468 matches
-
se obține prin simpla desfășurare a regulilor limbajului artificial. Iată ce stabilesc Herbert Simon și confrații săi. Desigur că universul competenței este astfel desemnat, spre disprețul a ceea ce am putea numi "performanță", adică manifestări unice, ocazionale ale realizării sale. Imperativul vizibilului guvernează mașina: ideile sînt clare cu acest preț. Soarta Macintosh-ului ține de modul cum acesta a fost nu numai respectat, dar încă ingenios utilizat: WISIWIG 25, aici, domină scena reprezentativă. Fiecare mișcare este analizată parte cu parte, la fel cu
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
puncte de sprijin. Există nu numai un "alt" mod de a ne ocupa de comunicare, un fel de complement al teoriilor existente, ci o adevărată schimbare de regim. Începe printr-o schimbare de regim senzorial: cu reprezentarea eram în registrul vizibilului. Imaginea ocupă primul loc și mașina este concepută după stilul iconic. Cu expresia, iată-ne de partea audibilului: nu poate exista expresie audiovizuală de autoreferință, a ceea ce se învăluie de la sine. Vizibilitatea nu depinde de imaginea formată pe care noi
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
trupul la statutul de mască: el ascunde sufletul, ce se pregătește să-și găsească propria-i cale. După o lungă coabitare, în care cele două componente ale umanului (poate, mai corect, ale Divino-umanului) au dansat pe tema vieții, în zona vizibilului rămâne masca pe care-o constituie cadavrul, trupul ce intră într-un ritm de putrefacție infinit mai accelerat decât până atunci. * Intenționalitatea capătă un chip mai pronunțat în raportarea la propria existență; aici devin vizibile formele în care ne grăbim
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
umbra sa, adăpostind indivizi pentru care simplul fapt de a se afla în această lume este suficient pentru a le acoperi nevoia de sens a existenței. * Felul în care ne îmbrăcăm arată ceva din modalitatea în care știm să umplem vizibilul, să donăm imagine contextului în care se ivește propriul corp. În acest sens există epoci mai bogate ori mai simple, definite în genere în funcție de distanța sau volumul de vizibil, și calitatea acestuia, așezate între ochii altora și propriul corp. * Viața
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
golul dintre tine și mine), în fine, nici măcar întâlnirea bizară cu propria moarte (Poate suntem de plâns), nu vor putea fi percepute la fel de dramatic precum zbaterea cumplită a cuvintelor în căutarea actului poetic revelator de frumuseți ocultate în subteranele lumii vizibilului. Examenul autoscopic anterior păruse, ce-i drept, a dezvălui alte cauze ale suferinței auctoriale: riscul inerent al dispersiei identitare, al pierderii sau al rătăcirii de sine ("mă rătăcesc prin mine/ uneori/ cum se mai rătăcesc copii/ prin mahalale" Timp din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fauve, sau pe contraste bine știute, acordurile mai calde și tonice, sau, dimpotrivă, pastele groase de culoare întunecat expresionistă funcționează, și în cazul de față, ca mijloace auxiliare celor lingvistice, urmărind, împreună, să ofere imaginea unei personalități agresate de ordinea vizibilului, dar preocupate de esențial. A se urmări, spre exemplu, complicatele raporturi dintre artist și universul obiectual și uman care îl înconjoară, așa cum apar ele în pânzele reproduse în Veșnica împotrivire, Poema mâinilor înroșite de hohot, Solitudine sau Galeriile amare, titluri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
foarte serios) de-a cuvintele culori îmbinate pe paleta lirică este parțial substituit de Jocul cu cercuri, arcuri de cerc, poliedre, sfere, cilindri, un joc similar actului demiurgic, prin care poeta are ambiția revelării hieroglifelor inscripționate în coaja groasă a vizibilului. În După vernisaj, această ambiție este anunțată doar în Credo: "La început, a fost cuvântul/ și, în el, numărul// Din geometria secretă a universului,/ Dumnezeu a desprins/ spirala logaritmică, secțiunea divină,/ daruri,/ pentru sufletul lumii,/ trup omenesc,/ melci și copaci
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cântecului sau al profeției: "Doar orbii orbii aceia/ Cititori de balade, orbii,/ Călăuziții de stele./ Vorbele lor vor cădea/ Ca niște zăpezi peste o junglă aprinsă" (Norul de marmură). Precum acestor orbi hărăziți unei altfel de lumini decât aceea a vizibilului, eului liric îi este interzis accesul la fața diurnă, banală, superficială a lumii. Poetul îl forțează, dimpotrivă, să ia act de cele scrise, "cu litere de purpură", pe zidurile catedralelor sau "la umbra norului de marmură" și să asculte, precum
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
module=gallerij&gallerij::artiestID =10. 38 Alde Lupasco-Massot, "Lupasco et la vie" ("Lupasco și viața"), in Horia Bădescu și Basarab Nicolescu (dir.), Stéphane Lupasco L'homme et l'œuvre, pp. 29-35. 39 René Huyghe, Dialogue avec le visible (Dialog cu vizibilul), Paris, Flammarion, 1955. 40 René Huyghe, De l'art à la philosophie. Réponses à Simon Monneret (De la artă la filosofie. Răspunsuri pentru Simon Monneret), Paris, Flammarion, 1980, pp. 119, 156. 41 Colocviu-dezbatere asupra operei lui Stéphane Lupasco, 24 aprilie 1982
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
practică pentru a descoperi semne și semnificații și pentru ca, în cele din urmă, să ajungă la negativul semnului. De această dată schema prezentată mai sus se modifică în felul următor: PRACTICĂ → SEMN → SEMNIFICAȚIE → HERMENEUTICA NEGATIVULUI Atunci când se trece de pragul vizibilului (simpla citire a semnelor și a semnificațiilor lor), se ajunge la a se decripta negativul unui fapt, semn, gest, cuvânt pentru a se afla esența. Acest efort hermeneutic și interpretativ depășește analiza lingvistică și pătrunde în domeniul magico-religios. Avem în
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
descântecelor folosite, materia prinde noi forme și vorbește celui ce vrea s-o asculte. Unei eliberări a spiritului materiei i se răspunde și cu o formă de eliberare a spiritului uman. Acesta din urmă încearcă să părăsească limitele raționalului și vizibilului. Este un exercițiu de libertate pe care unii și-l pot asuma din când în când în mod ritualic. Focul, ca principiu, mijlocește această eliberare. Secvența nr. 3 00.53-02.08 Prezentăm locul unde are loc întreaga acțiune, respectiv casa
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
inclusiv interiorul pântecului matern și al creierului, vin în serviciul științei, însă depășesc acest orizont, frizând conotații sociopolitice, culturale și artistice. În timp ce perpetuează tendința de obiectivare a trupului, de informare și de aducere a misterului sau a invizibilului în registrul vizibilului, aceste tehnologii transformă corpul într-un mediu de comunicare, cu propriile mesaje și coduri, canale de transmisie și recepție și întreaga recuzită comunicațională. De la mumiile egiptene la păpușile de ceară ale panopticonului și, mai nou, la cadavrele digitalizate, se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
dintre organic și inorganic. Exemple renumite sunt fotografiile digitale ale artistei Nancy Burson, „Untitled” (1989, 1990Ă sau „Evolution II” (1984Ă care realizează sinteza dintre un chip uman și un cimpanzeu, dar și morphing-ul din filmele cyberpunk. Astfel, când hipervizibilul sau vizibilul în exces devine greu de suportat pentru artiștii virtualității, corpul este interfața intermediară dintre imagine și realitate și concurează cu atotprezența informației numerice. În mod analog cu fenomenul hipervizibilului, corpul devine un hipercorp, un corp înscris în regimul hiperbolic al
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ținem pasul cu consecințele amețitoare ale acestui proces în desfășurare, este imperios să abordăm în mod egal emergența biotehnologiilor care operează sub piele (sau în interiorul corpurilor fără piele, precum bacteriileă și astfel în afara vederii. Mai mult decât de a face vizibilul invizibil, arta trebuie să ne facă conștienți de ceea ce rămâne în mod ferm dincolo de raza noastră de întindere vizuală, dar care totuși ne afectează în mod direct (Kac, 1998, onlineă. Pentru a aplica acest deziderat artistic, robotica și rețeaua Internetului
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
tematic-vizual, cibernetic-iconografic, al naturii vegetale și acvatice este completat de elementele viscerale ale corporalității (reprezentări/ construcții optice de organe, vase de sânge și oaseă scopul de a accentua relația dintre lumea pământului și interioritatea trupului. Astfel, cele trei paradigme ale vizibilului artistic din instalație sunt peisajul vegetal, pământul subteran și trupul visceral. În cadrul acestui registru vizual intervine structura temporalului, a condiției efemerității: spațiul virtual se schimbă în mod continuu, în funcție de dimensiunile derulării zi-noapte și ale trecerii anotimpurilor. De pildă, râul se
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
moarte, formal și informal, sau, mai bine, "sublimare pentru un ideal 56 ("lacul"), în sfârșit, depozitar al cunoașterii, înțelepciunii ("Casă [Usher]")57, generând asociații cu corpul și spiritul uman, idee exemplificata, în povestirea poescă, de poemul "Palatul bântuit", ele leagă vizibilul (actualul), cu invizibilul (virtualul), printr-o serie de transformări / metamorfoze succesive, modifica ("alunga") continuu, natural ("infuz") sau consolidează infinit ("arm[ează] nemărginit") datele unui proces de creație original ("nerepetate Fizici"). Toate sunt, deci, signa ("silabe", "alfabet 58") ale unei realități
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
În schimb, referirile la URSS abia dacă sunt perceptibile. Vizita din 6 ianuarie 1990 a lui Eduard Șevarnadze, atunci ministru de Externe al URSS, e mult mai discretă, fiind urmată de o perioadă în care relațiile româno-sovietice dispar din planul vizibilului. Or, azi se știe cât se poate de clar că relația cu URSS a reprezentat un element constitutiv esențial în eliminarea lui Ceaușescu. Prezența echipei Iliescu, cu generalul Militaru ca ministru al Apărării și cu pletora de colaboratori și consilieri
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
morbide, pe care clinica le aduce la suprafață, în exterior, „vizualizându-le” (observația medicală) și „verbalizându-le” (denumindu-le) ca „specii morbide”, adevărate „coduri medicale” reprezentate prin simptomele bolii. Simptomul este forma sub care se prezintă boala; elementul esențial al „vizibilului” suferinței. El desemnează o stare modificată a persoanei bolnavului în raport cu starea normală. În raport cu simptomele clinice vor fi stabilite următoarele elemente din care se constituie gândirea medicală: a) prognosticul, care anunță ceea ce se va produce ca urmare a evoluției clinice a
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
un anumit model de gândire. În sensul acesta se poate recunoaște înrudirea imediată, în planul teoretic, al medicinei cu filozofia. Acest aspect este cu atât mai revelant când ne referim la psihopatologie și psihiatrie. Medicina este câmpul clinicii care oferă „vizibilul suferinței” reflecției filozofice, prin introducerea acesteia ca metodă de a gândi domeniul patologicului. În felul acesta remarcăm faptul că „suferința umană” devine o temă de reflecție pentru filozofie și morală, iar pentru medicină o practică. Medicina, filozofia și morala își
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
al clinicii bolnavul își expune simptomele sale subiective pe care medicul le convertește în „obiecte ale cunoașterii medicale”. În felul acesta se stabilește o legătură de comunicare între „cunoașterea medicală” și „suferința bolnavului” (M. Foucault). În cadrul spațiului clinic se dispută vizibilul (persoana bolnavului) cu invizibilul (boala ca suferință) sau, altfel spus, „persoana” și „discursul”. În felul acesta, spațiul clinicii devine zona în care se realizează „spațializarea” și „verbalizarea” patologicului. Această verbalizare a suferinței, prin expunerea de către bolnav a acuzelor sale clinice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și lizibilă, spațială și verbală. El reprezintă ceea ce ochiul clinicianului surprinde la corpul sau psihicul persoanei bolnavului. Rezultă o combinație dintre „vizibil” și „enunțial”. În felul acesta, plecând de la funcția sa aparent analitică, tabloul clinic are rolul de a repartiza vizibilul în interiorul unei configurații conceptuale deja dată (M. Foucault). 3) Idealul unei descrieri exhaustive constituie al treilea aspect al clinicii. Tablourile bolii antrenează gândirea clinică către o altă normă de corelație între vizibil și enunțial. Trecerea de la sectorul vizibilului la structura
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
a repartiza vizibilul în interiorul unei configurații conceptuale deja dată (M. Foucault). 3) Idealul unei descrieri exhaustive constituie al treilea aspect al clinicii. Tablourile bolii antrenează gândirea clinică către o altă normă de corelație între vizibil și enunțial. Trecerea de la sectorul vizibilului la structura ansamblului de enunțuri se produce în felul următor: a) transformarea simptomului în semn; b) trecerea de la bolnav la boală; c) accesul de la individ la conceptual. A descrie înseamnă „a vedea și a ști în același timp”, susține M.
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
elementele-cheie care desparte viziunea lui Baudrillard de aceea a lui Marx: "seducția este mult mai puternică decât producția"516 pentru că nu este de ordinul realului, al forței, ci aparține unui proces reversibil de provocare, ce oscilează între o logică a vizibilului și una a invizibilului. În Celălalt prin sine însuși, Baudrillard nuanțează relația se-ducere pro-ducere, considerând că între aceste două forme nu există doar contrast, ci și o complementaritate ce decurge din faptul că seducția deține o profundă ambiguitate și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-se în cadrul ceremonialului sau al ritualurilor care rupeau legătura cu realitatea, impunând o logică nouă și un tip de ordine care fascina. Metafora în sine este elementul dominant al acestei etape pentru că ea poate face trimiteri la altceva decât cunoscutul, vizibilul, raționalul. 6.2.2. Etapa estetică a seducției. Seducție și provocare Faza estetică a seducției aduce în prim plan figura Seducătorului, relațiile interumane, latura psihologică, în general, prin intermediul unei întâlniri extrem de rodnice între concepțiile lui Baudrillard și cele ale lui
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se conformează propriilor reguli, dar nu celor contractuale; c) seducția poate fi global mărturisibilă, spre deosebire de manipulare, care nu poate fi în nici un caz comunicată. Mărturisirea seducției nu scade tensiunea acesteia, deoarece se bazează pe o dialectică a secretului și a vizibilului, în timp ce comunicarea intenționalității manipulatoare o anulează pe aceasta din urmă; d) seducția nu este performanțială, iar seducătorul nu este un nesincer, din moment ce seducția exercită un proces de desubiectivizare. Parret adoptă perspectiva baudrillardiană conform căreia seducția este în afara oricăror argumentări, dar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]