481 matches
-
multor veacuri. De altfel, în lupta făgărășenilor pentru păstrarea ortodoxiei, puternic amenințată de intoleranța principilor maghiari calvini (sec. XVII) sau de prozelitismul catolic austriac(sec.XVIII), dar și în cea de conservare a ființei românești, rolul Munteniei cu domnii și vlădicii ei, a fost deosebit de important. Acțiunile prozelitiste calvine printre românii ortodocși, patronate de către cârmuitorii maghiari ai Ardealului în a doua jumătate a sec. al XVII-lea, dăduseră greș, românii rămânând ce-au fost. O salbă de peste 30 de schituri și
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
ani de la înălțare), biserica și casa parohiala au fost reparate capital, cu ajutorul P.S. Ioan și a credincioșilor. În noiembrie 1996, biserica a fost resfintita de P.S. Ioan Selejan, în cadrul unor manifestări cultural-religioase organizate cu ocazia acestui eveniment. Cu acest prilej, vlădica Ioan a acordat distincția de iconom pr. paroh, care, pe lângă misiunea pastorala, desfășoară și o activitate didactica la școala din sat. La sfârșitul sec. al XIX-lea, școala confesionala ortodoxă a funcționat în diferite locuri (case particulare). În anul școlar
Barcani, Covasna () [Corola-website/Science/300369_a_301698]
-
față bisericească mai înaltă, vreun arhiereu sau vreun episcop. Preoții din satele numeroase ale Țării Românești nu erau să se ducă doar să fie sfințiți cu toții în dreapta Dunării. Bunul simț reclamă prezența în Muntenia, pe vremea lui Basarab, a unui vlădică”". Nicolae Iorga este de părere că în Țara Românească existau pe atunci biserici cu preoți hirotonisiți de către episcopi ce păstoreau cel puțin din 1234 când sunt numiți de papă „pseudo-episcopi”. Aceștia erau de fapt, în opinia istoricului, doar niște superiori
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
pe atunci biserici cu preoți hirotonisiți de către episcopi ce păstoreau cel puțin din 1234 când sunt numiți de papă „pseudo-episcopi”. Aceștia erau de fapt, în opinia istoricului, doar niște superiori ai unor mănăstiri primitiv înzestrate care își luaseră numele de vlădici. La rândul lor, episcopii români își primeau consfințirea de la fețele bisericești superioare din dreapta Dunării, care își aveau scaunul la Vidin, Silistra sau Vicina. În acest mod au fost preluate și limba slavonă a bisericii și a cancelariei domnești. Potrivit tradiției
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
Libere Internaționale din Moldova", președintele Republicii Moldova i-a conferit „Ordinul de Onoare", la 20 aprilie 2010, iar o stradă și patru stradele din orașul Chișinău îi poartă numele. Nichita Smochină a publicat și sub pseudonimele: M. Florin, Măhăleanu, Ciobanu-Vlaicu, I. Vlădică. În Sala „Sfântul Gheorghe” din Kremlin este trecut la poziția 92, „Smochină Nichita Parfenievici, Cavaler al Sfântului Gheorghe” și este ridicat la rangul de nobil (дворянин). http://ziarero.antena3.ro/articol.php?id=1259880811 http://agalben.ulim.md/?p=884
Nichita P. Smochină () [Corola-website/Science/307158_a_308487]
-
îngreuia și era om curvariu preste samă, că nu numai afară, ce nice de curtea sa nu să feriia, că jupânesile boierilor de la masa doamnii sale le scotea, di le făciia silă. Acéstea toate neputându suferi boierii, mai vârtos Movileștii, vlădica Gheorghie, Erimiia vornicul, carile mai apoi au fostu și domnu și frati-său Simion păharnicul, Balica hatmanul, s-au sfătuit pre taină ca să pribegească. Carii întăi ș-au făcut prileju cu voia lui, ca să margă să sfințească mănăstirea Suceviții și
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
este o mănăstire de călugări amplasată la marginea municipiului Iași, în localitatea Vlădiceni (din comuna suburbană Tomești), pe locul numit în cronici "Poiana Vlădicăi". se află la poalele unui deal împădurit, de unde se poate vedea întreaga zonă industrială a municipiului Iași. Drumul care duce la mănăstire este un drum asfaltat, dar care nu a fost întreținut. Potrivit tradiției locale, în anul 1415, domnitorul Alexandru
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
unde se află astăzi Mănăstirea Vlădiceni, alaiul care ducea moaștele Sf. Mare Mucenic Ioan din Trapezunt de la Cetatea Albă către Suceava, capitala de atunci a Țării Moldovei. Cu această ocazie, poiana unde a fost întâmpinat alaiul a fost denumită "Poiana Vlădicăi", denumire existentă și în cronici . Din acest motiv, după câțiva ani s-a ridicat aici un schit, dar acesta a dispărut cu timpul. Între anii 1908-1910, câțiva călugări au construit în valea Cozmanei din apropierea Poienii Vlădiceni o primă biserică a
Mănăstirea Vlădiceni () [Corola-website/Science/307854_a_309183]
-
participanții de la sinodul din 4 septembrie 1700, ținut la Alba Iulia. Actul este format din trei file (șase pagini), primele două formate dintr-o coală unică îndoită în două iar a treia filă lipită ulterior. ""Noi mai în gios scriși, vlădica, protopopii și popii besericilor rumânești dăm în știre tuturor cărora să cuvine, mai vărtos Țărăi Ardealului. Cercând noi schimbarea aceștii lumi înșelătoare și nestarea și nieperirea sufletelor, căruia în măsură mai mare trebue a fi decăt toate, den bună voia
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
și rămășițele noastre (urmașii noștri) din obiceiul Bisericii noastre a Răsăritului să nu ne clătească. Ci toate țărămoniile, sărbătorile, posturile, cum pănă acum, așa și de acum înainte să fim slobozi a le ținea după călinadriul vechiu și pre cinstitul vlădica nostru Athanasie nime păn-în moartea sfinții sale să n-aibă puteare a-l clăti den scaunul sfinții sale. Ci tocma de i s-ar tămpla moarte să stea în voia soborului pre cine ar alege să fie vlădică, pre care
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
pre cinstitul vlădica nostru Athanasie nime păn-în moartea sfinții sale să n-aibă puteare a-l clăti den scaunul sfinții sale. Ci tocma de i s-ar tămpla moarte să stea în voia soborului pre cine ar alege să fie vlădică, pre care sfinția sa papa și înălțatul împărat să-l întărească și patriarhul de suptu biruința înălții sale să-l hirotonească. Și în obiceiul și dregătoriilor protopopilor carii sănt și vor fi, nici într-un fel de lucru să nu se
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
ce scri mai sus, cum toată legea noastră, slujba Besericii, leturghia, posturile și carindariul nostru să stea pre loc, iară dacă n-ar sta pre loc acele, nici aceste peceți ale noastre să n-aibă nici o tărie asupra noastră și vlădica nostru Athanasie să fie în scaun și nime să nu-l hărbutăluiască"" și o pecete ce acoperă două litere din penultimul rând. Acest text este adăugat de Atanasie Anghel, conform expertizei grafologice, dar fără semnătura acestuia. Există controverse atât asupra
Manifestul de unire cu Biserica Romei () [Corola-website/Science/302578_a_303907]
-
Roma păstrându-și ritul grecesc pe care îl aveau ca ortodocși, precum și reguli canonice ortodoxe ca, de exemplu, hirotonisirea bărbaților căsătoriți. Discuțiile purtate din partea catolicilor de către iezuitul Laszlo Baranyi, paroh în Alba Iulia, cu conducătorii Bisericii românești în frunte cu vlădica Teofil Seremi, au început încă din 1693, în secret, pentru a nu le afla calviniștii care stăpâneau atât de aproape Biserica românească. Iezuiții, care veneau din provincia ecleziastică a Boemiei și care au intrat în contact cu românii ardeleni, au
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
sfârșit de secol XVII, început de secol XVIII. După patru ani de discuții, când pregătirile au ajuns să fie hotărâtoare, problema unirii a fost pusă public, în sinodul convocat în cursul lunii februarie 1697, la Alba Iulia. În prima zi, vlădica Teofil a arătat starea Bisericii sub calvini și efortul depus de aceștia de a-i schimba credința și ritul, apoi argumentând folosul și binele ce ar urma prin unirea cu Roma. În ziua a doua, au stabilit condițiile Unirii : să
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
se mai adaugă: Și așa ne unim acei ce-s scriși mai sus cum toată Legea noastră să stea pe loc. Iară de n-ar sta pe loc acele, nici aceste puncte să n-aibă nici o tărie asupra noastră și vlădica nostru Atanasie să fie cap și nimeni să nu-l hărbutăluiască”. În timpul cât se purtau discuțiile de Unire, între 20 octombrie - 12 decembrie 1698, și-a ținut și Dieta transilvană ședințele, tot la Alba Iulia, cu scopul declarat de a
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
patru religii. Se cunosc prea puțin rezultatele acestei anchete. Unii s-au declarat că vreau să rămână în legea veche, deci cu ceremoniile pe care unirea cu Roma le lasă neatinse. Mulți au declarat că ei cred în ceea ce crede Vlădica de la Bălgrad. În acest timp, în părțile Chioarului, alți 12 preoți, și ale Sătmarului alți 58, în frunte cu protopopul din Ruseni, au aderat la unire, solicitând jurisdicția episcopului Camillis de Muncaci. Făcând vizitații canonice, cu deosebire în părțile mai
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
de sub jurisdicția Bălgradului, s-a hotărât să convoace un nou sinod la 4 septembrie 1700, iarăși cu o largă participare, la care au fost prezenți protopopii, fiecare cu “juratul” său, cu câte doi preoți și câte trei țărani fruntași. După ce vlădica a pus în discuție problema unirii, s-au declarat toți de acord, inclusiv boierii din Țara Făgărașului. Mai greu s-au lăsat convinși cei din Hunedoara și din scaunele săsești ale Brașovului și Sibiului. În ziua a 2-a, la
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
ce-s scriși mai sus, cum toată legea noastră, slujba bisericii, liturghia și posturile și calendarul nostru să stea pe loc, iar de n-ar sta pe loc acelea, nici aceste peceți să n-aibă nicio tărie asupra noastră și vlădica nostru Atanasie să fie în cap și nimeni să nu‑l hărbutăluiască“. Contestarea corectitudinii documentelor unirii românilor din Transilvania cu Roma a inceput-o Nicolae Densușianu. El a contestat identitatea textului românesc cu cel latin al „Manifestului de unire“ din
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
venețiană: ""). Mari porțiuni a căzut sub controlul Imperiului Otoman din anul 1496 până la 1878. Unele părți au fost controlate de Veneția și apoi de succesorii ei, Primul Imperiu Francez și Austro-Ungaria. Din 1515 până în 1851, conducătorii statului au fost domnii-episcopi (vlădicii din Cetinje). a condus țara până în 1918. Din 1918, a fost o parte a Iugoslaviei. Pe baza unui , Muntenegru și-a declarat independența la 3 iunie în același an. Clasificat de Banca Mondială drept o țară cu venituri medii-superioare, Muntenegru
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
a clanurilor muntenegrene ("Zbor") se ținea de obicei în fiecare an pe 12 iulie la Cetinje, și orice adult putea lua parte. Muntenegru a devenit o teocrație condusă de mitropoliți, înfloritoare, după ce Petrović-Njegoš au devenit domni-episcopi tradiționali (cu titlul de „vlădică al Muntenegrului”). Republica Venețiană a introdus guvernatori care s-au amestecat în politica Muntenegrului; când republica a fost desființată și urmată de Imperiul Austriac, în 1797, guvernatorii au fost desființați de către vlădica în 1832. Sub Nicolae I, principatul a fost
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
Petrović-Njegoš au devenit domni-episcopi tradiționali (cu titlul de „vlădică al Muntenegrului”). Republica Venețiană a introdus guvernatori care s-au amestecat în politica Muntenegrului; când republica a fost desființată și urmată de Imperiul Austriac, în 1797, guvernatorii au fost desființați de către vlădica în 1832. Sub Nicolae I, principatul a fost extins de mai multe ori în urma unor războaie turco-muntenegrene și a fost recunoscut ca stat independent în 1878. Sub domnia lui Nicolae I, s-au stabilit relații diplomatice cu Imperiul Otoman. Cu excepția
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
și din Imperiu, care după întoarcerea acasă au contribuit la luminarea poporului român. Autorul statutelor și primul președinte al Eforiei a fost memorandistul Dr. Ioan Rațiu, nepot de frate al lui Basiliu. Basiliu Rațiu, după modelul demn de urmat al vlădicilor ardeleni de pie memorie, care după unirea cu Roma au ajuns la o poziție socială și o situație materială mai bună, a decis să redea poporului din care s-a ridicat toată agoniseala lungii sale vieți, pe care a lăsat
Basiliu Rațiu () [Corola-website/Science/304523_a_305852]
-
000 lei. Saizescu a afirmat că responsabilii cu cinematografia au pus bețe în roate filmului, considerând că ironiile lui Păcală erau adresate unor persoane reale, deși filmul nu conținea aluzii politice. „Dar știți cum e: de râs se teme și vlădica, și opinca. S-au născut întrebări: cine e Păcală, unde vrea să bată? Toți se gândeau că ar putea fi... Marele Păcălitor. Și cenzura lucrează pe două fronturi, ori taie, ori te amână. S-au păcălit, pentru că am avut răbdare
Păcală (film) () [Corola-website/Science/303861_a_305190]
-
din 1733 oferă date prețioase despre statutul preoților, care au fost înscriși ca uniți sau neuniți. Declarația pe care o semnează mitropolitul Atanasie la 7 aprilie 1701, după Nicolae Iorga “cel mai înjositor act public săvârșit până atunci de vreun vlădică românesc”, recunoștea desființarea Mitropoliei Ortodoxe a Transilvaniei și înființarea unei episcopii unite. Ortodocșilor nu li s-a permis să aibă episcop in Ardeal până în anul 1761. Timp de 60 de ani românii transilvăneni care n-au acceptat unirea au fost
Istoria parohiei din Leșu () [Corola-website/Science/304177_a_305506]
-
cea dreaptă, numai m-am jucat cu învățătura. Având purtarea bună și învățând tot eminent, toți ungurii care mă cunoșteau ziceau în anii în cari eram liceist, că „ebből vagy Püspök lesz, vagy consiliarius” (adecă: „din acesta va fi sau vlădică, sau consilier”). Românii, cari știau bine că românii nu pot înainta pe alte cariere, ziceau că mă voiu face vlădică” . După încheierea studiilor gimnaziale la Cluj, Avram, fratele său, cu performanțe mai puțin înalte la învățătură, revenise între timp la
Vasile Ladislau Pop () [Corola-website/Science/312530_a_313859]