5,475 matches
-
o viață fără moarte. Feciorul de împărat va afla unde se află acel tărâm fabulos al vieții fără pieire, dar până la urmă pierde această șansă pentru o eroare de ordin moral: uciderea unei făpturi. Prin urmare, răul intrinsec omului este vinovat a priori de perisabilitatea sa. Ca atare, omul se naște cu condamnarea sa la moarte. Nu merită nemoartea pentru că, în mod originar, ucide. De ce este rău? Legenda biblică imaginează un păcat adamic, iar alte scenarii, printre care cel din gândirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
locuri strategice. Ei nu, dragă cititorule, ca un cronicar ce mă aflu, îți voi spune că, ce-i drept, nu femeile care își alăptau plozii țîi luaseră și pe ei, neavând cu cine să-i lase în final) erau principalii vinovați de așa hărmălaie, dar știți chiar și dumneavoastră ce zgomot fac farfuriile pocnite unele de altele în grabă, iar dacă își mai bagă coada și vreo furculiță, s-a dus cu lupta tihnită! Pentru lămurirea cititorului, voi încerca să aduc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
era ciudă că-și dorea îmbrățișarea lui, protecția brațelor în care găsise afecțiunea de care avea atâta nevoie. Îmbrățișarea aceea îi oferise tot ce-i lipsise până atunci, iar el plecase. Pierduse, ca de obicei, totul. Se întorsese, ca un vinovat, pentru a se convinge că victima nu mai respiră, că își făcuse bine treaba. „- Mi-ai promis că te vei întoarce, dar credeam că pentru a rămâne, nu pentru a mă răni din nou. Lașule!” Karina îngenunchease pe trotuar plângând
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
ale altora. I-ar împovăra și mai mult. Nu mai zic să-i și ajute cu ceva pentru a readuce un zâmbet pe buze care au uitat ce e zâmbetul. Făcea ce făcea și găsea de fiecare dată un alt vinovat în povestea ei. Când va învăța să-și asume responsabilitatea pentru gândurile, faptele și stările ei.? Alegea mereu calea cea mai simplă, normal. Soneria stridentă a telefonului o sperie și-i întrerupse șirul gândurilor. Și de când tot spunea că o
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
formă atestată istoric de organizare a opiniei despre tragic, iar tragedia nu a reprezentat decât prilejul artistic al acestei organizări”1. Tragicul este un fenomen tulburător, ce scapă definiției: arată măreția omului, dar și mizeria lui; face din erou un vinovat și un inocent; mâhnește și atrage în același timp - de aceea abordarea sa este atât de dificilă. Dacă vechii greci au inventat tragedia și au scris piese tragice, ei nu au urmărit să definească acest termen; nici teoria lui Aristotel
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ale existenței pe care tragicul le pune în joc sunt transfigurate estetic prin intermediul sublimului și devin prilejuri de afirmare și celebrare a umanului. Făcând aceeași analiză conceptelor de „tragic” și „sublim”, Ileana Mălăncioiu 1 arăta că pentru nici unul dintre marii vinovați tragici păcatul nu este sublim; sublimă este ispășirea și puterea de a suferi de care omul este capabil. Tragicii antici au știut acest lucru și niciodată nu au tratat crima ca sublimă, ci ispășirea ei tragică, pe terenul căreia vinovatul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Pilade intervine și-i amintește că are o datorie față de Apolo. Corul intonează cântece de bucurie, dar Oreste, cutremurat de fapta sa, va fi cuprins de groază în fața cadavrului mamei sale. Eriniile, zeițele răzbunării își fac apariția și chinuie pe vinovat. Acțiunea lui Oreste este o crimă odioasă; acest act i-a fost 39 însă impus de Apolo și el nu i s-ar fi putut sustrage fără a comite o gravă împietate. Ordinul zeului generează dramatismul, căci Oreste se vede
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
datoria religioasă și legea naturii, care-l îndeamnă să-și ierte mama. Dacă destinul și zeii împing pe om la crimă, aceasta nu poate sluji ca scuză suficientă și nu poate aduce iertare ființei umane. Furiile care-l urmăresc pe vinovat simbolizează remușcarea lui pentru uciderea mamei, remușcare ce constituie sancțiunea sa cea mai aspră, e o suferință care-l purifică, îl înalță și, în cele din urmă, îi dă dreptul la reabilitare. Fapta lui Oreste are o dublă semnificație: nu
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
din pompa antică ce transformă reprezentația într-o adevărată ceremonie. Problemele dezbătute vizează culpabilitatea individuală sau colectivă. Spațiul însuși este claustral: oraș închis, sufocat de prezența muștelor - simbolul eriniilor din tragedia antică, camere refugiu - camera tronului, în care se ascund vinovații. În Muștele Sartre dezbate, în spirit existențialist, vechea problemă a destinului uman. Modelul de la care pleacă îl constituie Choeforele lui Eschil, ce are ca personaj central pe Oreste, dar aici nu mai apare problema responsabilității eroului pentru fapta sa; autorul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
după două zile de plictiseală somptuoasă: — De mâine-ncep să-i salut pe apeviști cu stânga. — De ce? — Ca să văd dacă se prind. S-au prins, bineînțeles, căci puțini îi băteau la vigi lență. L-au judecat sumar, l-au găsit vinovat de erezie și l-au ars pe rugul carcerei. De atunci au trecut treizeci de ani și mai bine. Nu l-am mai văzut deloc pe Dan Alexe. Abia în ultima vreme am dat, din întâmplare, peste câteva articole sub
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
unora din marii autori de gen, cei care m-au influențat în cea mai mare măsură fiind, într-o ordine cronologică aproximativă: Constantin Noica, Emil Cioran, Albert Camus și Friedrich Nietzsche; pot să-i numesc maeștrii mei, fără a fi vinovați de puțina pricepere a ucenicului. În același timp consider că fragmentul este însuși modul de-a fi al gândirii noastre, sistemul fiind un construct ulterior, în bună măsură derivat dintr-o viziune metafizică. Trebuie să precizez încă că aceste rânduri
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în care ne situăm la un moment dat, altfel spus de o anumită poziționare a lumii), descoperim că am făcut și ceea ce nu intenționam să facem, că unele din alegerile noastre suportă și alte perspective, făcând din noi eroi sau vinovați, victime sau agresori. Cum pe acea zonă a existenței noastre alegerea nu mai are eficiență, nu ne rămâne decât să dăm sensurile ce ne convin mai mult alegerilor trecute, să ne argumentăm că am făcut bine, că am trăit, că
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
motivarea învățării capătă un loc deosebit de important, ea trebuind să fie văzută ca intervenind și în modelarea personalității. Despre șabloanele gândirii (o altă perspectivă asupra mentalității sau perpetua inocență). Suntem obișnuiți ca pentru tot ceea ce ni se întâmplă să găsim vinovați; prima reacție pe care o avem când o pățim este să căutăm rapid un vinovat; altul decât noi, evident. Asta ne liniștește un pic. Dacă nu l-am putut identifica rapid avem la îndemână un șablon furnizat de mentalul colectiv
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
în modelarea personalității. Despre șabloanele gândirii (o altă perspectivă asupra mentalității sau perpetua inocență). Suntem obișnuiți ca pentru tot ceea ce ni se întâmplă să găsim vinovați; prima reacție pe care o avem când o pățim este să căutăm rapid un vinovat; altul decât noi, evident. Asta ne liniștește un pic. Dacă nu l-am putut identifica rapid avem la îndemână un șablon furnizat de mentalul colectiv: să considerăm că vinovați sunt zeii mamei lui (putem spune că, în felul acesta, pentru
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
este rolul înjurăturilor. Obișnuința de a găsi rapid vinovați (și întotdeauna pe alții, noi nefiind decât niște perpetue victime) este adânc înrădăcinată în sufletul neamului nostru, ea devenind principala metodă de abordare a istoriei naționale. Astfel, întotdeauna considerăm pe alții vinovați pentru diversele catastrofe cu care am conviețuit în decursul veacurilor. Ne ajută în acest sens tătarii, turcii, ungurii, germanii, englezii ... și lista poate continua. La limită, toți ceilalți sunt vinovați cumva (trebuie să fi făcut ei ceva, cândva, împotriva noastră
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
generozitate chiar dacă născută adesea în urma indiferenței. Sau, mai curând vedem acrindu-se un bărbat căsătorit. Neavând un obiect stabil pentru hărțuiala cotidiană, pe care să-l facă vinovat de toate nereușitele lor, femeile singure îi transformă pe toți ceilalți în vinovați pentru tot ce le lipsește. Există și excepții: caracterele puternice de tipul maicii sau sfintei, care se salvează de acreală prin faptul că înlocuiesc iubitul cu Dumnezeu. Prăbușirea bărbatului singur este evidențiată adesea prin beție (beția poate da seama și
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
câteodată bătrâni cu fețe crispate, al căror chip rezumă propria viață drept nemulțumire; crisparea este determinată de privirea ațintită continuu asupra propriilor nerealizări, asupra resturilor rămase neîmplinite din ceea ce au visat. Crisparea lor indică faptul că îi consideră pe alții vinovați pentru propriile nerealizări, pentru inabilitatea lor de a imagina doar în orizontul posibililor proprii. Sunt supărați pe lume, și deseori mor așa; sunt prea porniți în a învinovăți pe alții pentru a mai avea posibilitatea unei introspecții, pentru a lua
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
proprii. Sunt supărați pe lume, și deseori mor așa; sunt prea porniți în a învinovăți pe alții pentru a mai avea posibilitatea unei introspecții, pentru a lua distanță față de ei înșiși și a se dumiri. Cei ce cred pe alții vinovați pentru viața pe care au dus-o sunt crispați, în timp ce aceia care s-au găsit pe ei înșiși vinovați sunt împăcați. Lumea occidentală, așa cum e organizată, ține cont de toate simțurile: este, în afară de vizualul ce deseori de copleșește, o lume
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
libertății direct către suferință refuzăm să-l vedem atunci când căutăm continuu vinovați pentru diferitele "conținuturi" ale existenței proprii. Ca națiune, neamuri precum tătarii, turcii, nemții, rușii, au fost un opiu pentru conștiința libertății noastre deoarece în ei am găsit continuu vinovații pentru nenorocirile noastre care, într-o bună măsură, n-au fost decât consecințe ale propriilor alegeri. În sens tare a munci înseamnă a-ți orienta toate eforturile în vederea atingerii unui scop. Când eforturile sunt insuficiente și neconcordante se ivește sinonimia
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
care ai renunțat cu fiecare alegere. Sufletul ne minte în privința vârstei pe care-o avem; trebuie să ne vedem colegii de școală și tovarășii de joacă pentru a realiza cât de bătrâni suntem. Ca popor suntem orientați înspre a găsi vinovați în tot ceea ce ni se întâmplă; ne-au salvat în acest sens atâtea neamuri care au trecut peste noi, prin faptul că am avut pe cine să dăm vina pentru toate neîmplinirile noastre. Rarele momente în care părem că ne-
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ne permitem să ajungem îl constituie identificarea cu victima, empatie ce vine tot în sprijinul moralei. Partea slabă a poveștii (mai bine spus o altă parte slabă) o constituie obiceiul, ce ne este indus pe calea educației, de a personaliza vinovații; avem nevoie de o imagine a răului pentru a-l putea identifica, și din acest motiv îi forțăm un chip, cu riscul de a face răul tocmai prin acest gest. Ne vine extrem de greu să admitem că pentru un rău
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
rândul său este un rău, în mod paradoxal pedeapsa ne produce o stare de liniște sufletească. De fapt, orice pedeapsă se face sursă a răului în două modalități: mai întâi prin faptul că ea înseamnă a face rău cuiva (celui vinovat), și apoi pentru că de acest rău suferă de fapt cineva presupus a fi vinovat; formula folosită de instanțe este "a fost găsit vinovat", prea frecvent a găsi rostind de fapt că partea tare a vinei derivă din intenția noastră de
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de acest rău suferă de fapt cineva presupus a fi vinovat; formula folosită de instanțe este "a fost găsit vinovat", prea frecvent a găsi rostind de fapt că partea tare a vinei derivă din intenția noastră de a găsi un vinovat. Am în vedere aici relativitatea (la un anumit context, adică la un sistem de valori) vinii. Dacă mă gândesc și la erorile de judecată, la cei total nevinovați (iată că am introdus în mod implicit ideea unei vinovății parțiale!), răul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
lasă să se înțeleagă că a pedepsi înseamnă o sporire a răului în lume. Și o depășesc cumva prin teama că prin intermediul pedepsei facem un rău doar pentru a ne fi mai bine, liniștea noastră având la temelie suferințele unor vinovați, ale unor vinovați parțial sau (mă tem că cel mai adesea) a unor nevinovați. Cu cât am mai multe primăveri cu atât sporește atenția cu care privesc fiecare primăvară. În parte datorită experienței, în parte datorită tot mai puținelor primăveri
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
de-a fi cel puțin al unei conștiințe. Enervarea pe ceilalți dă seama de o neconcordanță între modul în care rostirile noastre le-au proiectat contururi și răspunsul diferit față de ceea ce anticipasem al acestora. Când ceilalți ne greșesc suntem deci vinovați de o deficitară presimțire a lor. În tot acest joc conceptul de realitate nu este decât ultimul contur la care am reușit să ajungem. În bună măsură clasificările prin intermediul cărora sistematizăm lumea sunt rodul modului nostru de gândire, ele derivând
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]