1,953 matches
-
am încercat să fiu sincer cu Sonia, mi-am dat seama că nu trebuie, că nu am dreptul, că nu pot fi sincer. Pe de o parte, nu puteam să fiu sincer cu Sonia pentru că era imposibil ca eu, băiatul visător, să-i povestesc despre Zinocika pe care o molipsisem de boala rușinoasă sau să-i vorbesc despre relațiile mele cu mama; cum aș fi putut să-i spun în ce fel am gonit-o eu pe mama ca să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ales față de populația flotantă de foste locuitoare ale Vestului. — Vorbesc cu accent, dragule, Îi explica lui Amory. Nu cu accent sudist, nici cu accentul din Boston, nu au un accent specific unei localități, ci pur și simplu un accent. (Devenea visătoare.) Găsesc vechi accente londoneze, roase de molii, cărora nu le-a mai surâs de mult norocul și trebuie să fie folosite și ele de cineva. Pronunță cum ar pronunța un majordom englez care a lucrat câțiva ani la o companie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
plac fetele, a răspuns el sec, dar, socotind că fusese cam nepoliticos, a adăugat: Dar de tine Îmi place. Și-a dres. — Îmi place de tine În primul, În al doilea și În al treilea rând. Ochii Myrei au devenit visători. Ce poveste grozavă de spus lui Marylyn! Ea, pe canapea, cu băiatul ăsta așa de drăguț... și focul, sentimentul că În toată clădirea aceea mare erau numai ei... Myra a capitulat. Atmosfera era prea seducătoare. — Mie-mi place de tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pietriș din dreptul gării. Era un automobil electric străvechi, unul din primele tipuri, de culoare gri. Văzând-o cum stătea acolo, zveltă și dreaptă, și admirându-i chipul, pe care se citeau frumusețea și demnitatea, topite Într-un zâmbet de visătoare amintire, inima i s-a umplut brusc de mândrie. Când ea l-a sărutat distantă, iar el s-a urcat În automobilul electric, l-a străbătut un fior rapid de frică, să nu-și fi pierdut cumva ceva din șarmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
colegiu, ale unui actor isteț și redactor al publicației The St. Regis’ Tattler. rămânea uimit constatând că băiețași impresionabili Îi maimuțăreau tocmai orgoliile socotite nu demult slăbiciuni penibile. După Încheierea sezonului fotbalistic, Amory a alunecat Într-o stare de mulțumire visătoare. În seara petrecerii dansante ce anunța vacanța, o ștersese englezește de la bal și se culcase devreme, pentru plăcerea de a auzi cum muzica viorilor se revarsă peste gazon și-i asaltează, vuind, fereastra. A petrecut multe nopți Întins pe pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
anilor șaizeci, Clădirea Șaptezeci și Nouă, arogantă, din cărămidă roșie, Upper și Lower Pyne, ca două aristocrate elizabetane nu prea mulțumite să trăiască laolaltă cu prăvăliașii, și, dominându-le pe toate, Înălțându-se cu un avânt curat, azuriu, marile turle visătoare ale bastimentelor Holder și Cleveland. A iubit Princetonul din prima clipă - frumusețea lui leneșă, semnificația lui doar pe jumătate Înțeleasă, desfătarea naturală a stufului În lumina lunii, frumoasele, prosperele mulțimi adunate la jocuri și mai ales atmosfera competitivă instaurată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la lumina stelelor. UN INTERLUDIU UMED ȘI SIMBOLIC Peste noapte s-a lăsat ceața. Curgea În jos din luna de pe cer, se aduna În jurul turnulețelor și fleșelor, iar la urmă s-a așezat la un nivel mai coborât, așa că vârfurile visătoare continuau să se avânte maiestuos către bolta cerească. Siluetele care punctau ziua ca un roi de furnici se mișcau acum grăbite, ca niște fantome subțiratice, intrând și ieșind din prim-plan. Clădirile gotice și chiliile erau infinit mai misterioase, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
simbol. — Dracu’ s-o ia! a șuierat Amory cu putere, udându-și palmele În iarbă și trecându-și-le prin păr. Anul viitor mă pun pe treabă! Știa Însă că dacă acum spiritul turnulețelor și fleșelor Îl făcea docil și visător, mai târziu avea să-l copleșească. Dacă acum nu era conștient decât de propria-i inadecvare, efortul Îl va face să-și dea seama de impotența și insuficiența sa. Colegiul continua să viseze - cu ochiii deschiși -. Amory era stăpânit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tot așa, Într-o monotonie eternă, care le părea amândurora infinit de Încântătoare, infinit de nouă. A sosit luna iunie și zilele au devenit atât de caniculare și toropitoare, Încât nu-și puteau face griji din pricina examenelor, ci petreceau seri visătoare În curtea de la Cottage, discutând subiecte complicate, până când vasta priveliște rurală dinspre Stony Brook se transforma Într-o negură albastră, iar liliecii Împrejmuiau cu flori albe terenurile de tenis și cuvintele cedau locul țigărilor fumate În tăcere... Pe urmă coborau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
răvășit, cu un bebeluș flămând la sân și cu Înfățișarea unei triste Amelia. Dimpotrivă, după felul cum a fost primit, Amory ar fi putut crede că amfitrioana nu avea nici un necaz cât de mic. O virilitate flegmatică și un calm visător - iată stările, viu contrastante cu pragmatismul ei, În care Își găsea refugiu Clara. Putea să se dedice celor mai banale Îndeletniciri (deși era suficient de inteligentă ca să nu se tâmpească prin „arte gospodărești“ ca broderia sau tricotatul), dar la scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
vreau. (Se sărută Îndelung și temeinic.) EL (după ce s-a luptat o secundă să-și recapete respirația): Bun, ți-ai satisfăcut curiozitatea? EA: Dar tu pe-a ta? EL: Nu, a mea abia a fost stimulată. (Așa și arată.) EA (visătoare): Am sărutat o duzină de bărbați. Presupun că voi mai săruta câteva duzini. EL (dus pe gânduri): Da, presupun că o vei face - doar așa În joacă. EA: Celor mai mulți le place cum sărut. EL (revenindu-și În fire): Dumnezeule mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
așa măsură o parte din mine, În așa măsură tot ce sunt. El a Închis ochii. Sunt atât de fericit, că mi-e frică. N-ar fi groaznic dacă ăsta ar fi... ar fi punctul culminant? Ea l-a privit visătoare. — Frumusețea și iubirea sunt trecătoare, știu... O, dar mai este și tristețea. Presupun că orice fericire enormă e și puțin tristă. Frumusețea Înseamnă parfumul trandafirilor și pe urmă moartea trandafirilor... Frumusețea Înseamnă agonia sacrificiului și pe urmă sfârșitul agoniei... — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Iar tata nu te va putea ajuta. Afacerile nu i-au mers bine În ultima vreme și e bătrân și el. Depinzi În totalitate de un visător, de un băiat drăguț, de familie bună, dar care nu-i decât un visător, nu-i decât deștept. (Cu implicația că, luată În sine, calitatea asta e mai degrabă un viciu.) ROSALIND: Mamă, pentru numele lui Dumnezeu... (Apare o slujnică și-l anunță pe domnul BLAINE, care intră În urma ei. Prietenii lui AMORY i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oară În ochii aceia ai ei. O, era splendidă: piele albă, de culoarea marmurei În lumina stelelor, sprâncene subțiri și ochi strălucitori, verzi ca smaraldele În lumina orbitoare. Era o vrăjitoare de vreo nouăsprezece ani, a socotit el, ageră și visătoare și cu linia albă, grăitoare, de deasupra buzei superioare, care era o slăbiciune și o Încântare. S-a lăsat cu un geamăt pe spate, pe peretele de fân. - Acum m-ai văzut, a zis ea calmă, și presupun că vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nădejdi, frunze și iubiri moarte iară... Vagă ca visele, palidă de-atâtea ceasuri de drum (Șoaptele se furișează În Întunecata seară, Tumultul din pomi o să moară.) Noaptea, acum, Sfâșie la pieptu-i ud bluza-mproșcată A zilei, lunecă În jos pe dealurile visătoare, cu luciu de lacrimă, S-acopere verdele straniu cu coama-i roșcată... Iubirea de ce vine după, iubirea de asfințit... Copacii, tăcuți până la ultimul vârf... fără patimă... Vânturi subțiri și, departe, un râset pierit...“ CAPITOLUL 4 ÎNFUMURATUL SACRIFICIU Atlantic City. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a jucat după o pauză foarte lungă, a apărut și Secretarul de stat, rol inexistent, pentru că Domnul Ministru tocmai fusese chemat de către Prim-Ministru la o discuție importantă. De câte ori am povestit în prezența lui chestia asta, Meșterul lua un aer visător, probabil se gândea la generația lui, îi va fi fost dor de ea, cine știe? Nu știu cum a început destinul meu de regizor, probabil că aveau un gol de producție și eu îmi arătasem mușchii la Institut cu Eunucul, care făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
i-au prins. — Înțeleg, spuse Getta 2, așezându-se într-o poziție neverosimil de comodă. Dar, ia spuneți-mi, voi puteți să vă căsătoriți? Cei trei roboți tereștri se uitară din nou unul la altul. — De putut, am putea - răspunse visător Felix S 23. Da’ cine ne programează? — Știți, eu am vrut să fac odată o cerere în acest sens - interveni timid robotul TESA Stejeran 1, pentru că am cunoscut o tovarășă, roboată și ea, pe care încercaseră s-o programeze nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
că în matematice cheia se poate găsi oricând, pe cale de gnoză, de analiză. Cîști-garea sensului unei poezii ermetice e mai întîmplătoare. O a doua cauză care ar legitima poezia ermetică este de natură mai misterioasă. Thomas de Quincey, mare moralist, visător și critic englez, observă undeva că simbolurile viitoarelor noastre sentimente pot foarte bine preexista acestor stări și atunci ele rămân, pentru conștiințele mai puțin devinatorii, ermetice. Astfel, cei vechi nu înscriseseră sentimentul fragilității și vremelniciei între valorile emoționale. Asocierea acestor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
una dintre cele mai confuze perioade din viața mea. Sunt la un fel de intersecție și nu știu încotro s-o iau. Pe de o parte, îmi reproșez că am intrat singur în această ceață a nesiguranței, buimac și naiv, visător și dornic de nou. Pe când mi se părea că lumina de la capătul tunelului îmi va aduce dezlegarea acestei șarade, am constat că erau farurile unui tren. Aștept impactul din moment în moment.” Fără a da detalii, de altfel nenecesare, autorul
„ÎN RĂCOAREA DIMINEŢII” DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361245_a_362574]
-
se așternuse praf de tăcere, Și peste „Lancrămul” cufundat în mare durere; „Oul dogmatic” - plecat „După melci” într-un „Joc secund”; „Monolog în Babilon” - supărător de profund; Undeva se adla un coș mare încăpător În care cădea câte un cap „visător”. Nu s-a făcut vid, au venit din ce în ce mai mulți, Toți aroganți, prea-plini de sine și prea...des culți; Clovnerii, comic involuntar, imn de parade Se lăfăie copios prin librării, pe estrade. Ne-a sufocat viața „Toboșarul timpurilor noi” - Pe când trăgeam
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
să-i dea inelul, Cumpănind clipa în care Să-i fure o sărutare. Pe o ferăstruică mică, Intră-n zbor o păsărică, În jurul lor se rotește, Și voioasă ciripește. Profitând de întâmplare Ea-l cuprinde cu ardoare Și-l întreabă visătoare: „O fi semn sau o-ntâmplare?” „Tu ce-ai vrea, iubita mea? Psărea mi-a dat ceva... ” Și-i pune sfios inelul, Fredonându-i cântecelul: „Vrei să fii soția mea?” „Da! Da! Da!voi fi a ta!” Și oglinda, cu
OGLINDA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361314_a_362643]
-
Ia să vedem cu cine este cuplată? Dezamăgirea le-a fost completă când au văzut că se îmbrățișează cu o brunetă minionă. Sosise Maria și amândouă au intrat în sala de clasă, spre dezamăgirea băieților de la B. Alma este aiurită, visătoare, dar cu o minte extrem de ageră. În iubire nu se lăsa înșelată sau ademenită. Este spontană și greu de cucerit, trebuie să lupți mult pentru ea. Îi plăcea să fie curtată, să ademenească la rândul ei, dar se lasă greu
ROMAN IN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361499_a_362828]
-
aerul răcoros și pur al înălțimilor muntoase dădea senzația unui loc de paradis, sub acel cer senin, curat, pe care călătoreau romantici nori albi. Însă farmecul deosebit al Orașului Studenților se datora optimismului specific lumii studențești - când ești tânăr și visător, toate par mai frumoase, mai pline de sens. Ce repede, însă, au trecut anii! Adio, laboratoare! Adio, Observator Astronomic și simulatoare de nave cosmice! Gaudeamus igitur! Alte generații vor continua tradiția!... Era toamnă în Orașul Studenților de pe Platoul Munților Anatoliei
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
irepetabilă ecuație a estetismului interior, acolo unde linia rațiunii se întretaie atât de armonios cu aceea a sufletului. Presupunând că, într-o oarecare zi nefastă din istoria omenirii, destinul acesteia din urmă și-ar îngheța brusc trecerea sa telurică, creațiile visătorului de altădată din vatra părintească a Beiușului românesc, iar acum din cea a Holonului israelit, vor putea cu certitudine recompune, la o simplă lectură a privirii, o mică parte din trecutul ei organic și anorganic, deopotrivă. Am menționat aici în
GEORGE GOLDHAMMER ŞI ARTA DE A IMORTALIZA TIMPUL... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362854_a_364183]
-
omule al altui mileniu , gândește-te și la mine, cel care a putrezit așteptând ca tu să te naști sperând că pe țărâna mea vei ridica noul templu, tu, cel mai bun, mai sfânt ... Nu condamna, însă, pe un biet visător, care a pierit o dată cu lumea sa. Zilele noastre se măsoară după ruina amintirilor, însă anii noștri sunt Anii Domnului ... Lumina revine la normal) EA: Aici se opresc însemnările din acest caiet. O fi murit bietul om care le-a făcut
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]