24,378 matches
-
abstract se face simțită, acesta din urmă impunându-si oarecum acaparatoriu prezenta, imaginile nu trezesc acel șoc cu care ne-a aclimatizat succesiunea de avangărzi, contestatare până la nihilism. Trezesc mai degrabă fiorul unei aderente simpatetice, al instalării într-un confort vizual. Aceasta se datoreaza fără îndoială și faptului că Bogdan Lascăr se exprimă cu claritate, cu acuratețe, într-o viziune stăpânita, împiedicată să alunece pe panta ostentației. Evitând a fi narativ, nu e totuși nicicând uscat sau searbăd. Plajele lui de
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
din iarbă căruia răzbate înviorător smaragdul, ori alburile unor pereți care reflectă cu tărie lumină, servind totodată drept așternut unor grafitti-uri negre, scuturate de nerv, trezesc privitorului o stare de satisfacție greu traductibila în cuvinte, pentru că specificul plastic, limbajul sau vizual, nu se lasă conceptualizat. Bucurie lirica? N-aș spune, desi suntem undeva pe-aproape. E mai mult o afirmare constatativa, un atestat că azurul există, ca roșul solar cu palori incendiare face parte din izbucnirile universului și că Bogdan Lascăr
Un debut care promite: Bogdan Lascăr by Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/17801_a_19126]
-
împreună, dincolo de orice proiect, iar întîmplător nu este decît momentul în care își intersectează privirile și își unesc vocea. Protagoniștii acestui nou episod în care literatura și imaginea, grafia desenului și cea a textului, potențialul narativ al plasticii și expresivitatea vizuală a cuvîntului își redescoperă, cu o bucurie aproape senzuala, rădăcinile și aspirațiile comune, sînt doi artiști inconfundabili prin substanță și prin stilistica lor: Ștefan Agopian și Sorin Ilfoveanu. Sălile de la etaj ale Muzeului Literaturii decupează acum, printr-o expoziție care
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]
-
jucărie-bijuterie pe care a primit-o în dar. Este o plăcere să urmărești costumele Mariei Miu, gîndite pentru fiecare personaj, elaborate pe momente și planuri, unitar cromatice pe alburi, bejuri, nisipiuri. Soluțiile de spațiu rezolva 80% din efectele plastice și vizuale și marchează convenția aleasă de teatru în teatru. Un cadru mare, care marchează în mod obișnuit scenă, anunță de la inceput codul convenit. Scenografia se joacă și ea cu iluzia și, pe o scenă aproape goală, folosește o succesiune de cortine
Aripa lui Strehler by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17816_a_19141]
-
vreo schimbare vizibilă în ceea ce privește concepția și strategiile participării. Pentru prima oară, în întreaga istorie a relațiilor românești cu Bienala de la Veneția, pentru actuala ediție, care se va deschide în luna iunie, metoda de selecționare s-a modificat radical. Direcția Arte Vizuale a Ministerului Culturii, condusă de ceramista Simona Tănăsescu, a organizat un concurs de proiecte și a deschis, astfel, posibilitatea unei revigorări (și revizuiri) a formulei de participare la cel mai important eveniment al artelor contemporane. Un juriu de specialitate din
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
este tocmai de a îmbată simțurile și de a le face oarbe la contexte politice, de a le detașă de o istorie și o finalitate în care sînt ele înglobate, inseamna ca regăsim și în discursul arhitectural tehnici de reprezentare vizuală care contribuie la exacerbarea estetizării. Într-adevăr, pentru arhitecții contemporani există tentația de a reduce spațiul vizual la schițe, la imagine, provocînd astfel un efect pe care autorul îl numește "fetișizarea imaginii". Concret, aceasta presupune o distanțare din ce in ce mai mare a
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
le detașă de o istorie și o finalitate în care sînt ele înglobate, inseamna ca regăsim și în discursul arhitectural tehnici de reprezentare vizuală care contribuie la exacerbarea estetizării. Într-adevăr, pentru arhitecții contemporani există tentația de a reduce spațiul vizual la schițe, la imagine, provocînd astfel un efect pe care autorul îl numește "fetișizarea imaginii". Concret, aceasta presupune o distanțare din ce in ce mai mare a arhitecturii de lumea experienței trăite, un fel de autism disciplinar alimentat din narcoticul esteticii. A estetiza lumea
Estetica îndrăgostitului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17882_a_19207]
-
Dar nu muzică de operă, căci nu pot să ascult și să privesc în același timp. E foarte dificil. De ce n-ați ales ca profesie muzica? Profesorul meu de flaut îmi spunea că n-am ureche muzicală. Eu sunt un vizual. Îmi e greu să ascult. O fotografie se înrudește într-o oarecare măsură cu desenul? Poate prin contururi. Când surprinzi realitatea ea se fixează acolo, pe peliculă... Da, dar este vorba și despre volum. Linia și volumul, nu și lumina
Henri Cartier-Bresson - "Pentru mine intuiția e capitală" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/17167_a_18492]
-
a doar cinci minute și constituie coperta programului de știri Focus plus al postului comercial de televiziune Prima. Fără nici un alt comentariu în afara celui muzical, și acesta ales ireproșabil, nu ca element concurent, ci ca formă de stimulare a percepției vizuale, Clip Art nu dă nici o informație despre sine. Pe genericul de final apar doar cîteva elemente care privesc identificarea imaginii prezentate, adică titlul lucrării și numele autorului, precum și numele producătorului: Sorin Ceauș. In rest nimic, nici locul în care se
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
în prim plan și nici măcar numele operatorului care este, fără nici o îndoială, creatorul direct al acestui moment. Insă chiar și absența unor asemenea informații, esențiale pentru un anumit nivel al comunicării, face parte din concepția și din strategiile acestei construcții vizuale extrem de rafinate; întreaga incursiune în imagine, cu toate etapele parcurse de la debutul pînă la finalul ei, stă sub semnul misterului, al călătoriei cvasiinițiatice într-o lume identificată prin propria sa coerență și nu prin exteriorități sau prin elemente anexe. Ea
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
de ani, ale cărei gros planuri, de o copleșitoare intensitate dramatică, au marcat istoria artei a șaptea)... Dar Besson? Au prezentul nu ni-i mare? La Dreyer, imaginile erau nimbate de spiritualitate; Ioana era o martiră, iar filmul - un poem vizual pe tema intoleranței - tindea spre "abstracția cea mai înaltă". Pe Dreyer l-a interesat metafizicul; pe Besson îl interesează, mai degrabă, "fizicul". Dreyer n-a vrut să trateze subiectul în maniera filmelor cu costume; Besson tocmai așa l-a tratat
Jeanne d'Arc în misiune SF by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17217_a_18542]
-
Schrader după memoriile unui infirmier, Bringing Out the Dead (pe ecranele noastre, Între viață și moarte) nu e decît o reciclare letargică a motivului noctambulului, din anterioarele Taxi Driver și After Hours, injectată cu morfina serenității spirituale și a efectelor vizuale (nicicînd mai hodoronc-tronc ca aici). Scorsese nu a fost singurul "rateu de prestigiu" din program. The Loss of Sexual Innocence (Pierderea inocenței sexuale) de Mike Figgis a fost, în ciuda unui titlu-șoc și a cîtorva imagini "lucrate", o pierdere de vreme
Realitatea, mod de întrebuințare by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17270_a_18595]
-
fie erau foarte scumpe. Acum, ușile s-au deschis și pentru mine. Să fi fost mîna marchizului? Foarte mulți dintre cei care au văzut spectacolele lui Silviu Purcărete făcute după '90 l-au catalogat pe regizor un făcător de imagini vizuale foarte frumoase. Lucru deloc neadevărat. Prea puțini au insistat asupra importanței textului, de cele mai multe ori un scenariu rezultat din colaje de replici, de citate filosofice, de fragmente din manuscrise etc. Elaborarea unui scenariu constituie pentru regizor o etapă infinit laborioasă
O săptămână sadică la sfîrșitul lumii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17268_a_18593]
-
care un baroc subsidiar, de structură, se completează cu un proiect baroc, cu un amestec de voluptate și reprimare, este albumul (cartea sau catalogul) pictorului Silviu Oravițan. Impecabil din punct de vedere tehnic, albumul lui Oravițan, deși incomplet ca informație vizuală, pentru că artistul s-a rezumat doar la perioadele mai recente ale picturii sale, este o mărturie completă, uneori chiar supraabundentă, despre om și artist. Textele ample ale lui Paul Barbăneagră și Marcel Tolcea sunt însoțite cam de tot ce s-
Cartea ca obiect estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17285_a_18610]
-
impresia unei populații gata de îmbarcare într-un tren al morții cu destinația Siberia. O școală nu trebuie, firește, confundată cu saloanele vernisajelor de modă. Dar nici cu o rezervație de handicapați. încerc să-mi închipui ce fel de educație vizuală fac acele nefericite doamne copiilor pe care-i pregătesc pentru un destin european. Echipate ca pentru sfârșitul lumii, cu șuvițele de păr nespălate prelingându-se neglijent de sub odioasele căciuli, ele pot să sugereze orice, numai ideea de europenitate nu. Bineînțeles
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
spun toate acestea, la natura duală - oscilația între "credință și tăgadă", "frumos și urât", "trup și suflet", "pământesc și ceresc" (Adrian Anghelescu) -, proiectarea (cathartică) în exterior a unei străluciri cu darul de a compensa rana interioară, materialitatea densă a imaginilor vizuale și tactile și, nu în ultimul rând, dorința de a stârni cu orice preț "meraviglia" de esență strict barocă, statuată de versurile lui Giambattista Marino (pentru că de ce altceva s-ar putea vorbi în cazul unor construcții precum "zile obosite de
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
se stabilește între cei doi, în spațiul protector al foii albe, eventual la lumina veiozei de pe noptieră, ceea ce înseamnă până la urmă foarte mult.) Însă, deși reprezintă ea însăși un fel de limbă universală, un idiom sui generis, poezia spre deosebire de artele vizuale de pildă, are nevoie de intervenția unui mediator: traducătorul. Și în cazul de față Adam J. Sorkin merită felicitări pentru că știe foarte bine ceea ce face - versiunile englezești ale poemelor (realizate în colaborare cu diferite persoane avizate) sunt exemplare. Pentru a
Poezie optzecistă și ritmuri anglo-saxone by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17390_a_18715]
-
de pe ilustrate vechi. Iluzia funcționează totuși, căci trebuie să mă hotărăsc, incomodat și de calitatea slabă a imaginii, despre ce grad de realitate este vorba. De ce am însă sentimentul că fascinația lumii de pe ecran crește atunci când scâncetele tehnicii fac percepția vizuală întrucâtva mai obscură, că alunecarea în fantasmă se accelerează cu un sonor nu suficient de bine "lipit" de imagine (venind parcă dintr-o altă spațialitate) și cu lipsa detaliilor nete pe care le aduce culoarea și acuratețea aparatului modern? O
Eminescu și posteritatea de celuloid by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17414_a_18739]
-
în varianta ei "neutralizata".) Din acest punct de vedere, titlul volumului e doar aparent modelat pe suportul intertextual al poeziei lui Bolintineanu. Cunoașterea - implicit, memoria - unui cotidian observat parcă de după un paravan de sticlă poate fi o inițiere - la modul vizual, bineînțeles - în moarte. Asumarea simbolică a acestui cotidian (citește: a acestei morți) e, în fond, tot o formă de cunoaștere. Ioan Floră - O bufnita tînără pe patul morții, Cartea Românească, 1998, 93 p., f. preț
Gîlceava bufnitei cu lumea by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17931_a_19256]
-
a cărților Antichității, care stau mărturie pentru un trecut încheiat, care poate fi invocat, dar nu copiat. Admirat, dar nu reprodus intact. Formă și înfățișarea monumentelor române care solicită atenția umaniștilor renascentiști este prin esență ei destinată nu unei sensibilități vizuale, ci mai degrabă menită să confere legitimitate memoriei literare. Monumentul este pus astfel în slujba textului. Inversul "efectului Petrarca" este ceea ce autoarea numește "efectul Brunelleschi": arhitectul cupolei de la Santa Maria del Fiore este cel mai ilustru descoperitor, se pare, al
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
circumscriere a metodelor și a obiectelor de studiu. Alegoria patrimoniului analizează aceste consecințe pornind dinspre arhitectură și istoria artei. Dar ce interesant ar fi, cred eu, si un studiu care să refacă, invers, binomul Petrarca-Brunelleschi: adică cercetînd felul în care vizualul a determinat anumite modificări de imaginar în concepția literară. Françoise Choay, Alegoria patrimoniului, traducere de Kazmer Kovacs, Uniunea Arhitecților din România, Editura Simetria, București, 1998, 297 pagini, preț nemenționat.
Între Petrarca Si Brunelleschi by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17975_a_19300]
-
teatru. În ce sens greu? Ori șunt previzibile - și le las deoparte pe cele proaste, cenușii, terne complet - nu aduc nimic și atunci mă întreb ce caut acolo. Aștept un deschizător de drumuri spre altceva, spre viitor. Sub forță șocului vizual, auditiv, moral cred că ești aneantizat mai degrabă decît provocat creativ. Multe lucruri mi se par gratuite, ridicole. (În paranteză fie spus, se vorbește mizerabil astăzi pe scenă.) Rareori mi se întîmplă că un spectacol să-mi facă plăcere. Vorbesc
Cu Sorana Coroamă-Stanca, despre viată si scenă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18009_a_19334]
-
văzut cum va evolua regizorul, Erick Zonca (n. 1956; studii de actorie și filosofie), care, pentru scenariul Îngerilor, a lucrat doi ani. Să intrăm în bucătăria cineastului și să aflăm o rețetă: Pentru mine, apropierea de scris e, înainte de toate, vizuală. Orice demers didactic mi-e străin. Nu plec niciodată de la o temă sau de al un punct de vedere teoretic ci mă las condus de imaginar. Abia după o muncă inițial "sălbatică", intervine introducerea sensului și a coerentei! Nu mă
Rezistenta fetelor în floare by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/18074_a_19399]
-
făcînd jogging... Filmul îi urmărește în zig-zag, din Brooklyn la Tokyo, ca și cum ar face reclamă la Zen. Încă din pregeneric (în care o farfurioara așezată pe steagul nipon e umpluta cu lapte pînă cînd aceasta, debordînd, inundă soarele roșu), gagurile vizuale abundă; dincolo de gaguri ghicim un fel de lehamite postmodernă mobilata cu dolce farniente, reverii, jocuri de cuvinte. Concluzia: la Răsărit, lumea a apus, artiștii strîng pietricele în geamantan și, în general, s-au văzut toate filmele... (Celălalt cadou austriac - experiment
Solothurn 34 - Piper si sulf by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/18057_a_19382]
-
cum două-trei generații susțin că au fost vrăjite de același lucru: teatrul radiofonic. Ani la rîndul, părinții mei, de exemplu, habar n-aveau cum arata cutare actor. El era "o voce", de altfel, inconfundabila, fixată în memoria auditiva, si nu vizuală, cum ar fi firesc pentru un spectacol de teatru. La fel, anii de fidelitate față de Radio Europa Liberă tot voci au însemnat, pentru mine, cel putin, o exprimare nonfigurativa, o fugă de imagine, o imprimare nu pe rețină, ci pe
Spectacole care nu se văd by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18072_a_19397]