată, dar nu mai puțin semnificativă decît în reconstituirile literare cunoscute. „Bacovia - poemul de mîine” n-are tentă didactică și nici nu se vrea un film
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
atins, în treacăt, omușorul, făcând-o, poate, să icnească, în timp ce dreapta-i desfăcuse corsajul și, apoi, sutienul, făcând naveta între sânii ei drept și stâng, pe dedesubt, pe care-i cântărea, acum, în ambele umide palme, retrasându-le cu-arătătoarele curbate vinețiul cerc areolar, strângându-le,-ntre mediu și police, apoi, gemenii bumbi, de forma unor fragi, mai mult decât de coloritul lor, - fragi ce-l făcură pe Vasile să urle ca un apucat: „Eu mă duc să culeg/ Fragii fragezi mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
-n valuri, în timp ce dreapta-i desfăcuse corsajul și, apoi, sutienul, survolându-i, ca o parapantă sau ca un lin curent de aer, colinele sânilor ei drept și stâng, pe care-i cântărea, acum, în palmele profesorale, retrasându-le cu-arătătoarele curbate vinețiul cerc areolar, strângându-le,-ntre mediu și police, apoi, gemenii bumbi, de forma unor fragi, mai mult decât de coloritul lor, — fragi ce-o făcură, în sfârșit, pe Nora să urle ca o apucată: „Eu mă duc să-mi culeg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
cel de fizică, Vasiliu, care părea să mă agreeze (ulterior, am aflat că era fratele poetului Bacovia și a publicat el însuși un roman sub numele de Vladimir Vecerdea), un tip mic de statură, uscățiv, cu obrajii și nasul ușor vineții și tare miop sub ochelarii ce dădeau expresie figurii lui modeste - de la dânsul am primit numai note bune. Nici dascălii nu mă simpatizau: cel de română (Petruca), de matematică („moș“ Litan), geografie (Tătaru), desen (Capidan). Petruca avea totdeauna să-mi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
lumină antică, Rapsodia pădurii și Odă soarelui, se înscriu într-o simbolistică dionisiacă, supratemporală, forțând limitele concretului. Un poem cu titlu sadovenian, Locuri și întâmplări, introduce într-un „frunziș de aramă” amintitor de Eminescu: „Eu m-am desprins din munții vineții, Cascade vuitoare port în mine [...] Pădurea care mi-i a doua mamă [...] Fremătător la ea mereu mă cheamă.” Regretul nostalgicului din Frămîntare intimă, dus în lume (clișeul Goga) și întors cu pas „împleticit”, descinde din fondul abisal, dintre înaintași: „Pădure
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
vrei, mă, de la mine? Spune, ce vrei? Aaa, vrei brățara înapoi? Na, mă, brățară!" Și-i îndesa tenace lovituri cu posteriorul ei vag contondent, cerându-i socoteală de cotropiri. Tocmai când culoarea lui Rică se schimbă îngrijorător din roșu în vinețiu - urmând mai mult legile fiziologiei decât ale evoluției morale - avu însă loc o ruptură majoră în istoria personală a fetei, neanticipată câtuși de puțin de neexperimentata justițiară. Între zguduire și legănare, pentru prima dată de la naștere, făptura ei fu traversată
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
posibilitatea să-și murmure litaniile sacramentale, întrerupte, la intervale precise, de intervențiile agonice ale bătrânului cantor, sprijinit în cădelnița fumegândă. De o parte și de alta a drumului înțesat de bălării, tufele de porumbele și de măceși, în uniformele lor vineții și roșii, vegheau conștiincioase la buna desfășurare a traficului rutier comunal. Încâlciți printre tulpinile lor, ciulinii aventurieri din toamna trecută, accidentați și schilodiți în urma impactului vijelios, cu permisele de conducere ridicate din cauza excesului de viteză, așteptau de multă vreme, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în cele din urmă să deschid oberlihtul. Aerul este acum ceva mai respirabil, însă zgomotul traficului din stradă mă asurzește. Aș vrea să sper că la noapte străzile vor fi mai liniștite la Sankt-Petersburg. Cada din baie are o culoare vineție, înflorată cu pete mai întunecate - „o plantație de ciupercuțe”, mă gândesc. Fac un duș, dar intru în cadă fără să-mi scot ciorapii. După ce termin dușul, îmi spăl picioarele și ciorapii în chiuvetă, care pare mai curată. Am recomandat „metoda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mine acasă nu e așa gălăgie ca la București. Raluca Ciobanu, str. Izvoarelor, nr. 45 Dar la D.V. să revin, la întâlnirea aceea din Romană. O Piață Romană înghețată, plouată, un noiembrie căcăcios, gri și grăbit când slalomezi printre băltoace vineții. Ce a fost ciudat - că D.V. din euforia inițială cu care mă întâmpinase, cum a auzit întrebarea, și-a pus coada pe spinare și m-a lăsat cu ochii în soare. Gata, nu mai avem ce discuta, mi-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Reviste Ro mâne, Îndepărtat de mine cu eseurile lui puerile asupra lui Eminescu sau de psihologia elementară aplicată faptelor diverse din Universul. I-am cerut iertare, după mai mulți ani, sărmanului N. Zaharia când l-am văzut purtând urmele Încă vineții ale ștreangului cu care se spânzurase de cârligul lămpii și stând acuma În capela de la Bellu, În acea zi mohorâtă de februarie 1924, cu sicriul lui alăturea de cel al Corinei Irineu, altă colaboratoare a noastră de la Ideea Europeană, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]