931 matches
-
rol decisiv în obținerea victoriei de la lacul Hod, împotriva cumanilor răsculați. În pofida acestor succese, politica de concesii a regelui Ladislau față de aristocrație l-a obligat pe Roland Borșa să renunțe la funcția voievodală în favoarea lui Apor Pec. Revenit în fruntea voievodatului în 1284, Roland Borșa a înfruntat invazia tătară din iarna anului 1285, căreia transilvănenii i-au făcut față în mod onorabil. Pentru a putea guverna provincia intracarpatică, Roland Borșa a numit un vicevoievod din ramura transilvăneană a familiei sale, Ladislau
Roland Borșa () [Corola-website/Science/305526_a_306855]
-
Diploma Cavalerilor Ioaniți, acordată acestora de regele Ungariei Béla al IV-lea, oferă prețioase știri despre existența voievodatelor și cnezatelor românești conduse de voievozii Litovoi și Seneslau și de cnejii Ioan și Farcaș, precum și despre dezvoltarea economică a Țării Românești, ai cărei locuitori se ocupau cu agricultura, creșterea vitelor și pescuitul. Tot din rezultă că din timpuri străvechi
Diploma Ioaniților () [Corola-website/Science/309604_a_310933]
-
16 ani”". La rândul lor, cronicarul polon Jan Dlugosz si umanistul italian Filippo Buonaccorsi Calimacco relatează despre voievozii Petru și Ștefan care ar fi avut un conflict pentru succesiunea la tron după moartea tatălui lor, Ștefan, „voevod al țării Sepenițului”, voievodat care se afla în partea nordică Moldovei, între Prut și Nistru. Într-un hrisov din 1384, domnul Roman I o numește pe mama sa cu termenul de „Kneaghina” Mușata, care se traduce prin „doamnă (soție de domn)”, ceea ce ar însemna
Costea (Ștefan) () [Corola-website/Science/299091_a_300420]
-
influență puternică a avut-o limba franceză în secolul al XIX-lea. Folosirea numelui de "română" pentru "limba noastră cea frumoasă" precum și a numelui de "români" pentru a desemna vorbitorii acestei limbi, nu a așteptat întemeierea statului România. Deși supușii voievodatelor se desemnau ca „ardeleni” (sau „ungureni”), „moldoveni” sau „munteni”, numele de „rumână” sau „rumâniască” pentru limbă este atestat în secolul secolului XVI la mai mulți călători străini precum și în documente românești vechi, ca Palia de la Orăștie și Letopisețul Țării Moldovei
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
bulgarii în secolul VII, ungurii în a doua jumătate a secolului IX, pecenegii, cumanii, uzii și alanii în secolele X-XII și tătarii în secolul XIII. În perioada timpurie a Evului Mediu și ulterior, au fost create, - mai întâi - cnezatele și voievodatele, ca formațiuni prestatale românești. Existența reală a celor mai timpurii "ducate" menționate în lucrarea "Gesta Hungarorum", anume cele ale "ducilor" Gelu, Glad și Menumorut, nu a putut fi confirmată de nici-o altă sursă și nici de studiile arheologice sau paleografice
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
și Menumorut, nu a putut fi confirmată de nici-o altă sursă și nici de studiile arheologice sau paleografice, astfel că menționarea lor pe hărți istorice este incertă.Totuși, istoricul și academicianul I. A. Pop si savantul E. Sayous admit că voievodatului românesc al lui Gelu a existat și a continuat să existe sub Tuhutum, Horca și Iula (Geula sau Gyla) Există date despre voievodatul transilvănean cu centrul la Alba Iulia, condus de Iuliu (Iula, Geula sau Gyula). Acesta a construit la
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
hărți istorice este incertă.Totuși, istoricul și academicianul I. A. Pop si savantul E. Sayous admit că voievodatului românesc al lui Gelu a existat și a continuat să existe sub Tuhutum, Horca și Iula (Geula sau Gyla) Există date despre voievodatul transilvănean cu centrul la Alba Iulia, condus de Iuliu (Iula, Geula sau Gyula). Acesta a construit la Alba Iulia prima biserică bizantină din Transilvania la sfârșitul sec. al X-lea, având ca episcop pe Ieroteu Episcopia a fost creată pentru
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
în timp ce în nordul Dunării, numele Banatului amintește de existența, în cadrul regatului Maghiar timpuriu, a unor formații politice autonome, anume "banatele" croate, sârbești sau românești, cele din urmă fiind cele de la Timișoara și de la Severin (actuala Oltenie). Transilvania este menționată ca voievodat autonom, vasal al Ungariei, începând cu secolul XII. Banatul și Transilvania apar ce formații urmașe ale unor cnezate mai mici : Neaga, Kean, Ahtum și Chanadinus. În Evul Mediu nu existau statistici pe naționalități și numai toponimia și numele de persoane
Istoria României () [Corola-website/Science/308978_a_310307]
-
Mănăstirea a ajuns, probabil, la începutul veacului al XIII-lea în mâinile călugărilor benedictini. În anul 1003 sau 1030 (dată este controversată) comandantul de oști bănățean Chanadinus, fugit la curtea regelui Ștefan, primește comandă trupelor regelui și pornește la cucerirea voievodatului lui Ahtum. Primele bătălii au fost câștigate de Ahtum dar în ultima bătălie, care a avut loc lângă Tomnatic (la sud de Morisena), trupele pecenegilor, românilor și bulgarilor sunt înfrânte iar Ahtum este ucis. Chanadinus pătrunde în Morisena și mai
Cenad, Timiș () [Corola-website/Science/304586_a_305915]
-
glaciare. Zona în care se află localitatea face parte din cadrul Carpaților Meridionali, în grupa muntoasă Retezat-Godeanu, și mai este denumită depresiunea tectono-erozivă «Valea Jiului» sau «Petroșani». În secolul al XIII-lea, teritoriul pe care se află orașul Uricani făcea parte din voievodatul lui Litovoi ("terra Lytua") care cuprinde ținutul Gorjului, Valea Jiului și Țara Hațegului. Un document ce datează din 18 aprilie 1461, menționează, printr-un decret al voievodului Ardealului, că Murzina (Marginea), cneaz de Densuș, își vinde moșiile, printre care și Sylotena
Uricani () [Corola-website/Science/297055_a_298384]
-
(AFI: , în , , , ) este cel mai mare oraș din nord-estul Poloniei, reședința voievodatului Podlasia. Aflat în Câmpia Podlasiei de Nord pe malurile râului Biała, este al doilea oraș din Polonia ca densitate a populației, al unsprezecelea ca populație totală și al treisprezecelea ca suprafață. De-a lungul istoriei, el a atras imigranți din
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
sub ocupație germană. Districtul era format din orașul Białystok, capitala sa, și din regiunea înconjurătoare Podlasia, care corespunde aproximativ teritoriului fostei regiuni Belostok. La sfârșitul Primului Război Mondial, orașul a revenit la Polonia, făcând parte din a doua republică Poloneză, fiind reședința voievodatului Białystok. La începutul celui de al Doilea Război Mondial, Polonia a fost invadată de Germania Nazistă și de Uniunea Sovietică, iar orașul a fost la început ocupat de URSS, ca urmare a Pactului Molotov-Ribbentrop. El a fost încorporat în RSS
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
lupta armată împotriva trupelor germane care începuseră lichidarea ghetoului prin deportări la lagărul de exterminare Treblinka. Orașul a fost recucerit de Armata Roșie și la 20 septembrie 1944, a fost retrocedat Poloniei. După război, Białystok a devenit la început reședința voievodatului Białystok din Republica Populară Polonă. După reorganizarea administrativă din 1975, orașul a devenit capitala noului voievodat cu același nume, dar cu un teritoriu mai mic. După 1999, el a devenit reședința voievodatul Podlasia, al Poloniei. Białystok este situat în zona
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
Orașul a fost recucerit de Armata Roșie și la 20 septembrie 1944, a fost retrocedat Poloniei. După război, Białystok a devenit la început reședința voievodatului Białystok din Republica Populară Polonă. După reorganizarea administrativă din 1975, orașul a devenit capitala noului voievodat cu același nume, dar cu un teritoriu mai mic. După 1999, el a devenit reședința voievodatul Podlasia, al Poloniei. Białystok este situat în zona platoului Białystok (în ) din câmpia Podlasiei (în ), care face parte din ceea ce poartă porecla de „Plămânii
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
După război, Białystok a devenit la început reședința voievodatului Białystok din Republica Populară Polonă. După reorganizarea administrativă din 1975, orașul a devenit capitala noului voievodat cu același nume, dar cu un teritoriu mai mic. După 1999, el a devenit reședința voievodatul Podlasia, al Poloniei. Białystok este situat în zona platoului Białystok (în ) din câmpia Podlasiei (în ), care face parte din ceea ce poartă porecla de „Plămânii Verzi ai Poloniei”. Râul Biała, afluent pe dreapta al Supraślului, trece prin oraș. Peisajul platoului Białystok
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
restul de stepe. Compoziția districtelor variază de la districte de tip rezidențial lângă centrul orașului, cu o combinație de blocuri de locuințe și case pe pământ, până la districte industriale și agricole la marginile orașului. Zona Metropolitană Białystok a fost organizată de către voievodat prin reglementarea nr. 52/05 din 16 mai 2005 pentru a contribui la dezvoltarea economică a regiunii. În 2006, zona metropolitană avea 450.254 de locuitori. Comunele adiacente Białystokului își pierd treptat caracterul agricol, devenind cartiere suburbane rezidențiale, cu case
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
impozite + investiții) de și a cheltuit rămânând cu un deficit bugetar de . Deficitul a fost acoperit printr-un împrumut pe termen scurt de și prin emiterea unor obligațiuni municipale în valoare de 100 de milioane de zloți. Orașul este reședința voievodatului Podlasia și este reprezentat de câțiva parlamentari în ambele camere ale Parlamentului (Sejm și Senat) din circumscripția Białystok. Białystok este reprezentat în Parlamentul European de europarlamentarii aleși în circumscripția europarlamentară Podlasia și Varmia-Mazuria. În Białystok există două misiuni diplomatice: Belarus
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
de mașini, prelucrarea plasticului, textilă (materiale, tapiserie, lenjerie intimă, îmbrăcăminte, încălțăminte și rucsace), prelucrarea lemnului (cherestea și mobilă), materiale de construcții. Printre principalii angajatori cu sediul în Białystok se numără: Białystok este unul dintre cele mai mari centre culturale ale voievodatului Podlasia. Între atracții se numără trupele de teatru, muzeele de artă, muzeele de istorie, aspecte arhitectonice și culturale și o gamă largă de parcuri și zone verzi. În 2010, Białystok a fost pe lista scurtă de candidați, dar în cele
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
La Białystok, există și câteva biserici protestante: una luterană, două penticostale, una baptistă, o congregație a Bisericii lui Dumnezeu în Hristos și o biserică adventistă de ziua a șaptea. De mai multe secole, orașul este principalul nod de transport din voievodatul Podlasia și din întreaga zonă nord-estică a Poloniei. Este un nod important pe șoselele (Via Baltica) și căile ferate (Rail Baltica) europene ce duc către Țările Baltice și Finlanda. Este și principala poartă de acces în țară pentru comerțul cu
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
feroviare europene de călători. Serviciile feroviare sunt furnizate de două companii, PKP Intercity care activează pe trasee de lung parcurs (express, intercity, eurocity, hotel și TLK) și Przewozy Regionalne care operează doar trenuri regionale, fiind o companie finanțată de administrația voievodatului. Trenurile de călători sunt predominant trenuri cu vagoane și locomotive electrice (pe liniile electrificate), sau automotoare. Există o rețea extinsă de linii de autobuze administrate de trei companii, care acoperă întreg orașul, care nu are nici linii de tramvai, și
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
formațiuni statale medievale timpurii formată din români, slavi și pecenegi, localizată pe teritoriul Banatului istoric (teritoriul dintre Tisa, Mureș, Dunăre și Carpați), în prima jumătate a secolului al X-lea. Reședința principală a ducelui era Morisena (astăzi Cenad). Detalii despre voievodatul lui Glad sunt prezentate în Gesta Hungarorum Este aproape sigur că au existat cronici mai vechi, care menționau formațiunile statale și liderii acestora care au existat în regiunea în care au „descălecat” ungurii sau pe care aveau să o cucerească
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Esculeu (astăzi comuna Așchileu în județul Cluj) prin care românii erau nevoiți să aibă un conducător (gyula) străin. Gelou rămâne primul voievod atestat al Transilvaniei A fost urmat de Tuhutum, Horca și Iula (Geula sau Gyula). Cercetarea arheologică a localizat voievodatele lui Gelu, Glad si Menumorut descoperind numeroase așezări în aceste zone. Unele așezări erau bine fortificate iar urmele găsite indicau o populație sedentară care se ocupa cu agricultura și creșterea vitelor. După cucerirea Bazinului Panonic, uciderea lui Kurszán de către bavarezi
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
a ducatului lui Mieszko. Polonia a pierdut Lubuszul atunci când Bolesław al II-lea Rogatka a vândut regiunea margrafilor de Brandenburg în 1248. Episcopia Lebus a rămas în subordinea diocezei Gniezno până în 1424, când a trecut în subordinea episcopiei de Magdenburg. Voievodatul Lubusz al zilelor noastre cuprinde cea mai mare parte a Lubuszului medieval de la răsărit de Oder. O parte a Teritoriilor Recuperate la est de Regiunea Lubusz a făcut parte la un moment dat din provinciile poloneze Pomerielia și Polonia Mare
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
fermele și satele în apropierea frontierei antebelice chiar în timp ce Armata Roșie avansa. În afară de coloniști, unii polonezi au plecat în expediții de jaf, care au afectat în scurtă vreme întreg teritoriu cedat de Germania. Pe 30 martie 1945 a fost înființat Voievodatul Gdansk, prima unitate administrativă poloneză din Teritoriile Recuperate. În vreme ce germanii erau arestați și expulzați, aproximativ 5 milioane de coloniști au fost fie atrași ori mutați cu forța în regiue între 1945 și1950. Încă 1.104.000 locuitori au declarat că
Teritoriile recuperate () [Corola-website/Science/328890_a_330219]
-
să se întoarcă acasă. Pe drum a aflat însă că sultanul Mahomed I decisese să-l omoare, considerând predarea Cetății Hotin o trădare. s-a stabilit în Polonia, intrând în slujba contelui Franciszek Salezy Potocki, la acea vreme voievod al Voievodatului de Kiev, cu reședința la Żytomierz (azi Jitomir, Ucraina), unde a murit în 1743. Fiul său a intrat în slujba Rusiei, convertindu-se la religia ortodoxă. Sub țarina Elisabeta a Rusiei, familia Kolceak a fost înnobilată și a obținut mai
Iliaș Colceag () [Corola-website/Science/313366_a_314695]