1,169 matches
-
din Aquitania, mai tîrziu) o continuare și o imitare a pelagianismului, deoarece pelagianismul susține că omul ar putea obține harul doar prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos ar fi meritat uniunea cu măreția divină grație unei vieți virtuoase. Potrivit lui Cassian, Nestorie este cel ce îl separă pe Fiul lui Dumnezeu de Cristosul întrupat: în consecință, imitarea lui Cristos și credința în Cristos, care constituie idealul ascetic al creștinului, nu sînt îndreptate către Dumnezeu, ci către un om. Creștinii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
răsplată veșnică, decurge strict din ideea nemuririi. Mai mult chiar, în afara acestei idei, existența umană în sine nu‑și găsește nici un sens. Pentru ce ne naștem? Pentru ce trăim? Pentru ce ne petrecem întreaga viață încercând să devenim cât mai virtuoși cu putință? Toate aceste întrebări ar rămâne zadarnice dacă nu am avea convingerea că o parte a ființei noastre va continua să trăiască în urma descompunerii biologice. Dar, de unde putem deduce că sufletul este nemuritor? Lactanțiu își începe lucrarea cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Alep („Cât despre femeile și fetele lor, ele sunt lipsite cu totul de sfială și de cinste ...” 362). Arhidiaconul sirian le prețuiește, însă, pe femeile din țara Românească („Să se știe că femeile și fetele din țara Românească sunt caste, neprihănite și virtuoase”363), reparând cumva imaginea româncei. Oricât am dori să amendăm exagerările (sau ceea ce noi numim „exagerare”) „cantitative” ale vizitatorilor străini, trebuie să convenim că numărul femeilor cu moravuri lejere, al prostituatelor chiar, era, la noi, însemnat. Ele reprezentau un „rău
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
personal. Acest portret al omului imoral a fost o temă extrem de dezbătută, de speculată, atât În psihologie, cât și În morală, dar În egală măsură și În literatură, istorie, sociologie, cultură etc. Nu lipsit de importanță este faptul că omul virtuos este văzut și Înțeles, valorizat, prin comparație cu omul pervers și invers. Ei, deși sunt tipuri antitetice, care se exclud reciproc, atât În plan sufletesc, cât și În plan moral, sunt studiați Împreună tocmai pentru a se sublinia caracteristicele care
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
au acțiunile psihomorale negative și care este efectul lor asupra naturii persoanei, a celui care le face. Ele duc la o stare de „cădere a omului”, prin impurificarea dată de absorbția răului și Înlocuirea de către acesta a Binelui. Ființa umană virtuoasă se pervertește. Apăsată de păcat sau vinovăție, ea va trăi chinuită de complexe și remușcări. Ce trebuie făcut În aceste situații? Se poate vorbi despre o terapeutică psihomorală a păcatului și vinovăției? Da. Omul se poate restaura. Poate fi purificat
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situații? Se poate vorbi despre o terapeutică psihomorală a păcatului și vinovăției? Da. Omul se poate restaura. Poate fi purificat. El trebuie să se „desprindă” de Rău și să redobândească starea de Bine. El trebuie ca din vinovat să redevină virtuos, Întrucât, așa cum spune Aristotel, „omul virtuos este măsura actelor umane”. Care sunt căile restaurării morale și sufletești ale omului? În primul rând, conștientizarea vinovăției sau a păcatului. Mărturisirea sau confesiunea ca formă de „aducere În câmpul conștiinței” a acestora. Împăcarea
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
terapeutică psihomorală a păcatului și vinovăției? Da. Omul se poate restaura. Poate fi purificat. El trebuie să se „desprindă” de Rău și să redobândească starea de Bine. El trebuie ca din vinovat să redevină virtuos, Întrucât, așa cum spune Aristotel, „omul virtuos este măsura actelor umane”. Care sunt căile restaurării morale și sufletești ale omului? În primul rând, conștientizarea vinovăției sau a păcatului. Mărturisirea sau confesiunea ca formă de „aducere În câmpul conștiinței” a acestora. Împăcarea prin stingerea conflictelor și iertarea celor
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
pozitiv cu apartenența la categoria liderilor și cu activismul comunitar. Un aspect curios, dar încă neclar din traiectoriile personale ale actorilor din studiu este motorul din spatele succesului lor inițial. Deoarece ideea unor succese inițiale aleatoare, care au deschis, prin cercuri virtuoase ale învățării experiențiale și ale acumulării de capitaluri, drumul spre ascensiunea ulterioară, este greu de admis, îmi permit să reiterez ideea că implicarea socială e susținută de un factor latent ce ar putea fi de natură psihologică sau culturală profundă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
și a științei de a se conduce pe sine. Știința Eticii și Symbiotica, adică știința conducerii și autoconducerii în viață, sunt marile arte ale Sâmbetei Mari, ale virilității. Lor li se adaugă și arta politicii pe care, de asemenea, numai virtuoșii și înțelepții sabatici trebuie să o practice. Cu Etica, Symbiotica și Politica, Homo pansophicus va putea lua parte și înțelege profund miracolul nocturn al resurecției hristice. A doua zi le va putea pătrunde surâzător și duminical în lumea a șaptea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
se antrenează pentru a-și însuși strategii mai adaptate. Mai târziu, ea testează unele comportamente în realitate, ceea ce constituie scopul final al acestui proces. Comportamentul său mai bine adaptat situației este întărit și trebuie să se mențină prin intermediul unui cerc virtuos. Iată cum s-a desfășurat întâlnirea dintre Sonia și sora sa. Această situație tipică de consum exagerat de alcool este supusă travaliului terapeutic: „Merg la sora mea pentru a petrece un timp cu fiica mea, ajung la parterul imobilului”. Anticiparea
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
o învoire pentru a se duce în vizită la sora sa. Ea utilizează metodele de identificare și acțiune asupra gândurilor și emoțiilor și exerciții respiratorii. Ea revine fără să fi încălcat consemnul abstinenței față de alcool. O analiză funcțională în cerc „virtuos” îi permite să compare cercul vicios inițial (figura 4) și cercul virtuos terminal (figura 5). Terapeutul întărește capacitățile de a face față ale Soniei. Stabilirea unui plan de urgență și punerea în aplicarea a unei sarcini primite In cadrul desfășurării
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
utilizează metodele de identificare și acțiune asupra gândurilor și emoțiilor și exerciții respiratorii. Ea revine fără să fi încălcat consemnul abstinenței față de alcool. O analiză funcțională în cerc „virtuos” îi permite să compare cercul vicios inițial (figura 4) și cercul virtuos terminal (figura 5). Terapeutul întărește capacitățile de a face față ale Soniei. Stabilirea unui plan de urgență și punerea în aplicarea a unei sarcini primite In cadrul desfășurării logice a travaliului terapeutic asupra dorințelor de a consuma alcool, pentru fiecare
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
propria experiență și ceea ce ni se prezintă ca nou devin tot mai instabile, chiar încețoșate sau pur și simplu invizibile. Noul acaparează rapid ceea ce era deja consacrat și parcă îl schimbă până la nerecunoaștere. Universitatea și dezvoltarea: cerc vicios sau cerc virtuos? Dacă aceasta nu-i doar o stare, ci mai ales o tendință globală, este firesc și necesar să considerăm sistemul nostru universitar în comparație cu altele, pentru a vedea unde se află și încotro se îndreaptă. Aceasta cu atât mai mult cu
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
căutăm rădăcinile și în universitatea însăși. Ar fi de fapt vorba despre tentativa de a releva fie contururile și consecințele unui cerc vicios al universității și societății, pe care l-am întreține aproape fără nici o tulburare, fie ale unui cerc virtuos pe care ar trebui să-l instituim și să-l consolidăm. A opta pentru prima variantă, cea a cercului vicios, înseamnă a lăsa venerabila instituție să aibă grijă de propriile treburi fără a vrea să vedem că de fapt ea
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
vreau să mă limitez la formula ispășirii păcatului prin rostire. Dimpotrivă, mă voi angaja pe cât posibil și în formularea de alternative, cu speranța că acestea vor anima imaginații mai prolifice și presiuni mai puternice pentru a inventa mult doritul cerc virtuos al unei alte construcții. Cultura pieței și cultura academică Înainte însă de a căuta și formule alternative, să admitem încă o dată că universitatea noastră se confruntă astăzi cu schimbări și dificultăți. Pe de o parte, după 1991, odată cu lansarea universităților
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Bufnița din dărâmături; Insomnii teologice în România postcomunistă Părinților mei Mândrindune cu multă nerușinare față de cei simpli, iar uneori și față de cei ce ne întrec, socotim viața virtuoasă ca pe o îndreptățire la asuprire, dar nu ca pe o pricină de smerenie și de îngăduință. De aceea suntem socotiți, chiar de cei ce trebuie să ne cinstească, ca o turmă ușuratică. Până când vom rămâne la jocurile copilărești, neprimind
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu degeaba un arhimandrit de la Athos remarca, vizitându-ne țara, că avem mulți monahi, dar nu și un monahism... Ce va fi zicând oare patronul pustnicilor, cel îmbrăcat în mantie de călugăr ca Botezător al Domnului? Când oare vreun ieromonah virtuos a rostit un cuvânt răspicat despre maladiile momentului, fără să fi primit totuși o mustrare, scrisă ori verbală, de la arhiereu? Câți dintre Irozii și nerozii puterii seculare de astăzi au fost oare înfruntați la scenă deschisă, după modelul Înaintemergătorului sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
arhierei, iar funcționarii marilor biblioteci ca bocitoare. Între timp devenim tot mai incapabili sau poate chiar imuni în fața unor întrebări simple, dar fundamentale. Care este Crezul întemeietor pentru viața creștinilor? De ce suntem mai degrabă creștini decât musulmani fervenți sau atei virtuoși? De ce mai spunem că Hristos a înviat „după Scripturi”? Unde se află teologia printre celelalte „mari narațiuni” ale culturilor și civilizațiilor universale? Ce înseamnă pentru noi „economia divină” în desfășurarea implacabilă a modernităților înconjurătoare? Aceste întrebări sunt deja foarte cuprinzătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
este o busolă sigură atunci când este vorba de a face deosebirea dintre bine și rău, „că nu este nevoie de nici o știință sau filosofie ca să știm ce avem de făcut pentru a fi cinstiți și buni, ba chiar înțelepți și virtuoși”, nu este mai puțin adevărat că întemeierea judecății morale comune prin enunțarea într-o formă universală a principiului moralității este importantă și din punct de vedere practic. Ca și alte predispoziții bune, „predispoziția noastră morală naturală” va rezista mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
vezi, de exemplu, Marcia W. Baron, Kantian Ethics allmost without Apology, Cornell University Press, Ithaca and London, 1993. 6. „Cu plăcere îmi slujesc prietenii Dar din păcate o fac cu înclinație Si astfel mă roade adesea gândul Că nu sunt virtuos.” 7. Immanuel Kant, Întemeierea metafizicii moravurilor, ed. cit., p. 18. 8. Bunăoară un recenzent al lucrării, mai sus amintite, a Marciei W. Baron scrie: „Oricine respinge etica lui Kant drept iremediabil rigoristă și lipsită de sentimente trebuie mai întâi să
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
rațiunii. Cu toate acestea, el s-a distanțat în mod clar de răspunsul pe care îl dă religia creștină, în prezentarea și înțelegerea ei curentă, la întrebarea „Ce putem spera?”. Este vorba de promisiunea fericirii veșnice, drept răsplată a vieții virtuoase pe acest pământ. În opoziție cu ceea ce Kant numește „religia cultică”, religia în care datoria este văzută ca o obligație a omului față de Dumnezeu, în „religia morală pură” împlinirea datoriei este o obligație a omului față de sine însuși, ca ființă
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
mod clar. Religiile și bisericile vor fi socotite în primul rând forțe morale, iar educația morală va fi considerată principala menire a unei comunități religioase. Isus Cristos este înfățișat drept propovăduitor al unei învățături morale și îndrumător pe calea vieții virtuoase. Semler, care a fost incepând din anul 1753 profesor de teologie la universitatea protestantă din Halle, distingea între mărturia omenească a revelației, ce stă sub semnul timpului, și cuvântul lui Dumnezeu. El prevenea împotriva confundării tradiției creștine orale și scrise
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
practică, este „binele suprem”. Iar premisele necesare ale binelui suprem sunt existența lui Dumnezeu și nemurirea sufletului. Kant le numește postulate ale rațiunii practice pure, în sensul că numai existența lor face posibil binele suprem, înțeles drept reunire a purtării virtuoase și a fericirii. Dumnezeu, ca ființă perfectă, și nemurirea sufletului primesc astfel o justificare practică (morală), dar nu o întemeiere teoretică. Ele sunt asigurate doar prin natura a priori, absolută, necondiționată a legii morale. Potrivit ideii binelui suprem, omul care
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
morale. Potrivit ideii binelui suprem, omul care urmează legea morală, care acționează în toate împrejurările „din datorie” (aus Pflicht) merită să fie fericit. Or, după cum se știe, în lumea sensibilă conduita morală nu garantează o fericire proporțională. Iată de ce omul virtuos are cele mai puternice motive să creadă în intervenția reparatorie a unei puteri superioare. Această putere va trebui să fie atotștiutoare pentru a nu se înșela în ceea ce privește dreptul la fericire al fiecăruia, atotputernică pentru a putea înfăptui în mod constant
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
credinciosul crede că va putea să-și exprime respectul pentru poruncile divine fără a mai fi nevoit să le urmeze. El va lăsa în grija binevoitoare a Providenței să facă din el un om bun în loc să se străduiască să devină virtuos.16 Faptul că filosoful a fost supus pentru această scriere mustrării autorităților prusace ale vremii nu este câtuși de puțin surprinzător. În opoziție cu confesiunile și Bisericile istorice, religia rațiunii este singura credință religioasă universală. Cu înțelegera îndatoririlor noastre morale
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]