765 matches
-
Georgeta fusese amanta lui și fără îndoială că ar fi continuat să fie și mai departe, fiindcă nu și-o putea închipui pe fată făcând acum pe austera. Căsătoria îi apăru din toate punctele de vedere absurdă, și necazul lui viril își găsi numaidecât un aliat în obligația de a deschide ochii Georgetei. După ce o învinovăți pe fată de discreție culpabilă (aceasta se apără spunând că nu era nimic sigur, numai vorbe de-ale lui Stănică), o întrebă: - Știi bine care
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
albă se îndreptă către cealaltă, care aștepta râzând și mai sarcastic, și totul se amestecă grotesc. Felix scoase capul la aer și deschise bine ochii, ca să scape de rânjetele viselor. Preferă atunci să înfrunte treaz problema și ajunse la încheierea virilă că, dacă Otilia înfățișa fără îndoială aspirația sufletului său, Georgeta putea să-i fie o prietenă, fără nici un neajuns pentru cealaltă. Avea să fie doctor, om serios, nu se cădea să ajungă la excese mistice. Însă legăturile cu Georgeta deveneau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Felix auzise și-și aduse chiar aminte că văzuse între cărțile Otiliei un volum destul de vechi, Au jardin de l'Infante. Dar nu-l citise fiindcă nu-l atrăsese până acum poeziile. Îl interesau romanele care înfățișau cazuri de energie virilă, de tenacitate în ambiție, biografiile oamenilor mari, în genere toate cărțile care tratau despre problema educării voinței. În anul acesta întîi de facultate citise puțină literatură și foarte multe cărți de medicină. Mai mult decât risipirea, prefera profunditatea într-un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
critic al femeii, din care cauză s-a și sinucis. După el, femeia este numai sexualitate, pe când bărbatul e sexual numai temporal. La ea sexualitatea e întinsă pe tot corpul. Eu și iubita mea, care prin excepție avea un suflet viril de intelectuală, am rămas înspăimîntați când am citit cartea, și ea mi-a dat ideea să ne sinucidem, scârbită de realitate, care contrazicea idealul ei. - Vreau să citesc această carte! zise Felix. - Vrei se citești Geschlecht und Charakter? Admirabil. Dă-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
voie s-o iubești, dar, dacă vrei să-ți rămână neștearsă în amintire, fugi de ea. În antichitate, numai curtezana era cu adevărat respectată. Iubita mea, de care ți-am vorbit și care era o fată inteligentă, adică cu inteligență virilă, și-a dat seama de dezastrul care o așteaptă și a vrut să ne sinucidem. Orice femeie care iubește un bărbat fuge de el, ca să rămână în amintirea lui ca o apariție luminoasă. Domnișoara Otilia trebuie să fie o fată
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
realizează concomitent tipuri și individualități. Aproape toate personajele ilustrează tipologii, cu două excepții: Pascalopol și Otilia. Pe Leonida Pascalopol îl unicizează strania dragoste pentru Otilia, despre care spune: "...n-am prea stat ca să disting, ce e patern și ce e viril în dragostea mea". Otilia e mai mult un simbol al feminității decât un personaj. Eterică, sensibilă, capricioasă, este totuși matură, având un mod filozofic de a-i privi pe oameni și de a observa viața, societatea. Și ea, și Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
îmbîcsite de studiul fișelor personajelor ce urma să le întîlnească în viitoarele câteva zile, Ho diábolos ascultă zâmbind un timp, din penumbră, flecărelile ucenicelor, demobilizate după ziua de muncă, despre modul în care considerau ele că trebuia să arate membrul viril al Diavolului. Lung și gros cât socoteala unui catâr, după susținerile unora. Având circumferința unui țurțur, format în carcasa de tablă a jgheaburilor acoperișului. Sau, dimpotrivă, de dimensiuni omenești, dar îmbîrligat și acoperit de solzi ca un pește, după cum mărturiseau
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din Chicago. Coridoare remarcabile, dar și cu totul tâmpite, deoarece, deși se desfășurau în direcții părând benefice, până la urmă, la capătul lor nu se găsea nici un pat. Sudul în schimb (cît era el de sud) era un sud neguros și viril, nu-și pierdea vremea. Și când o prindea, sudul o și răsturna în așternut. Și când se pomenea, în cămășuța de noapte frivolă, sub privirile aburite de dioptrii ale singurului Bărbat ce-și luase, pentru prima oară în istorie, libertatea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
se încălzesc la același foc ca și conglomeratele inconștiente de oameni pe jumătate adormiți, căzuți pradă celor mai felurite emoții. Ce-ar mai fi acum de spus? E limpede că în străfundurile corpurilor sociale bine organizate, aparent normale, reci și virile colcăie o masă caldă, smintită și feminină pe deasupra, care pîndește doar ocazia prielnică pentru a țîșni la suprafață. Și "viața lor istorică se petrece între două oscilații, de la un tip la celălalt, îmbrăcînd pe rînd fie haina unei mulțimi imense
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
nedisputată nu mai cere tematizarea răului, care ajunge să fie tratat drept iluzie optică. Frumosul devine astfel un fenomen caduc. Constructivismul imaginației livrează - întocmai unor idola fori - pachete de abstracții într-un ambalaj de o perfecțiune aparent edenică. În locul asumării virile a suferinței, apofaza sublimității propune cultul evadării din real. Chinestezia contrastelor promite - vizual, tactil ori sonor - transgresiunea către ținutul nonreprezentării. Un asemenea proiect se cere, în chip firesc, lipsit de consecințe. Artistul nu mai este un vizionar, precum odinioară, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
În mod expres. Asocierea poemului cu „semitrezia” e un indiciu Însemnat, ca și numeroasele apeluri, În definiția imaginii, la „hazard”, „neprevăzut”, „aventură totală”, „nedefinit”, „miracol”, „impalpabil”, „magie” etc. „Desenul naiv, dezorganizat, suprarealist, nu putea lupta cu desenul construit masiv și viril, constructivist” - scria autorul eseului Suprarealism și integralism, optînd pentru „ordinea abstractă, cu armonie de legi și linii echilibrate” a celui din urmă (pe care o va dori transmisă și creației sale poetice din anii Integralului). Tot el introducea Însă În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
că tavanul făcea pe șamanul o glajă purta mască de coajă mănușa era Purusha cearceaful de pat era Prajapat; pe covor pâlpâia scarabeul și Hor; pentru Tanit se prostitua un chibrit; mielul tuna: eu sunt Dumnezeul poporului Izrail întortocheat și viril; în dulap, vesta grăia din Avesta iar lustra tălmăcea spusa lui Zarathustra. (TITLU) O tendință similară se poate lesne detecta și în poemul O motocicletă parcată sub stele, apărut în secțiunea „Viziuni” a volumului din 1985, Totul. Monolog ironic-patetic al
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
mai ales, a formei legionarexe "„legionar" a acesteia, din femei nu mai rămânea practic decât atributul de a naște și crește bărbați. Singurul lor sens coerent era cel de a fi „mume”, căci țara are nevoie de sentimente și atitudini virile, are nevoie de bărbați ca agenți istorici 9. Spirite talentate ale vremii, de talia lui Mircea Eliadexe "„Eliade,Mircea", de exemplu, s-au prins în concertul eliminării oricăror tentative de democratizare, inclusiv în relațiile de gen. Disprețul strivitor față de tot
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
și Își dau Întîlnire la miezul” nopții În mijlocul unei naturi pline de semne premonitorii, Însă spiritul lor păstrează În toate situațiile prospețimea și fervoarea matinală. Spaima și orgoliul, neliniștea și Îndrăzneala, specifice spiritului Întemeietor, merg mereu Împreună, Într-o competiție virilă, loială. Din această competiție se naște, În niște vremuri rele, poezia română: opera unor oameni din două generații care, cu slabele mijloace de atunci ale limbii, au reușit să sară peste etape și să refacă un imens handicap istoric. Pentru că
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
treptele de sus ale pasiunii și aspiră să trăiască, s-a văzut, În inima focului. Prigorirea este visul lui cel mai Înalt. Expresia morală a acestei arderi continue este, cum am zis, robia. Toate versurile vorbesc de abandonarea faimoasei mîndrii virile a bărbatului În fața femeii. MÎndria lui Alecu este să intre În jug și, dacă se poate, pentru totdeauna: „Acești ochi plini de putere căutînd cu mîngîiere n-au zăbovit să găsească lesnire să mă robească. Dar și eu fără sfială
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ființe bolnave de o boală de Îngeri. Adresate Lucsandrei sau Elencăi, versurile se aseamănă: nici o modificare de ton, de imagine, de peisaj. Semn că poetul cîntă femeia, În genere, și iubirea ca stare de criză (cea mai Înaltă) a existenței virile. Criza se manifestă prin abandonarea orgoliului și instalarea Într-o mucenicie lungă. Forma ei acută este trecerea de la chin la leșin, de la voluptatea durerii la pierderea conștiinței de sine, cum sugerează vestitele și des ridiculizatele versuri: „CÎnd nu te văz
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plînge are cuvînt”, iar glasul este dinainte pregătit pentru jeluire. Nu contactul cu universul din afară determină, așadar, tonurile coborîte ale versului, ci o realitate interioară preexistentă experienței. În Ruinurile TÎrgoviștei, poetul lasă să se Înțeleagă printr-o imagine mai virilă („viscol de dureri”) că la izvoarele confesiunii (plîngerii) stă o sensibilitate În stare de criză manifestată printr-un fel de paroxism al durerii (maladie răspîndită În epocă). Este singurul loc unde se Întrevede că tensiunea interioară a atins, prin amplitudine
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ci să exprime doar o „mirare”, o emoție discretă, un chin care rareori se dă pe față. Figura liricii erotice a lui Alexandrescu este așteptarea.* Există o Întreagă „scenografie a așteptării” (Barthes) și ea cuprinde toate fazele: de la starea mîniei virile la resemnarea În prieteșug. „Obiectul de iubii” este la Alexandrescu nedeterminat: un nume (Eliza, Nina), o emoție, o așteptare, multe sfaturi și... atît. CÎnd se decide să-i facă portretul, poetul recurge la imagini celebre (și inconsistente): „zîmbirea-i cerească”, suflarea
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bucurie Nu pot nici crește, nici a slăbi, Crînguri stufoase, peșteri tăcute, Fără de tine Îmi sînt plăcute Și iar cu tine pot a nu-mi fi.” O pace, totuși provizorie, o contestație care ascunde deja promisiunea unei alte aventuri. Orgoliul viril al poetului („fălirea”) Îl Împinge spre o nouă cursă a vicleniei feminine: „După atîta cochetărie Și necredință și viclenie, În sfîrșit, Nino, simț că trăiesc. Inima-mi astăzi e izbăvită D-acea robie nesuferită; Mai mult asupra-mi nu m-
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dea viața pentru patrie: „— Dacă vrei iubirea-mi să o dobîndești Pentru țară, doamne, să mori, să trăiești.” Simbolul feminității se indentifică, În cîteva balade, cu acela al Înțelepciunii mîndre și inflexibile. Mama lui Ștefan cel Mare prefigurează tipul femeii virile cu o largă circulație În literatura română. La vîrsta canonică, ea Întruchipează legea morală, simțul onoarei medievale. Nu deschide poarta fiului Înfrînt și-și ceartă nora care dă semne de slăbiciune. „Doamna soacră” veghează virtutea, În codul ei moral nu
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
plecare În codru. Sentimentul este privit dinafară, cu oarecare răceală. Noțiunea de lirică erotică „obiectivă” nu este, În cazul lui, nepotrivită. De la el s-a inspirat Coșbuc cînd a cîntat ritualurile țărănești ale dragostei. Alecsandri a Înfățișat, totuși, și femeia virilă. Fulga din Dan, căpitan de plai este tipul de femeie voinică, năprasnică la mînie, vitează, nelipsită, cu toate acestea, de obișnuitele calități ale feminității: gură rumioară, mers legănat de fecioară gingașă, pielea albă... Fulga e o Ioana d’Arc a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
femeia /.../ e capabilă să descopere În sine calitatea de al doilea factor al universului” (Poezia „realelor”). Criticul nu dovedește Însă cum. Punctul de vedere universal, dacă există, este al bărbatului care, după cum fericit zice același G. Călinescu, suferă de „suficiență virilă”. Discursul erotic vorbește În exclusivitate despre suferințele bărbatului. Rareori este sugerat și chinul femeii Îndrăgostite. Conachi, Într-un loc (Amoriul prin prieteșug), prezintă pe Zulnia desculță și despletită, fugind ca o deznădăjduită: „Zăludă, ca vai de dînsa, pe pămînt și
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Cu alte cuvinte: vrea să Înnobileze la modul cavaleresc sentimentul său. Noblețea cîntecului nu-i suficientă. Trebuie și noblețea armelor. Erotocrit este, În fond, un trubadur care Într-o mină ține chitara, semnul inspirației, și În alta lancea, semnul curajului viril. Două arme care deschid drumul spre inima Stăpînei. Doamna lui Erotocrit este Însă o copilă care nu cunoaște ceremonialul erotic. Ea se adresează doicii a se lasă sedusă de cîntec. Ce urmează iese din sfera liricii propriu-zise. Intră În cîmpul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Iubita ca atare e imaterială, rostul ei e de a converti energiile spirituale ale omului; soția e altceva, e un sanctuar despre care bărbatul nu se destăinuie în public. Femeia de care îți vorbesc e totdeauna alta, e un eveniment viril profesional, un episod fulgerător. Un rapt, o inspirație, niciodată un fapt definitiv, pentru că formele din univers sunt multiple și ochiul e mereu solicitat de inedit. Simpozionul continuă multă vreme astfel, cu aplicațiuni. De fapt, Ioanide monologa, și-n timp ce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din curată curiozitate: - Ascultă, Ioanide, te rog să-mi spui drept, îți dau cuvîntulmeu că nu mă supăr. Nu-ți plac? Arhitectul făcu un examen vizual Sultanei și răspunse cu cea mai deplină sinceritate la care-l obliga conștiința lui virilă: - Îmi placi.Din nou Sultana reveni la întrebarea ei turburătoare: - Atunci pentru ce faci ceea ce faci? - Ascultă, Sultana, zise Ioanide punând stăpânire pe sineși cu un ton de familiaritate mai mult paternă, întrebarea ta n-are nici un sens și n-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]