797 matches
-
care le-a avut personalitatea sa în epocă și în secolul următor. Urmașii săi s-au angajat pe același drum, dar nu l-au putut duce până la capăt. Despotismul lor a fost doar în intenție, a rămas mai mult în virtualitatea textelor și în asumarea deplină a acelor afirmate. Nu s-a putut manifesta total, deoarece nu a reușit să producă subjugarea definitivă a "supușilor". Dar vina nu este a lor. Ei doar au avut neșansa să scrie după Boileau și
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
societății care a produs-o "...o literatură matură are în urma ei o istorie care nu e numai cronică, o acumulare de manuscrise și de scrieri de un fel sau altul, ci o evoluție ordonată, chiar dacă inconștientă a limbii, spre realizarea virtualităților specifice în cadrul limitelor ei proprii."295 Ideea de maturitate și evoluție pare să contrazică unele aspecte discutate în articolul Tradiția și talentul personal unde Eliot se situa împotriva aplicării noțiunii de progres, în sensul ascendenței de la inferior la superior în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Pe de altă parte însă, orice scriitor clasic duce la epuizarea domeniului în care își scrie capodoperele după Shakespeare sau Racine nu s-a mai scris la fel, neexistând posibilitatea de a mai atinge superioritatea creativă a acestora în dramaturgie. Virtualitățile limbii nu pot fi concretizate decât o singură dată în mod absolut "...fiecare poet autentic [...] realizează o dată pentru totdeauna una din potențialitățile limbii, lăsând astfel succesorilor săi o posibilitate în minus. Când poetul mare e și un mare poet clasic
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
care le domină, pentru a compune semne. Numărul elementelor și posibilitățile de combinare ale fiecărui element sînt fixate simultan pentru toate de structura limbii, însă uzul limbii decide care dintre aceste posibilități sînt actualizate și care rămîn în stadiul de virtualitate. Totuși, numai structura limbii condiționează identita-tea și constanța ei, astfel încît, atîta timp cît se păstrează aceeași structură a limbii, există îndreptățirea de a spune că limba este aceeași. Pe de altă parte, dacă structura este cea care condiționează identitatea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cel diacronic) nu poate face abstracție de faptul că ea are o tradiție, un trecut, un șir de realizări terminate, are un prezent, determinat de actele de vorbire realizate la un moment dat, și are un viitor, o sumă de virtualități ce vor crea posibilitatea unor realizări după momentul actual. Ca atare, prezentul (limba sincronică) este marcat și demarcat de trecut (limba diacronică), iar viitorul de prezent. Fiecare fază a trecutului este marcată la rîndul ei de fazele anterioare și, pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de cea obișnuită și dintr-o inovare (voită) în exprimare. De aceea, această funcție este și creativă, fiindcă mărește mai mult decît în mod obișnuit latura de noutate în folosirea limbii, oferind sugestii pentru multiplicarea posibilităților ei și transformarea unor virtualități în fapte actualizate și în realități. Fără îndoială, funcția expresivă reprezintă manifestarea subiectivă a vorbitorului, dar nu numai în formă sentimentală sau volitivă, ci și în formă intelectivă și rațională. Funcția expresivă a limbii nu se manifestă, cum se crede
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Mă doare un cal măiastru (Nichita Stănescu). În asemenea circumstanțe, expresivitatea poate avea mai multe aspecte: o încălcare a normalității, adică a unei anumite norme în favoarea alteia, și o încălcare a normativității, adică a tuturor normelor limbii, și trecerea în virtualitate. În această perspectivă trebuie înțeleasă precizarea lui Eugen Coșeriu: "nimeni nu poate caracteriza ca deviere sau ca selecție, în cazul limbii române, limba lui Eminescu, fiindcă, dacă considerăm bine această limbă, aceasta este limba română pur și simplu, nimic altceva
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fiind o creație permanentă pe terenul limbii apropie sau chiar identifică limba cu arta (cum face Benedetto Croce). Eugen Coșeriu 147 consideră limba o activitate, iar nu un obiect (o realitate definitivată), fiindcă ea cuprinde atît fapte realizate, cît și virtualități, dar arată că în vreme ce limba este o captare a universalului prin ceva individual, arta este o propunere a individualului ca model universal. Limba mai are, apoi, spre deosebire de artă, trăsătura alterității, manifestate în comunicare, aceasta fiind un dya-lógos sau o convorbire
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
schimbă necontenit, în măsura în care sînt între-buințate și nu se află în situația de limbi moarte. Schimbarea se produce în ambele cazuri prin apariția unor fenomene lingvistice noi în raport cu cele care existau deja în uzul limbii, dar care erau posibile din perspectiva virtualităților ei. Un fenomen lingvistic este un fapt de limbă care poate apărea în mod întîmplător sau în mod obișnuit în vorbire. Dacă apariția este întîmplătoare, el poate dispărea, în sensul că nu mai este reluat, sau se poate extinde și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limbii populare și preponderent individual în cazul limbii literare) și poate genera sau nu o modificare la nivelul normei, iar apoi o selecție la nivelul sistemului, în sensul că unele dintre posibilitățile lui sînt actualizate și altele trecute în categoria virtualităților. Actualizarea posibilităților de un anumit tip conduce la determinarea tipului de sistem (care poate fi analitic sau sintetic, de exemplu), iar preferința în a actualiza virtualități sau posibilități nepreferate anterior conduce la schimbarea sistemului (precum trecerea de la sintetic la analitic
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
în sensul că unele dintre posibilitățile lui sînt actualizate și altele trecute în categoria virtualităților. Actualizarea posibilităților de un anumit tip conduce la determinarea tipului de sistem (care poate fi analitic sau sintetic, de exemplu), iar preferința în a actualiza virtualități sau posibilități nepreferate anterior conduce la schimbarea sistemului (precum trecerea de la sintetic la analitic). Ca chestiune de principiu apare în acest context aspectul uzului avut în vedere, dacă acesta este unul comunitar (sau majoritar) sau unul individual (sau minoritar) și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
limba, nu sînt liberi de orice normativitate, căci trebuie să respecte normele artei 308. Manifestarea efectivă a libertății umane în raport cu limba se produce după modelul oricărei libertăți umane ce presupune, pe de o parte, realizări și, pe de altă parte, virtualități. Realizările în acest caz sînt faptele lingvistice anterioare și regulile după care funcționează limba (care împreună țin de érgon), pentru ca activitatea (enérgeia) să producă actualizarea virtualităților. Dacă se pune deci problema în ce constă totuși, în mod efectiv, libertatea vorbitorului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
libertăți umane ce presupune, pe de o parte, realizări și, pe de altă parte, virtualități. Realizările în acest caz sînt faptele lingvistice anterioare și regulile după care funcționează limba (care împreună țin de érgon), pentru ca activitatea (enérgeia) să producă actualizarea virtualităților. Dacă se pune deci problema în ce constă totuși, în mod efectiv, libertatea vorbitorului, libertate care îi permite să creeze, răspunsul ar fi că aceasta permite realizarea a ceea ce nu a mai fost înfăptuit, prin exploatarea virtualităților oferite de sistemul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
să producă actualizarea virtualităților. Dacă se pune deci problema în ce constă totuși, în mod efectiv, libertatea vorbitorului, libertate care îi permite să creeze, răspunsul ar fi că aceasta permite realizarea a ceea ce nu a mai fost înfăptuit, prin exploatarea virtualităților oferite de sistemul limbii dar nerealizate încă, uneori cu abateri (admisibile) de la norma limbii (prin normă înțelegîndu-se, în primul rînd, normele cutumiare și, în al doilea rînd, cele legiferate). Apare însă acum problema dacă aceste virtualități sînt în tr-adevăr infinite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
fost înfăptuit, prin exploatarea virtualităților oferite de sistemul limbii dar nerealizate încă, uneori cu abateri (admisibile) de la norma limbii (prin normă înțelegîndu-se, în primul rînd, normele cutumiare și, în al doilea rînd, cele legiferate). Apare însă acum problema dacă aceste virtualități sînt în tr-adevăr infinite, încît să permită creația permanentă a tuturor vorbitorilor, mai ales că norma limbii (cea cutumiară) restrînge pentru fiecare grup dialectal, profesional și cultural posibilitățile sistemului. Se pune apoi chestiunea dacă sistemul este imuabil, construit într-o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
orice creație fiind o dirijare a libertății, iar nu o degenerare în liber-arbitru. Așadar, deși există posibilitatea de a se produce schimbări în cadrul sistemului limbii, acesta rămîne totuși destul de stabil, încît principala formă de manifestare a libertății lingvistice rămîne valorificarea virtualităților sistemului iar nu agresarea lui. Numeroase posibilități de inovare se pot naște însă prin depășirea normei limbii, nu a tuturor norme-lor, ci a normelor care funcționează diferit în diviziunile geografice și sociale ale limbii. Stilul beletristic uzează în mare măsură
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
despărțire, salutul O zi bună ! care încalcă norma uzuală și chiar modelul structurii englezești Have a nice day ! care a fost urmat în acest caz. Unele compartimente ale limbii au, de altfel, posibilități de inovare ce nu decurg numaidecît din virtualitățile sistemului, încît limbajul filozofic, de exemplu, manifestă o accentuată deschidere spre internațional, care îi asigură unele condiții de dezvoltare cu o oarecare independență față de ceea ce poate oferi o limbă dată. Dar, ceea ce face ca aceste posibilități și condiții să ducă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
un moment dat sau pe care le poate prelua din alte limbi, și posibilitatea de a crea pe baza acestor mijloace altele noi309 sau de a capta în sfera exprimării filozofice fapte de limbă care în mod obișnuit nu prezintă virtualități în acest sens. Pe terenul limbii, ordinea normativă (normativitatea) se realizează în două maniere distincte: mai întîi, prin evoluție și prin acțiunea cauzelor care determină această evoluție, limba impune indivizilor realități instituite social (norma limbii sau norma-cutumă), apoi, printr-o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
impresia de noutate, prin neobișnuit, pentru cei care foloseau limba literară la sfîrșitul secolului al XIX-lea și mai tîrziu. Scrisul lui Eminescu a deschis o cale a cunoașterii și a valorificării limbii naționale și un cîmp de exersare a virtualităților ei, însă trebuie observat că acest învățat a înțeles să pună în valoare mijloacele limbii sale pentru redarea filozofiei, iar nu pentru a extrage o filozofie din ele. Limba ca filozofie Unii dintre intelectualii români din secolul al XX-lea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și mai gratuit în lumea civilizată, cu materialul vagabond al cuvintelor date...". În realitate anatomist fără pereche, așa-zisul joc nu e "joc", ci scotocire atentă în straturile vii ale limbii, pentru ca înainte de încorporarea în structuri și ansambluri inedite, toate virtualitățile cuvintelor să-i fie cunoscute: "Să mă păzească Dumnezeu, nu am căutat să fac literatură, dar am căutat cuvintele care sar și frazele care umblă, de sine stătătoare". Practic, jocul presupune strategii, "socoteli" privind conotațiile, modulațiile, asocierile și respingerile, prilej
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
altul se va numi semnificativ: În dulcele stil clasic. Repere universalizante, ideologeme orientând din uman în cosmos devin titluri de poeme-meditații: Inimă, Somn, Vis, Miraj, Contemplare, Cântec, Labirint, Armonizare, Timp; toate invită la ridicare în intemporal. Act de cunoaștere cu virtualități totalizante (asociabile filozofiei și științei), poezia poate întâmpina obstacole, dar poetului, un magician (un microcosm), îi stă în putință explorarea cosmosului mare, inserția în astral și în abisal. Nichita Stănescu era, cu siguranță, un temerar. Ce discrepanțe între omul și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
sale încă nu sunt statuate. Deocamdată, ea experimentează și oferă recomandări. Cunoaște rea pe care aspiră să o producă este orientată în mod deliberat spre acțiune, dar se exprimă paradoxal traversînd un ansamblu de conjuncturi uneori deliberat contradictorii: geografie și virtualitate, modelare și practică, intenționalitate și emergență, continuitate și ruptură. Dintr-un anumit punct de vedere, ea se înscrie în proiectul baconian al unei cunoașteri în folosința națiunilor, care nu influențează doar eficacitatea și valoarea politică, virtutea morală, gustul păcii și
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
și rasism 6. Această restrângere a orizontului la victimitate înseamnă o colectivitate care neagă pe sine, fie și numai prin negativitatea care îi este soclu. Victimitatea nu este înscrisă în codul genetic al unui grup, este vorba întotdeauna de o virtualitate pe care anumite circumstanțe o pot actualiza. Iar circumstanțele însele nu sunt insurmontabile, ele n-ar trebui să blocheze automat și definitiv viitorul victimelor, dacă nu cumva se urmărește exploatarea lor pentru diverse motive, politice sau comerciale. Care popor se
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
acestuia? Un defect major al evaluării rezidă în centrarea ei exclusivă asupra unuia dintre reperele menționate. Starea prezentă a personalității elevului este, desigur, rezultatul unei istorii, al unui capital cultural încorporat, dar nu trebuie ocultată realitatea procesuală, devenirea existenței umane, virtualitățile și posibilitățile viitoare. Este necesar să se identifice cu claritate și pentru fiecare caz în parte obiectul evaluării, referențialitatea de la care se va porni în emiterea unei judecăți de valoare. „Foarte adesea”, apreciază Jean-Marie Barbier (1985, p.67), ...se constată
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
anume spațiul, nu mai este de nimeni astăzi contestată. Este clar că Economia nu poate la nesfârșit să limiteze spațiul natural pentru a multiplica, sub semnul câștigului, spațiul artificial, mergând până la a stimula exercițiul câștigului din nimic în spațiul virtual. Virtualitatea, ca formă sofisticată a artificialului produs de economie, servește iluziei că ipoteza fondatoare nu are nevoie de perspectiva antropică deoarece câștigul este nelimitat creat de hologramele spațiului virtual, în care este subtil reîncărcat de potență și de geniu faberian homo
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]