54,565 matches
-
Pământul cu o mantie de vise pierdute. Totul, dar absolut totul este imaginat într-o noapte sau alta de către un creier sau altul și apoi este din nou dat uitării. În ceea ce mă privește, am reușit să cataloghez vreo cincisprezece vise care s-au repetat, urmărindu-mă toată viața, ca niște fideli tovarăși de drum. Unele sunt foarte banale: cad într-un mod caraghios într-o prăpastie și sunt urmărit de un tigru sau de un taur. Mă aflu într-o
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
Sau, indiferent de vârsta pe care o am, trebuie să dau iarăși examene. Eu credeam că le trecusem cu bine, dar se pare că trebuie să mă prezint din nou la examene, și, firește că am uitat totul. Un alt vis de aceeași factură, care apare frecvent în lumea teatrului și a filmului: trebuie să ies pe scenă peste câteva minute, ca să interpretez un rol din care nu-mi mai amintesc primul cuvânt. Visul ăsta se poate prelungi și complica mult
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
firește că am uitat totul. Un alt vis de aceeași factură, care apare frecvent în lumea teatrului și a filmului: trebuie să ies pe scenă peste câteva minute, ca să interpretez un rol din care nu-mi mai amintesc primul cuvânt. Visul ăsta se poate prelungi și complica mult. Mă îngrijorez și sunt chiar îngrozit, publicul e nerăbdător și fluieră, caut pe cineva, pe sufleor, pe directorul teatrului și îi spun: dar e îngrozitor, ce pot să fac? El îmi răspunde rece
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
spun: dar e îngrozitor, ce pot să fac? El îmi răspunde rece că trebuie să mă descurc cumva, cortina se va ridica imediat, nu se mai poate aștepta mult. Groaza mă paralizează. Am încercat să reconstruiesc câteva imagini din acest vis în filmul Farmecul discret al burgheziei. O altă spaimă: întoarcerea la cazarmă. La cincizeci sau la șaizeci de ani mă întorc, îmbrăcat în vechea mea uniformă, la cazarma din Madrid, unde mi-am făcut serviciul militar. Sunt foarte neliniștit, merg
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
N-am nici un sfanț, contul în Bancă e gol, cum o să plătesc hotelul? Ăsta e unul dintre coșmarurile care m-a urmărit cu cea mai mare obstinațe. Și astăzi mă mai urmărește încă. Ca insistență, se poate compara numai cu visul cu trenul. Visul acesta l-am avut de sute de ori. Povestea este aceeași, dar detaliile și nuanțele variază cu o subtilitate neașteptată: sunt în tren, nu știu încotro merg, geamantanele se află în plasa cu bagaje. Deodată, trenul intră
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
sfanț, contul în Bancă e gol, cum o să plătesc hotelul? Ăsta e unul dintre coșmarurile care m-a urmărit cu cea mai mare obstinațe. Și astăzi mă mai urmărește încă. Ca insistență, se poate compara numai cu visul cu trenul. Visul acesta l-am avut de sute de ori. Povestea este aceeași, dar detaliile și nuanțele variază cu o subtilitate neașteptată: sunt în tren, nu știu încotro merg, geamantanele se află în plasa cu bagaje. Deodată, trenul intră în gară și
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
cu bagaje. Deodată, trenul intră în gară și se oprește. Mă ridic ca să-mi dezmorțesc picioarele pe peron și ca să beau ceva la barul din gară. Și totuși sunt foarte prudent fiindcă am călătorit deja de multe ori în acest vis și știu că în clipa în care o să pun piciorul pe peron, trenul o să pornească brusc. Este o cursă care mi se întinde. De aceea n-am încredere; pun ușor un picior pe ciment, privesc în stânga și în dreapta, fluierând ca să
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
amintesc de trenul acela care, încă o dată, a dispărut în plină noapte, lăsându-mă singur și fără bagaje. În schimb, n-am visat niciodată un avion și mi-ar plăcea să știu: oare de ce nu? Cum pe nimeni nu interesează visele altora - dar cum să-ț povestești propria viață fără să vorbești de partea subterană, imaginativă, ireală - n-o să mă mai lungesc prea mult. Încă vreo două vise și am terminat. În primul rând cel cu vărul meu Rafaël redat aproape
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
mi-ar plăcea să știu: oare de ce nu? Cum pe nimeni nu interesează visele altora - dar cum să-ț povestești propria viață fără să vorbești de partea subterană, imaginativă, ireală - n-o să mă mai lungesc prea mult. Încă vreo două vise și am terminat. În primul rând cel cu vărul meu Rafaël redat aproape exact în filmul Farmecul discret al burgheziei. Este un vis macabru, destul de melancolic și duios. Vărul meu Rafaël Sauras a murit demult, știu asta, și totuși îl
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
să vorbești de partea subterană, imaginativă, ireală - n-o să mă mai lungesc prea mult. Încă vreo două vise și am terminat. În primul rând cel cu vărul meu Rafaël redat aproape exact în filmul Farmecul discret al burgheziei. Este un vis macabru, destul de melancolic și duios. Vărul meu Rafaël Sauras a murit demult, știu asta, și totuși îl întâlnesc deodată pe o stradă pustie și îl întreb uimit: "Ce faci aici?" El răspunde trist: "Trec pe aici în fiecare zi." Brusc
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
și răvășită, plină de păianjeni, în care îl văd intrând pe Rafaël. Îl strig, dar nu-mi răspunde. Ies, și pe aceeași stradă pustie o strig acum pe mama și o întreb: "Mamă, mamă, ce faci aici pierdută printre umbre?" Visul acesta m-a impresionat puternic. Aveam vreo șaptezeci de ani când l-am avut. Ceva mai târziu, un alt vis m-a tulburat și mai mult. O văd deodată pe Sfânta Fecioară, inundată de lumină, întinzându-mi mâinile cu duioșie
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
pe aceeași stradă pustie o strig acum pe mama și o întreb: "Mamă, mamă, ce faci aici pierdută printre umbre?" Visul acesta m-a impresionat puternic. Aveam vreo șaptezeci de ani când l-am avut. Ceva mai târziu, un alt vis m-a tulburat și mai mult. O văd deodată pe Sfânta Fecioară, inundată de lumină, întinzându-mi mâinile cu duioșie. Prezență puternică, fără discuțe. Ea mi se adresa mie, personaj necredincios, cu toată duioșia din lume, pe un fond muzical
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
duioșia din lume, pe un fond muzical de Schubert, pe care-l auzeam foarte clar. În Calea lactee am încercat să reconstitui această imagine, dar ea e departe de a avea forța de convingere imediată pe care o avea în visul meu. Am îngenuncheat, ochii mi s-au umplut de lacrimi și brusc m-am simțt inundat de credință, o credință vibrantă, de neînvins. Când m-am trezit, mi-au trebuit două, trei minute ca să mă liniștesc. Încă adormit pe jumătate
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
inundat de credință, o credință vibrantă, de neînvins. Când m-am trezit, mi-au trebuit două, trei minute ca să mă liniștesc. Încă adormit pe jumătate, repetam: Da, da, Sfântă Fecioară Maria, cred Inima îmi bătea cu putere. Aș adăuga că visul acesta avea un oarecare caracter erotic. Firește că erotismul se mențnea în limitele iubirii platonice. Dar poate că dacă visul s-ar fi prelungit, castitatea ar fi putut dispărea, lăsând locul adevăratei dorințe? Nu știu. Mă simțeam pur și simplu
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
liniștesc. Încă adormit pe jumătate, repetam: Da, da, Sfântă Fecioară Maria, cred Inima îmi bătea cu putere. Aș adăuga că visul acesta avea un oarecare caracter erotic. Firește că erotismul se mențnea în limitele iubirii platonice. Dar poate că dacă visul s-ar fi prelungit, castitatea ar fi putut dispărea, lăsând locul adevăratei dorințe? Nu știu. Mă simțeam pur și simplu vrăjit, emoțonat, extaziat. Senzațe pe care am avut-o de nenumărate ori de-a lungul vieți mele, și nu numai
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
ar fi prelungit, castitatea ar fi putut dispărea, lăsând locul adevăratei dorințe? Nu știu. Mă simțeam pur și simplu vrăjit, emoțonat, extaziat. Senzațe pe care am avut-o de nenumărate ori de-a lungul vieți mele, și nu numai în vise. ș...ț În schimb, în reveria diurnă pe care am practicat-o cu delectare întreaga viață, aventura erotică, pregătită îndelung și minuțos, și-a atins țnta. De exemplu, o visam din tinerețe pe Victoria, frumoasa regină a Spaniei, soța lui
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
singură. Ea bea atunci un pahar cu lapte în care eu turnasem un narcotic irezistibil. O clipă mai târziu, când ea dormea deja adânc, mă strecuram în așternutul regal și mă bucuram de regină. Reveria e aproape la fel de importantă ca visele și la fel de imprevizibilă și de intensă. Toată viața mi-am imaginat cu o satisfacțe răutăcioasă, pe care desigur au simțt-o și alți că eram invizibil și impalpabil. Prin acest miracol, deveneam omul cel mai puternic și mai invulnerabil din lume
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
pasaj fundamental. (...) O ridicătură (eminens), o movilă, o piatră, un zid sînt alte scări ale lui Iacov pe care îngerii urcă și coboară într-un centru greu de sacralitate. Vorbind despre simbolurile ascensionale, Gilbert Durand reamintește că în noaptea faimosului vis Iacov a dormit pe un bethel, un loc «sus pus»". Comentînd Povestea unui om leneș a lui Ion Creangă, adesea subestimată ori ignorată de critica literară, Ion Pecie nu se sfiește a-i aplica un amendament etic. În definitiv de ce
Un soi de revizuiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13817_a_15142]
-
în trimiterile sale cele mai savante. Fără să-mi pot explica pe de-a-ntregul de unde această impresie, îmi pare evidentă o anume apetență vieneză pentru observația comună sau pentru înțelepciunea colectivă, poate aceeași care îl motiva pe Freud în Interpretarea viselor (1899) să-și justifice unele dintre premisele sale prin interpretări populare. S-a remarcat, altminteri, că "prin aria sa vastă de interese, Weininger caricaturizează enciclopedismul popularizat în mediul intelectual vienez de către herbartieni, care aruncau în arenă nume celebre precum Platon
Capodoperă sau expresia unor frustrări? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13882_a_15207]
-
traverse, cum numai bine se potrivea resturilor acelora de garduri și stîlpi folosiți la susținerea liniilor ferate. Nu-mi venea să cred cît de puțin se sinchiseau proprietarii de haimanalele ce stăpîneau acel loc de odihnă. Nu cumva ei cloceau vise de călătorie care se transformau în călătorii adevărate pentru ceilalți, cei de la ghișeele de bilete? Poate că acest act de caritate îi absolvea de vina pentru procentul excesiv din prețurile lor? Fapt este că acolo chiar, în spatele meu, cu un
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
ca o hartă, cu capul sprijinit pe una din buruienile înalte care-și împart cu scaii întinderea stufoasă, m-am întins atît de tare încît scheletul s-a deplasat în adîncul cărnii și am simțit o tihnă supremă, prevestitoare de vise frumoase, iar ochii au început să mi se închidă. Anexă finală Spicuire din ziarul "El Día" Fapt divers Pe terenurile virane de la marginea căii ferate de sud a fost găsit cadavrul unui bărbat sfîrtecat atît de tare încît nu a
Omul pierdut(fragment) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13965_a_15290]
-
Colta: dimensiunea spirituală, imaginea cristică, mai mult ca un summum al idealității decît în strictă perspectivă religioasă ori, mai exact, eclezială. Consumînd materia într-un adevărat ceremonial erotic, Onisim Colta visează o formă înaltă de mîntuire prin actul artistic. Dar visul lui nu este nici unul crispat existențial, și nici unul bigot din punct de vedere moral. Manipularea codurilor artistice, vocația de prestidigitator în relația cu limbajul, scepticismul polemic și memoria culturală, demon- strațiile silogistice și ironia implicită, fac din el un postmodern
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
și de formule identificabile, Tolan este simultan un retinian și un vizionar, un tehnician lucid și un iluminat, un practician al lumii materiale care lucrează cu suporturi, cu substanță cromatică și utilizează tehnici accesibile oricărui profesionist, și un actor al visului, al imponderabilității și al transparenței. Lumea lui fragmentată, consolidată material și acreditată spiritual în grade diverse, măcinată de tensiuni aparente și gata oricînd să se pulverizeze din pricina unor nenumărate tendințe centrifuge este, în fundamentul ei, una surprinzător de solidă, de
Materia și visul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13963_a_15288]
-
de o parte, conștiința neputinței proprii de a se înscrie pe o orbită înaltă și, pe de altă parte, conștiința puterii de a-l propulsa pe altul pe o astfel de orbită. Aceasta ar fi forma lui de realizare, produsul visului său cel mai scump: să creeze un om cu destin. Îl ia mai întâi în vizor pe dezabuzatul prinț Callimachi, i se oferă drept om de încredere, "servitor", dar este respins de mefientul aristocrat care însoțește actul respingerii de o
Putere și destin by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13955_a_15280]
-
farmecul acelor locuri și lucruri, ce avea să i le facă de neuitat, izvora, dimpotrivă, tocmai din noutatea lor, ca și din ceea ce s-ar putea numi "străinătatea" lor. Să pleci de-acasă, să părăsești locurile obișnuite, prea bine știute..., visul înstrăinării îl străbătea uneori cu o înfiorare de voluptate timpurie. Îi plăcea până și camera aceea înaltă din hotelul unde trăseseră pentru câteva zile, atât de diferită de cele de acasă, atât de sumbră încât trebuiau aprinse luminile în miezul
Moartea în tablou german by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/13904_a_15229]