619 matches
-
lacom. Tot așa, după Stendhal, îl vede și Barrès, "gînditor, sălbatic, cu tenul învinețit al tinerilor care visează la Imperiu". Cînd i s-a șters de pe obraz sudoarea agoniei, continuă Barrès evocînd cadavrul din Sfînta Elena, i-au văzut reapărînd vioiciunea tinereții, arcuirea hotărîtă a buzelor, ridicătura energică a pomeților și a nasului. Era acea expresie încordată a eroului pe care trebuia s-o lase posterității ca pe ceva esențial și explicativ. Tînărul șef de clan din ținuturile corsicane, generalul din
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
energie fizică și morală. Clima intens toridă predispune la melancolie iar cea temperată la veselie. Dacă solul bogat și fertil predispune la lene și desfrâu, cel steril dezvoltă voința, spiritul de Întreprindere, aventura. La fel, limpezimea cerului, frumusețea luminii și vioiciunea culorilor va dezvolta simțul formei. Stepa va cauza monotonie, vise nelămurite, dar muntele va influența neatârnarea de caracter. Cât privește izvoarele etnice ale sufletului românesc se știe că de la daci am moștenit vioiciunea și ingeniozitatea dar și duplicitatea și viclenia
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
La fel, limpezimea cerului, frumusețea luminii și vioiciunea culorilor va dezvolta simțul formei. Stepa va cauza monotonie, vise nelămurite, dar muntele va influența neatârnarea de caracter. Cât privește izvoarele etnice ale sufletului românesc se știe că de la daci am moștenit vioiciunea și ingeniozitatea dar și duplicitatea și viclenia, disprețuirea morții, tenacitatea dar și șiretenia, iar de la romani voința energică, prudența, ordinea și rigoarea, elocința dar și asprimea și perfidia. Cu acest fond ne-am retras În munți când au venit năvălirile
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
Numeroasele slugi, țigani aduși din Valahia, bine instruiți, dădeau reședinței o atmosferă de confort căutat. Dar când pășea pragul casei nu putea să nu nuși surprindă gândul: atenție, aici au fost asasinați neica Drăghici și nepotul Barbu. Răsuflă ușurat văzând vioiciunea celor două femei, ceea ce arăta că ele nu sunt chinuite de astfel de gânduri. La cina servită elegant după moda occidentală - așa o dorea întotdeauna Dinu și asta îl făcea să fie preferatul doamnei Ilinca - participau și femeile, așa că își
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de baie, unde pot să mă schimb. În ciuda faptului că avea propriile probleme urgente de rezolvat, îl cuprinse mila gândindu-se la viața acestei fete năpăstuite. Deși existența ei era atât de nenorocită, părea atât de plină de energie, de vioiciune și bună dispoziție. Începu să îi pună întrebări la întâmplare. Ce fel de slujbă avusese? Unde dormea atunci când nu era un Wade Trask care să îi ofere un adăpost vremelnic? Dar corespondența? încercase vreodată să își caute vreo locuință în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
INERT PE PODEA. \ Hai, David, spune-mi tot ce s-a întâmplat. Tu... SE OPRI MIRAT. TÂNĂRUL ÎL PRIVISE TOT TIMPUL, CU GURA UȘOR CĂSCATĂ, DAR CU OCHII STRĂLUCITORI, CU O EXPRESIE DE VIGILENȚĂ. APOI, ÎNFĂȚIȘAREA I SE SCHIMBĂ BRUSC. VIOICIUNEA ÎI PIERI, SCLIPIREA OCHILOR I SE STINSE. SE APLECĂ ÎNAINTE PESTE BIROU, CA ȘI CUM L-AR FI COPLEȘIT DINTR-O DATĂ O OBOSEALĂ IMENSĂ, ȘI SE PRĂBUȘI FĂRĂ VLAGĂ. "A LEȘINAT!", ÎȘI ZISE MARIN PLIN DE DISPREȚ. EȘECUL LUI BURNLEY ÎL AFECTA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Scriitorilor, cu o escortă de colaboratori. Surdina scenei plutește în descântecul naiv al mahalalei cu muzicalitatea ei elegiacă și farsele saltimbancilor iuți și tandri. Când se aprinde lumina pentru pauză, stăruie o stânje neală vinovată. Invitații își regăsesc însă repede vioiciunea, forțează exagerările, elogiul. Entuziasmul - în antract - rămâne, totuși, zgârcit. Se aud prin colțuri disertații despre amestecul de prospețime și trivialitate al acestei arlechinade, despre poezia prohibiției anilor ’30... Devine vizibilă, în sfârșit, și perechea din tren : cavalerul își plimbă chipul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
și, nici nu-mi dau bine seama cum, iată că am nimerit aici... În glasul căpitanului tremura o sfială atât de neascunsă, că locotenentul, fără să vrea, se simți cuprins iar de rușinea de adineaori și, încurcat, zise cu o vioiciune silită: ― Vasăzică sunteți mutat în divizia noastră? ― Da... la al cincizecilea de artilerie de câmp... ― A, chiar în regimentul nostru! strigă Bologa deodată, cu bucurie neprefăcută. Atunci bine-ați venit! Fața căpitanului se însenină, parcă în sinceritatea locotenentului s-ar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai pomenit de serviciu... În schimb, mi-a dat o dovadă definitivă de încredere... O dovadă hotărîtoare!... Anume, în mod absolut confidențial, mi-a comunicat o mare taină oficială... Așa că de acuma n-am nici o grijă, sunt liniștit! Pe Bologa vioiciunea și seninătatea căpitanului îl supărau. Cu glas de imputare, îl întrerupse: ― O taină oficială ce importanță are pentru noi? Și încrederea, și bănuiala sunt deopotrivă de chinuitoare! ― Nu, nu! strigă căpitanul cu căldură. Să nu exagerăm! Oameni de treabă sunt
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toți și o singură datorie, care ne leagă prin jurământ. Când începe cineva să le judece prin prisma egoismului sentimental, atunci... ― Lege, datorie, jurământ sunt valabile numai până în clipa când îți impun o crimă față de conștiința ta! întrerupse Apostol cu vioiciune. Nici o datorie din lume n-are dreptul să calce în picioare sufletul omului, iar dacă totuși încearcă... Bologa sfârși brusc, cu un gest vag, care spunea orice și nimic. Varga, surprins, îngăimă cu ochii mari: ― Atunci bănuielile mele... Atunci umbli
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
lui Apostol se împreunară ca și când s-ar fi umplut de plumb. În suflet simți o zdruncinare, urmată de o dorință vagă de nimicire. Peste un răstimp murmură de-abia mișcând buzele: ― Doctore, vreau să mor... ― Ce, ce? strigă Meyer cu vioiciune neobișnuită. Să mori? Zi mai bine că ai vrea un concediu, precum ți se și cuvine! Apoi, făcîndu-și de lucru la masă, adăugă mai încet, cu tonul natural și ca pentru sine: ― Ce ticăloșie! Să trimiți pe front oameni bolnavi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
urît! Ofițerul de honvezi, fercheș, spilcuit, pudrat, ieși la iveală, mai îndrăzneț. Pe brațul stâng purta pardesiul Martei. Salută ceremonios, zăngănindu-și pintenii: ― Locotenent Tohaty... Urmă o pauză, fiecare așteptând să înceapă cellalt vorba. Tot Marta curmă tăcerea, cu o vioiciune atât de exagerată, că amândoi bărbații plecară ochii: ― Am fost în piață pentru cumpărături și acolo I-am întîlnit pe domnul... Se întrerupse, râse cu mici hohote scurte și continuă tot rîzînd: ― Atunci ce mi-am zis? Hai să-l
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
convorbirea lor, mai cu glume, mai cu suspine fără rost... Nici nu mai tăcură deloc, de frică să nu se reîntoarcă atmosfera de gheață de adineaori. Iar în clipa când totuși se ivi o pauză, Marta sări din jilț, cu vioiciunea silită de la început, gata de plecare. Toți trei scăpară câte un oftat de ușurare. ― Dar pe la noi când ai de gând să vii, ursuzule? îi zise ea, la despărțire, românește, aranjîndu-și faldurile bluzei pe piept, ca să nu fie nevoită a
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de punctuație. Scrierea trebuia să fie impecabilă, citeață și caligrafică. Acorda o mare atenție orelor de ortografie și, în ciuda defectului pe care-l avea la mậna lui dreaptă, scria frumos și foarte îngrijit. Orele de aritmetică erau pline de spirit, vioiciune și domnul excela aici prin logică. Își dădea atật de mult interesul pentru ca să ne învețe pe toți, indiferent de condiția socială sau de capacitatea intelectuală, încật exersa pană la saturație tabla adunării și a scăderii, pe care le aplica apoi
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
cântec - urât și sărăcie! Căci ce nu ai în clipa în care ai dorit Se-schimbă-n rău cu vremea, de farmec sărăcit. S-arată înainte-ți o schele despoiată De orice vis cu care o îmbrăcai odată. Puterea tinereții, a minții vioiciune, A inimei bătaie, și gingașa minune Din ochi, când toată viața în ei îți este scrisă De o citește-oricine scrisoarea ei deschisă, Dar mai cu seamă aceea, ce tu vrei s-o citească... Cum trec, cum trec cu toate... și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Iubirea stă să cadă de pe harta sentimentelor umane. Epoca noastră i-a mai pus un bemol iubirii. Iubirea arde. Dar, uneori, mai și fumegă. Marea ambiție a omului e să transforme dragostea pură în amor „ghebos”. Anotimpul iubirii apare când vioiciunea sevelor provoacă plesnirea mugurilor. Misoginii spun că femeia este un medicament, cu foarte multe contraindicații. Căsătoria este un angajament dinaintea punerii sub acuzare. După căsătorie, devii ori fericit, ori filozof. Au rezistat până la nunta de aur. Așa ca să-și facă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
miazăzi. În fața străinilor care se uitau la cerul înstelat, ca niște oameni obișnuiți care nu urmăresc altceva nimic decât să vadă cerul înstelat și să se bucure, Auta sorbi din plosca de lut. Apoi îi întrebă cu un surâs de vioiciune șăgalnică, în limba Atlantidei: - Voi nu beți vin? Străinii îl priviră în tăcere: nu cunoșteau înțelesul acestui cuvânt. CAPITOLUL XXII La început, robii nu aveau destulă încredere în Iahuben. Era atlant, era liber, fusese sutaș. Numai Agbongbotile izbuti să le
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Ea (tragedia) are tot ceea ce are epopeea (al cărei metru îl poate utiliza), cu, în plus, și nu este un element neglijabil, muzica și ceea ce ține de spectacol, de unde se nasc plăcerile cele mai vii. Și apoi ea are toată vioiciunea atât pentru lectură, cât și pentru scenă." (cap. 26) Figura 1 Teatrul grec (reconstituire a teatrului din Delos) El emite ideea că autorul dramatic trebuie să țină seama de spectacol, chiar din stadiul conceperii textului. Este necesar să "își aducă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tot mai mult, se trezea ferocitatea latentă ce zăcea în el. Setea lui de sânge devenea tot mai mare. Era, doar, o fiară, un animal de pradă. Suru se afla în floarea vieții, în plinătatea puterii, strălucind de vigoare și vioiciune. Fiecare părticică a minții și trupului său, fiecare celulă nervoasă și fiecare fibră musculară reprezenta o culme a perfecțiunii. Și între toate acestea exista un echilibru, o coordonare desăvârșită. Când vedea, ori auzea ceva... reacționa cu o iuțeală fulgerătoare. Se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai tânăr decât el, iar la rever avea o Scary Badge, insigna partidului. Miroseai de la o poștă că e un arivist, un Toporaș de Martie, de parcă s-ar fi dat cu soluție contra insectelor. — Herr Gunther, mă Întâmpină el cu vioiciune și, pentru o clipă, se ridică În picioare și stătu foarte drept, apoi veni În Întâmpinarea mea. Mâna mea fu strânsă de o mână roșiatică, de măcelar, care păstră urme albe când i-am dat drumul: mai mult ca sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
tăinuită armonie, așa precum pământul și soarele se țin în echilibru printr-un număr egal de sarcini pozitive și negative, și căutătura vioaie a ochilor, când el nuntește culorile în acel timp ce, iar A treia forță, continuă el cu vioiciune, cea de interacție nucleară slabă, poate fi asimilată în tablou cu raportul culorilor, relațiile pe care culorile le nasc între ele, teoria culorilor, și mersul lui pe loc când vorbește, lumina aurie a frunzelor mi-o amintesc, iar el, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Gajus Caesar Augustus imperator. Dacă s-ar fi aflat de ceremonia aceea compromițătoare, toți și-ar fi pierdut viața - însă spionii prea puțin inteligenți ai împăratului au catalogat-o drept orgie. Asemenea vești îi linișteau pe Tiberius și pe senatori. Vioiciunea acelei curți deveni repede cunoscută la Roma, la fel ca datoriile lui Herodes și îmbătătoarele experiențe ale lui Gajus, fiindcă unele bârfe au ajuns și în scrierile austere ale istoricilor. Statuia din cuarț roz Explorând regala domus a Antoniei, Gajus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
O posibilitate. Și asta îmi doream să fiu. Trebuia să mă gândesc bine la aceste lucruri, dar nu aveam timp. Mark deschise brusc ușa și se uită afară. —O, sunteți încă aici. E totul în regulă? — Da! am răspuns cu vioiciune excesivă. Mark intră înapoi neconvins. Eu mă întorsei spre Ed. Nu, nu puteam să fac asta, nu puteam susține o asemenea minciună. Nu era genul meu. Dar știam că se va isca o discuție dacă-i spun acum. Și nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
urmă, după o importantă trimitere la Domul din Naumburg cu statuile de ctitori, din nou despre Grecia, dar fără menționarea serviciului său militar pe cutare sau cutare insulă, mai curând celebra severitatea arhaică, forma ce și-a găsit liniștea și vioiciunea ei interioară care ne irită încă și astăzi. Niște întârziați, asta eram; niște epigoni, ptolemeici... Iar între etapele europene ale timpului petrecut de el ca soldat și în centrul căruia s-a aflat, după cum se părea, arta și numai arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și poate, de dinamicul ziar din Cordone, unde el realiza rubricile de sporturi elegante și football - Îi legase numele de misterul de la quinta lui Abenhaldun. Și-a mai adus aminte și că Parodi Își păstra mintea ageră și că, grație vioiciunii personale și zăpăcelii generoase a subcomisarului Grondona, supunea unei lucide cercetări jurnalele de după-amiază. Ca atare, don Isidro nu ignora recenta dispariție a lui Abenhaldun; În consecință, i-a cerut lui Molinari să-i istorisească faptele, dar să nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]