2,160 matches
-
prin care, în nopțile senine de vară, cerceta, din păcate, ce fac slugile în odăile lor. Cu timpul, obiceiurile proaste ale Despinei de a săpa gropi în curte și de a lega orătăniile în cupluri dispărură, și adolescenta se îndrepta vioaie spre vârsta întrebărilor pe care i le punea din când în când Samoilă, tatăl: „Despina dragă, comment on dit en français vistiernic?” „Ministre de finance”, răspundea plictisită fata. „Et vel-logofăt?” „Je ne sais pas. Foute-moi la paix! Je suis fatiguée
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în întregime sub peruca veche dar curată, cu o săbiuță încovoiată la șold, cu pulpe vânjoase din care tresărea din când în când un mare potențial, cu o privire severă țâșnind de sub streașină virilă a frunții din ochii lui adânci, vioi și mari în care pluteau lucioase umbre de eroi legendari, cu multe inele pe degetele lui scurte și vibrânde, cu gâtul gros prin ale cărui încordate vene nobilarul sânge albastru al tatălui asalta mereu întunecatele globule roșii ale mamei, localizate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cealaltă, după o clipă de gândire - că pentru început să dăm loboda la o parte, pe marginea farfuriei, și să vedem ce-i cu ciulamaua... Cine știe... în clipa aceea ușa se deschise și signora Maxima, ajutată de o slujnicuță vioaie, intră împingând un cazan alunecând pe rotile. Episodul 156 CĂPITANUL TRESORO POVESTEȘTE Un damf puternic de lobodă fiartă însoțit de-o adiere de rântaș deschise nările tuturor. Și parcă pentru a risipi orice urmă de îndoială, solida femeie anunță veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tuturor. Și parcă pentru a risipi orice urmă de îndoială, solida femeie anunță veselă și tautologică: — Lobodă! într-adevăr, vitaminoasa plantă tăiată masiv se lăfăia într-un dulce balans în gura de crater a cazanului. Fără să mai piardă timp, vioaia slujnicuță, căreia să-i fi dat vreo 17 ani și vreo 13 de când servea, apucă perfect polonicul și lăsă tuturor în farfurii părți exasperant de egale. Apoi signora le ură poftă bună și, împingând cazanul, ieși cu slujnicuță cu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
când descrierile fie că lipsesc cu desăvârșire, fie că sunt, estetic vorbind, jenante. Dat și cel care conduce acțiunea n-a fost mereu în cea mai bună formă, pe bune porțiuni din poveste epicul mai mult târându-se decât înaintând vioi, poate și deoarece cel care născocește personajele nu furniza la timp materia primă necesară. Și ca să fim obiectivi până la capăt, trebuie spus că nici dialoghistul nostru n-a strălucit tot timpul, dovedind mai ales între episoadele 110-118 (când, e drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-i cânta ușor la ureche. Grigorie al XV-lea închise ochii. O pace divină i se citea pe chip. Episodul 204 SÂNGELE APĂ NU SE FACE în această stare îl găsi cardinalul Damiani, un om mărunțel, nu tocmai slab, foarte vioi, cunoscut pentru deosebitul său fler diplomatic și pentru pasiunea nestinsă, aproape inexplicabilă, ce-o avea pentru mierea de stupi. Nu o dată, răsfoind sau numai aducând la semnat și pecetluit documente, bule papale, scrisori sosinde întru sau plecânde dintru Vatican, foile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la acel ceas al după-amiezii: perechi de spahii ieșiți la o plimbare, copii jucându-se de-a „au venit turcii”, călești de nobili mergând cu jalbe la stăpânire, negustori osmalâi strigând „kürtoș kolacsi!”, un taraf de lingurari atacând voios o vioaie melodie, o coadă la braga, zarzavagii, cafegii, borcanagii de iaurt și patrule. Chemați prin semne clare și imperioase cu mâna de o santinelă cu fes, eroii noștri acostară la primul chei și căpitanul Georgios pregăti pentru verificare actele. Episodul 229
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În curând își va face apariția din spatele stâncilor. După câteva minute, doi călăreți și patru dromaderi încărcați cu burdufuri pline de apă se iviră exact în punctul pe care îl arătase băiatul și se îndreptară într-un trap ușor și vioi în direcția celor ce-i așteptau bucuroși și nerăbdători. Pe drum se întâlniră cu Moartea, ce se îndepărta spre nord, la fel de plictisită și fără chef ca întotdeauna. Vulturii se împrăștiară, și umbrei lor îi luă locul cea a lui Gacel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Acum ar fi bine să plecați - spuse. Mulțumesc pentru tot. În câteva minute, elicopterul se pierdu din vedere, timp în care Gacel încărcă pe cei trei dromaderi care mai erau în viață patru dintre caprele muribunde și porni, cu pas vioi pe drumul ce ducea spre munții îndepărtați. Știa că acolo va trebui să facă față unei bătălii grele, dar începea să aibă o idee clară despre cum avea s-o plănuiască. — Doar nu l-a înghițit pământul. — Păi, așa s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
care nevăzînd nimic vă grăbiți să demonstrați. Ei bine, imaginați-vă acum, vă rog, Încercați să vedeți un havuz Într-un scuar dintr-o mică așezare răsăriteană, o calmă oră de seară cu ciorchini de glicină și acolo sub zvîcnirea vioaie a apei o fată goală; Încercați să simțiți răcoarea parfumată a pielii ei, acel trup oval și lunecos sub stropii zglobii ca și cînd zilele de mult s-ar fi Întors cu adevărat, ca și cînd nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Restul invitaților se întrebau mâhniți de ce ceilalți au mai multe cunoștințe decât au ei. Am reușit să o zăresc pe Shelley printr-un culoar temporar în mulțime. Ținea în mână un pahar de vin roșu; avea fața roșie și vocea vioaie, relaxată de succesul sigur al expoziției. Câțiva dintre cei mai fideli clienți ai galeriei fuseseră invitați ieri și azi la o avanpremieră și ca rezultat se puteau vedea deja puncte roșii în dreptul a trei picturi Durrit și două Davenant. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mă opresc; pofta cărnii trecea peste orice și m-a condus până când am rămas epuizată, am clacat, doar ca să mă trezesc după puțin timp cu aceeași poftă de a mă izbi de el până la dispariție, de corpul lui reînnoit și vioi ca întotdeauna. Când am adormit l-am visat pe Walter, sute de Walter căzând de la aceeași fereastră, iar și iar, ca și cum corpurile care nu se mai terminau erau de fapt oile pe care ar fi trebuit să le număr ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
un prisos de timp care se revarsă în valuri grele peste noi. Și așa se face că noi resimțim ceva foarte greu, ca și cum eternitatea însăși ni s-ar fi pus ca un jug pe umeri. Mai înainte eram un individ vioi, certăreț și plin de răutate, așa cum trebuie să fie un diavol. Acum sunt o zdreanță, incapabil să mai iau drumul către împărăția umbrelor. Înainte de a deveni inactiv, îmi plăcea să citesc în pat poeme, exact ca Zaharel, cu o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
numele lui Winnetou, însă tăcu amintindu-și de rugămintea ei. Și el ar fi pornit tot în direcția arătată de Ileana dar nu avea siguranța ei. Fără să-l mai aștepte, aceasta porni mai departe prin pădure. Mergea în pas vioi, privind absentă peisajul și se mișca ca și cum nu o interesa nimic. Inspectorul rămăsese în urmă. El se deplasa mai încet, cu capul în jos căutând să sesizeze toate detaliile. Nu se mai aștepta să găsească mare lucru, dar era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
numai să indice direcția pe care trebuiau s-o urmeze cu vârful toiagului. Mergeau întins și inspectorul deja începuse să gâfâie. În ciuda vârstei, moșul încă era zglobiu și nu părea de loc obosit. No, haide, băiete! Fă pasul oleacă mai vioi! îl îndemnă Calistrat. Să știi că vâlva nu te așteaptă, ea se mișcă repede și nu trebuie s-o pierzi. La un moment dat ajunseră deasupra unei râpe adânci. O crăpătură imensă în care solul se prăbușea tăindu-le calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la culoare. Bărbatul care reușise să câștige la masa numărul trei deja le strângea mâna acestora, arătându-le ceva înspre tavanul sălii, probabil obiectivele camerelor de supraveghere. Nu mai era amețit de loc, ba dimpotrivă, pornise cât se poate de vioi înaintea celorlalți spre ușile ce duceau la spațiile administrative din spate. Boris intrase ca o furtună în camera unde se afla Vlad Mihailovici. Îl înhățase de braț și îl scosese afară. Alergau cât îi țineau picioarele spre scările care duceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
idee, nu avea încotro. Bine, spuse el după câteva clipe, hai să mergem! Sper numai să nu mă duci pe cine știe ce coclauri, vreau să ajungem acolo cât mai repede. No, hai! chicoti Simion Pop, întorcându-se pe călcâie și pornind vioi spre interiorul pădurii, acolo de unde venise. După scurtă vreme, lui Toma începu să i se pară cunoscute locurile. Aveau în stânga un pârâu care curgea năvalnic la vale printre o mulțime de bolovani aduși acolo de ape. De undeva, din față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șalul și-l Înfășură la gîtul lui Simon. „Jos e răcoare ca-n străfundul fîntînii“, zise ea. Atunci Simon se desprinse brusc de ea, Înșfăcînd cu mîinile scîndurile coșciugului, vrînd parcă să se Încredințeze de trăinicia lucrăturii. După care sări vioi În el și se Întinse. La semnul său lucrătorii se apropiară și bătură cuiele. Petru Îi șopti ceva unui Învățăcel, care se duse să verifice cuiele, dînd din cap. Petru ridică o mînă tremurîndă, iar groparii traseră de frînghia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
st. pers. No. 2014. Mi-a făcut o plăcută impresie curățenia ce am găsit în sala de clasă, felul cum este ornată mai alesă cu lucrări ale elevilor, precum și gustul estetică cu care s-a aranjat. Elevii se prezintă, curați, vioi și disciplinați. Doamna învățătoare a predat la clasa I o lecție de „scris-citit” cuvântul normal „tren”. A procedat metodic, reușind ca elevii să-și însușească bine cunoștințele predate. Din cauza frecvenței neregulate a elevilor, materia este în urmă față de timpul de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ora 3.30 - 5.30 p.m. am inspectat clasa I condusă de dna Elena Pintilescu, învățătoare definitivă st. pers. No. 21.386. Situația școlară: înscriși: 40b + 41f = 81. Frecvenți: 33b + 17f = 50. Prezenți: 20b + 8f = 28. Copiii sunt curați și vioi. Știu să spună cum se numescă ei, părinții lor, frații și surorile. I-am ascultat la memorizare. Știu multe poezii pe care le recită frumosă și cu intonație. De asemenea, sub conducerea dnei învățătoare Elene Pintilescu, au cântat cântecele : „Toboșarul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
să spună poezii. Sunt foarte bine pregătiți. Dl învățător Dumitru Arbureanu muncește cu drag: își iubește meseria și copiii. Domnia sa predă la clasa a VII-a de la data de 8 ianuarie cor. În general, copiii se prezint curați, sănătoși și vioi. Dl învățător Arbureanu este președintele Căminului Cultural din localitate. A colectat pentru ajutorul de iarnă 1.063 kg porumb, 114 kg fasole, 86 kg grâu și 880 lei. S-au trimisă pentru răniți 22 flanele, 14 perechi ciorapi și 6
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Paseo de Sitges, unde se recitau alexandrini tête-à-tête cu distinsul universitar. Eu, din instinct comercial, m-am ferit să-i Întrerup conversația și am hotărît să-mi omor timpul făcîndu-i o radiografie eminentei pupile. Poate că drumul făcut În pas vioi Îmi insuflase curaj, poate că erau cei optsprezece ani ai mei și faptul că Îmi petreceam mai mult timp printre muzele prinse În vechi tomuri decît În compania unor fete În carne și oase, care mereu mi se păreau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
atât de surprins de vestea pe care am primit-o când am revenit la Londra începutul toamnei. Nu mă întorsesem decât de douăzeci și patru de ore când m-am întâlnit pe Jermyn Street cu Rose Waterford. — Ei, dar ce veselă și vioaie ești! i-am zis. Ce-ai pățit? Mi-a zâmbit și ochii îi străluceau cu o maliție pe care o cunoșteam deja de mult. Însemna că a aflat vreo bârfă despre o prietenă sau un prieten și instinctul ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
l-am auzit niciodată spunând vreo vorbă rea. Mai era el încruntat și bosumflat uneori, dar când nu găseam nimic de mâncare de dimineață și nu aveam nici măcar bănuțul cu care să ne primească Chinezul să dormim la el, era vioi ca un greieraș. Nu mă surprindea deloc. Strickland era exact omul capabil să se ridice cu superioritate mai presus de împrejurări, când acestea erau de natură să-i deprime pe cei mai mulți oameni. Dar dacă acest lucru se datora unei înălțimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sobă de fontă, așezat într-un fotoliu confortabil de catifea, și când se lăsa seara, sub lambriuri aurite și lustre de cristal, le povestea despre război fetelor în rochii de bal, cu un pahar de șampanie în mână, printre acordurile vioaie ale orchestrei de cameră. Cu pălăria Cronstadt și cu aspectul său de ins ghiftuit cu bucate alese, judecătorul Mierck era un om autoritar. Sosurile cu vin îi colorau poate urechile și nasul, dar nu-l înmuiau deloc. Ridică el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]