1,062 matches
-
să-i asculte poveștile. Ochii lui - vedea bine - i se închideau de somn, dar el continua să-i spună cum trăise acolo, prin păduri, cum trecea noaptea prin apa izvoarelor ca să ajungă la tufele cu mure, cum adormea apoi în vizuină, sub zăpezile iernii, până la revenirea soarelui de primăvară. Un soare tare bun, ca și acela de acum, de afară. Erau povești minunate și foarte clare. Dar cum ajunsese el aici, în odaia ei, nu mai era deloc clar. Se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
normali - a lui Moș Iacob, a lui Severin... - De asta a Întârziat ridicarea școlii, zice mama. A fost nevoie să-i Învețe taică-tău să-și facă mai Întâi case - abia apoi școală. De urechi i-a scos de prin vizuini - ca pe iepuri... - Nu cumva Își făcuseră prepeleacuri atât de Înalte, de frumoase, de... nemaivăzute - ca să compenseze sub-nivelul? Încerc eu, dar mă opresc, mama se uită pieziș la mine. Acum râde: - Poate, de ce nu? Și, pe măsură ce i-am tras spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
fie pe deplin conștient de asta. Soarele îl surprinse călare pe mehari și se înălță deasupra capului său, tot mai puternic, făcând vântul să tacă, strivind pământul, potolind nisipul și scaieții, ce nu mai alergau de colo-colo, scoțând șopârlele din vizuinele lor și făcând păsările să se lase la pământ, căci nici să zboare nu mai îndrăzneau când, în sfârșit, ajunse la zenit. Targuí-ul opri atunci animalul, îl obligă să îngenuncheze și înfipse în pământ spada sa cea lungă și bătrâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
acelor locuri, fără de care nu există nici o posibilitate de a supraviețui. Sosi vântul și, cu el, sosi ziua. Hienele și șacalii înțeleseră că pierduseră puținele posibilități de a înșfăca vreo bucată din antilopă și se îndepărtară mârâind și scheunând spre vizuinele lor întunecoase, la care se întorceau de-acum toate viețuitoarele nopții: fenecul cu urechi lungi, șobolanul deșertului, șarpele, iepurele și vulpea. Când soarele va începe să încălzească, aveau să doarmă, păstrându-și forțele până când umbrele nopții aveau să facă iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l silească să-i repete fiecare cuvințel, la nici zece secunde după ce plecam. Conștient că-l observam, mă privi și el, cu expresia timidă și rugătoare a unei mici jivine sălbatice care, după ce pune pentru prima dată piciorul afară din vizuină, decide, În urma unei mature chibzuințe, că lumea largă s-ar putea dovedi prea dificil de suportat. Am sperat totuși că avea să arate ceva mai mult curaj În fața avocaților acuzării. — ăăă, cine crezi că a omorât-o, de fapt, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Acum, că a plecat, te vei putea ascunde În ea. XI Kashan, oază de case joase pe Drumul Mătăsii, la marginea Deșertului de Sare. Caravanele se adăpostesc acolo, Își recapătă suflul Înainte de a străbate Kargas Kuh, Înspăimântătorul Munte al Vulturilor, vizuina tâlharilor care pradă Împrejurimile Isfahanului. Kashan, construit din argilă și noroi. Vizitatorul caută În zadar un zid sărbătoresc, o fațadă Împodobită. Și totuși, acolo se fac cele mai vestite cărămizi smălțuite, care vor Înfrumuseța cu verde și auriu miile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
catârca. Mama copilului ridică puțin păturica să vadă În ce stare era micuțul. Pleoapele, Închise, erau ca două pete mici palide, chipul, un desen nedeslușit. Femeia scoase un strigăt care străbătu tot spațiul din jur și făcu să tresară În vizuini animalele pădurii, Nu, nu voi fi eu aceea care-l va duce pe fiul meu de cealaltă parte, nu l-am adus la viață ca să-l Încredințez morții cu propriile mele mâini, luați-l pe tata, eu rămân aici. Sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
presei naționale, publică un editorial Înțelept În care făcea apel la un dialog deschis și sincer cu moartea, fără prejudecăți, cu inima deschisă și În spirit fratern, evident, În cazul În care s-ar reuși să se descopere unde locuia, vizuina ei, bârlogul ei, cartierul ei general. Un alt ziar sugeră autorităților polițienești să facă investigații prin papetării și fabrici de hârtie, Întrucât consumatorii umani de plicuri de culoare violetă, dacă existaseră, și trebuie să fi fost foarte puțini, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dezgustat la oricare alt bărbat. Atunci mă opream și mă sprijineam de un copac și reușeam cu greu să-mi stăpânesc lacrimile până când ajungeam acasă, simțind nevoia disperată să intru în apartament ca un animal rănit care se târâie spre vizuina sa. Știu că sună ridicol, dar așa simțeam. Când ești îndrăgostit, mintea îți e înțesată de clișee amoroase care devin și mai prezente când ești părăsit. Nimic original. Trăiești stări pe care nu le-ai mărturisi altuia, pentru că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
uriașul policandru al cerului își aprinde, una câte una, luminile, ca într-o nemăsurată sală de dans. Viețuitoarele pustietății sunt îmbătate de farmecul acesta păsările zboară ca ziua; lupul poposește pe labe în hățișuri și privește nemișcat; vulpea stă lângă vizuină și nu se ndură să meargă la vânat; veverița pleacă creangă lângă creangă și hoinărește, ca o deșucheată, pădurea ntreagă. Iar iepurele a zbughit-o la joacă. Încet, ascultând, ispitit, a ieșit tiptil tiptil din curătură și, când a ajuns
Prietenie. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Arteni Miruna () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2325]
-
adevărații mei bojogari și prieteni! Pulilă, Coilă și Curilă! Soarele apunea abrupt, în pantă, iar Vierme, trecând peste ghiontul zeugmei, este obligat să apese, de voie-de nevoie, întrerupătorul. Lumina electrică intransigentă, de neon, sancționează și mai drastic sărăcia lucie din vizuină, prin contrast violent și ireconciliabil cu fastul și cu luxul orbitor, de sus. La masa hodorogită, răsturnat pe-un scaun, în vervă, etalându-și pingelele roase, Nae Contrabandă scotea limba și se strâmba la ei, abțiguit. Intrase fără probleme, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
sângele ororilor Și seva stârviciunilor: Regina din Malkhut, Monstrul viclean, Spectrul din beznă, Lilith, Sephirahul dezmățului fără sfârșit! Îndurare, pentru cei pierduți în Întuneric, Îndurare, îndurare, îndurare... " ADRAMALECH Aceeași zi, dis-de-dimineață. Trezit în cap cu zorile, Bursucul Trei-Coițe năvălește în vizuina Iepurelui Alb și Pufos. Văgăuna aceluia se găsea nu departe de a sa, pitită la poalele unei movilițe încărcate de vegetație arborescentă pitică și de pungi de plasic bucșite cu resturi menajere, în zona mărginașă dinspre bariera Oborului de animale
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
niște rădăcini firoase de untul-pământului, care atârnau brambura, de la nivelul superior, ramificându-se nestingherite și obraznice, ca niște bărbi murdare de călugăr, până aproape de licăritul stins al lutului mustos și gras, ce căptușea din gros podeaua și pereții orbi ai vizuinii. Assalam alaikum! Admirabil! Lăudabil! Sublim...! Observ că nu te-a părăsit curajul, în vremuri de restriște, bunule prieten! se grăbește să-l firitisescă și să-l elogieze, ironic, Bursucul. Dar timpul trece. Fuge! Zboară...! Orice minut este vital! Așa că, mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oară?!) perii de pe ceafă. În fine, privind prin fanta îngustă a pleoapelor drept înainte, fără să șovăie, își deschide botul, dezvelindu-și dinții ascuțiți, într-un rictus amar: Iar ai venit? O pală toridă, aspră și uscată, de vânt, mătură vizuina. Apoi, vorbele... Frenetice! Glasul entității nevăzute. Vocea pustiului dogoritor. Amețitoare, adâncă, vastă și sălbatică. Mortală: Potirul...! Potirul cel Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul! Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți, bolboroseau, reverberau și se rostogoleau... De nicăieri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
întări spusele Bursucului, pâlpâie o străfulgerare caldă, o rază de lumină subtil primăvăratecă, o irizare intens-albăstruie, familiară și plăcută ochiului! Ca o văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut, o flamă sau o scânteie ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări! Din ciripit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Buuum...! Întuneric..., eclipsă..., durere..., o flacără..., din nou întuneric și el se deșteaptă, buimac, în lumină, la liman, întemnițat într-o formă vie relativ acceptabilă, aceea a primei și unicei viețuitoare aflate în imediata apropiere, respectiv a animalului titular al vizuinii! Un bursuc! *** Acum, urmează Arhanghelul, tu, Mare Maestru, îți vei putea duce la capăt misiunea. Un suflet drept, batjocorit și împilat, a strigat cu amărăciune către Tronul Celui Prea-Mărit și a cerut, pentru Pământ, pedeapsa cea mai aspră. Cel Milostiv
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ori, dacă nu, schimbăm macazul! Vă promit! Eu nu mint niciodată! Iar în persoana celui de-al treilea și Bursucul schițează un gest larg, de amfitrion sau de prim-solist, voilà! Vi-l prezint pe camaradul meu mai mic, de vizuină și de arme. El este...! El! Da! El! De el îți povesteam, atunci! De iepure...! se pornește Dănuț să strige și să țopăie fericit, prin fața Avocatului, la vederea Urecheatului Alb. Doamne, mulțumescu-ți, nu sunt nebun! Nu sunt nebun! Nu sunt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de o duzină de mijloace de nimicire, dar e nevoie s-o localizăm mai întâi. Pe punțile B și C nu mai sunt sonde vizuale. Toate ecranele au ieșit din funcțiune, nu-i așa? ― Deci trebuie s-o scoatem din vizuină... Dallas era uluit de ușurința cu care făcuse această alegere terifiantă dar inevitabilă. Luând această hotărâre, se resemnă acceptând o perspectivă nu prea plăcută. ― Pare rezonabil, admise Ash. Dar este mai ușor de zis decât de făcut. Cum propuneți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
disperare, căci pariasem o sumă care pentru mine era uriașă și pierdusem, ca toți cei care se înverșunau cu atât mai mult cu cât părea evident că Ruletistul avea o șansă monstruoasă. Am ieșit, ca întotdeauna, în grupuri mici din vizuina întortocheată și, cu toată noaptea de-afară, cu toată liniștea cartierului periferic, ne-am simțit tot drumul vizați de-o privire parcă dizolvată în tot ce ne înconjura, în stratul orbitor, fluorescent, de zăpadă depus peste tot, în vitrinele împodobite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acestei textile. Acestei cârpe reușite numai dacă prin ea nu se vede nimic. Nu vreau s-o țes la infinit, nici să destram noaptea ce lucrez ziua, dimpotrivă, mă apuc chiar acum să duc lucrurile mai departe, să intru în vizuina dragonului, sau gânganiei lui Kafka, sau îngerului cumplit al lui Rilke (sigur că el, într-un fel sau altul, mă va avea). Dar să scriu, în fine, că după despărțirea de Gina, după scena aceea urâtă din Grădina Icoanei, n-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin ăștia de piele nu trece apa, dacă Îi dai bine cu cremă, Îi răspund ignorînd sfatul lui, fîțÎindu-mă Încoace și Încolo și privindu-mi admirativ Încălțămintea de lux. Îl las privindu-mă cu milă și mormăind acru, În vizuina lui insalubră, Îngropat sub un morman de efecte. CI-stul există fantome În pivniță A venit, ni se spune la raportul de dimineață. CI-stul e În unitate. Nu ni se spune, ni se mormăie. Totul rămîne la fel de neclar, n-avem nici o
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de iederă, în adâncul desișurilor, pe lângă vechiul teren de tenis năpădit de bălării, acolo în hățișul unde sălășluiau vulpile. Adam, ca și bunica lui, știa de vulpi, dar nu sufla o vorbă. Pe sub movilițe de pământ fin desțelenit, se aflau vizuini cu intrări largi, întunecoase, în care Adam și Zet priveau cu groază. Adam îl ținea cu strășnicie pe Zet, ca nu cumva să-i vină cheful de a se strecura înăuntru. (De fapt, Zet nu avea deloc intenția să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Auzise, în zori, porumbeii uguind „Rozanov, Rozanov“. George căzuse acum într-un fel de abrutizare, o nepăsare excesivă, atribute necesare actualului său mod de viață. Camera de zi de la parter, unde dormea pe o canapea, era murdară și mirosea ca vizuina unui animal. Când se culca, nu se mai dezbrăca, își scotea numai pantofii. Se bărbierea din când în când, nu prea des, doar atât cât să nu-i apară pe față o umbră albăstruie-întunecată. Se trezea în fiecare dimineață cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
porto. — Zicea că-i un preot, un fel de meditator, o informă Hattie pe Pearl. Vine mâine pe aici. — Bine, să nu ne gândim la ziua de mâine. Haide să ne culcăm. — Pearl, ce-i zgomotul ăsta? — Vulpea care latră. Vizuina e aici, în grădină. Pearl deschise ușa din față. O pală de aer primăvăratic, înmiresmat, impregnat de tăcere, călduț și umed, pătrunse în casă. Pearl stinse lumina din hol și rămaseră să privească în întuneric. — Vulpițo, șopti Hattie cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scrisoare de răspuns, dar renunță curând la idee.) John Robert Rozanov află abia marți. Luni dimineața se dusese devreme la Institut (petrecuse noaptea în Hare Lane, sortându-și niște hârtii) și înotase în Bazinul Exterior după care se retrăsese în vizuina lui din Camere, unde lucrase întreaga dimineață, prânzind doar cu un sendviș. După aceea își făcuse baia fierbinte în cada lui, și pe urmă, ca de obicei, trăsese un pui de somn. După ce s-a trezit, a lucrat până noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]