1,651 matches
-
Cuvintele tale mă încurajează, îmi pui un surâs pe buze și te zidești în ochi fericită încât mă înveți să aștept în tăcere noaptea care urmează. Dimineața cade peste noi vitează, spațiul se împarte la clipe ne ridicăm din genunchi voioși și totul se schimbă. Referință Bibliografică: Așa cum sunt / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1478, Anul V, 17 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
AŞA CUM SUNT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366045_a_367374]
-
floarea toamnei zâmbitoare Ce nu se uită niciodată Sunt o camelie crescută Cu dor adânc să te pot prinde Sunt floarea-n lume cunoscută Ce inimă nu poate vinde Sunt frezia misterioasă Cu mângâiere de amantă Sunt floarea tristă ori voioasă Și-n permanență fascinantă Sunt cactus plin de suferință Născut să sufăr în deșert Sunt floarea cea de biruință Și pot să sufăr, pot să iert Sunt trandafirul de grădină Cel cu petala aromată Sunt floarea ce durere-alină Și dragostea
VERSURI PENTRU VOI, DE FLORII de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 848 din 27 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366050_a_367379]
-
urât pe timpul nopții. Eu ascultam cum se aud de departe păcăniturile de la roțile căruței trase de cei doi cai tineri, Mircea și Cezar. Braica cățelușa, era prima care îl auzea pe tata și dădea semnalul prin lătrături vesele mișcându-și voioasă coada. Eu eram prea crud și bunica prea bătrână să aibă tata încredere de a ne lăsa singuri peste noapte. În capătul lotului de viță al bunicilor din partea mamei, era o movilă de pământ. Nu se știa cine a ridicat
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
cu iubitori atât de înfierbântați încât nu ea ar fi parte integrată a folclorului românesc ci de la ea începe acest folclor...! Să spună cine, ce vrea, dar dacă se dă drumul la muzică, se găsesc dovezi! O lămurire pașnică și voioasă o dă interpreta Geta Postolache. Ea reprezintă o zonă etnofolclorică ce face îmbinarea motivică a Bacăului și Vrancei, la canatul ferestrei în care bate briza Milcovului. Pe o motivistică de răscruce, așadar, în cântecul artistei Geta Postolache răzbat proeminent, în favoarea
GETA POSTOLACHE. PRIMITOARE, PĂSTRĂTOARE ŞI DĂRUITOARE A MOŞTENIRII FOLCLORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365457_a_366786]
-
cei trei a stabilit să se întâlnească la o bere în oraș, la șapte seara, în berăria Cazinoului. Întâlnirea a avut loc într-un separeu aranjat în stil baroc, cu tapițerie din catifea în culori alb-roșu. Era o revedere destul de voioasă și zgomotoasă. Se depănau amintiri și se puneau la cale proiecte. Între timp au mai apărut și alți amici. Parcă retrăiau viața din timpul studenției. Unii dintre băieți au venit și cu prietenele lor, doar nu trebuiau să amâne întâlnirile
LA O BERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365492_a_366821]
-
ținutul depărtat, Care are lacrimi multe, Are aripile franțe, Si cu drumuri noroiate, Si de plâns și de păcate. Până într-o zi cu soare, Când venea din depărtare, O căruță cu lumina, Zvon dorit de zi senina, Umbre alungând voios, C-am cerut cu gând duios, Lacrimi să le fac argint, Stele vii ce nu mai mint , Ca să-mi limpezească calea, Si sa-nsenineze zarea. Referință Bibliografica: GÂNDURI / Lucia Tudosa Fundureanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 693, Anul ÎI, 23
GANDURI de LUCIA TUDOSA FUNDUREANU în ediţia nr. 693 din 23 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364798_a_366127]
-
Kogălniceanu nu este transmisă spontan și cititorului, ceea ce dă o notă de autenticitate scrierii: „Am avut de la 1849-50 multe alte izbânde, dar nici una n-a zguduit ca aceasta sufletul meu. Și iată cum lui M. Kogălniceanu am datorit primul luminiș voios din calea, lung timp posomorâtă, a tinereței mele.” Vasile Alexandrescu Urechia ironizează și obiceiul acelor vremi, al profesorilor din Academia Mihăileană de a silui limba, după modelul latin. Scrierea e plină de umor (uneori negru) și de fină ironie, ca
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
lor, dar cari pe toată ziua se sting tot mai mult, cum se perde tot mai mult din auzul nostru sunetele unei muzici plăcute, care se depărtează de noi... Destul nevoile zilei ne posomorăsc, ne mohorăsc chipul...O notă mai voioasă va fi, gândesc, bine primită de cetitorii Vieței” (Blagopolușnie). De menționat că, revista „Vieața” apărea sub direcțiunea Dlor A.Vlahuță și V.A.Urechia, după cum reiese din pagina de titlu, într-un număr din 28 noiembrie 1893). Sunt evocate în
CRONICĂ LA CARTEA LUI ZANFIR ILIE FAŢETE ALE PUBLICISTULUI ŞI MEMORIALISTULUI VASILE ALEXANDRESCU URECHIA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364837_a_366166]
-
lumii sufletului meu. / Izvoarele s-au luminat și sună/Oglinzile ritmându-și-le-n dans”. Remarcabilă e și tehnica reliefării unui contrast semnificativ; chip de-a spune că percepția asupra lumii exterioare se modifică, în funcție de stările noastre subiective: “pârtie de brazi, /verdele suind voios/vârfuri amare.” (“Munții Buzăului”). În mod surprinzător, întâlnim reminiscențe mitologice: Orfeu, Euridice, Penelopa. Deși ar putea să pară, la o primă lectură, vetuste, ele sună firesc, “limpede”; e un amestec de naivitate și grație: “Timpul trece greu când aștepți. De ce
PREFATA- de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366459_a_367788]
-
am trăit... Îmi ascult uneori, atent, ecoul pașilor gândind că n-au obosit încă. În ei simt trecerea timpului și-mi regăsesc voința de stâncă. Bătăile inimii nu-mi sunt singuratice. și-mi urmează pașii cadențat. Prin anotimpuri mă poartă voios, mereu pe drumuri de neumblat. Îmi simt amintirile încrustate în talpa rănită de dor și văd cum din ele răzbate al dorinței de viață, izvor. Și merg, merg mai departe sângerând. Lacrimile mi le înghit și râd-plângând, hohotind. Ce frumos
WIE SCHÖN HABE ICH GELEBT... de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1509 din 17 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366486_a_367815]
-
a dovedit probabil lung și a fost curând înlocuit cu scurtul și „mai comodul” și: „ca și capră” și așa e păstrat și astăzi dar cu o „mică” schimbare: nu mai este folosit numai pentru evitarea unei cacofonii ci zburdă voios și liber prin limba română de sine stătător: ca și om; ca și mâncare; ca și știință, ca și prim ministru, în total dispreț pentru regulile gramaticale datorită profundei inculturi de astăzi, fiind folosit de „intelectualii” contemporani și devenind astfel
ISTORIC AL ARTEI MEDIEVALE MOLDOVENEŞTI (1) de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 2349 din 06 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366391_a_367720]
-
vă rămâne-n piața, Femeia mândră ce iubește! Prin piața lumii tumultuoasa, Jubilând, de bună seama, În costum de floare-aleasă Zâmbesc oricui, fără de teama! Iubirea mea cu sufletul curat Te-am căutat mereu, de când mă știu, în norii ce treceau voios deasupra mea! Și azi te chem cât nu e prea târziu, când îi zăresc iar doldora de nea! Te-am căutat mereu, de când mă știu, în limpezimea apei de izvor! ... Citește mai mult Crinul, floarea sufletului meuPrin piața lumii tumultuoasa
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
O floare, vă rămâne-n piața,Femeia mândră ce iubește!Prin piața lumii tumultuoasa,Jubilând, de bună seama,În costum de floare-aleasăZâmbesc oricui, fără de teama!Iubirea mea cu sufletul curatTe-am căutat mereu, de când mă știu,în norii ce treceau voios deasupra mea!Și azi te chem cât nu e prea târziu,când îi zăresc iar doldora de nea!Te-am căutat mereu, de când mă știu,în limpezimea apei de izvor!... VIII. NEANT, de Ioana Voicilă Dobre , publicat în Ediția nr.
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
-mi duci inima? Unde-mi lași, abandonate, Doruri, vise, plângerea?! Ce să mă fac jefuită, Doar o biată cerșetoare, După ce ți-am fost iubită? Iată-mă la drumul mare... A XVII-a poezie pentru Ali -Bună dimineața, bună dimineața! Ciripesc, voioase rândunele. -Bună dimineața! mă salută soarele Mângâindu-mi pleoapele și fața: -E timp frumos; hai să zburdăm cu ele! Dar eu prefer să rămân alungită: -La ce bun drăgălașe lucruri, Această zi ce te duce-n ispită, Parfumul rozelor, dacă
POEZII PENTRU SOŢUL MEU (VERSIUNEA ROMÂNEASCÃ) de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366727_a_368056]
-
are de dăruit românilor și un album muzical sublim, „Vă colind Colindul mare”. În sfânta noapte de Crăciun românii se primenesc înveșmântându-se cu hainele cele mai bune și mai curate. Aceasta dă sens importanței care se atribuie sărbătorii, ambianța voioasă fiind deplină, prin portul hainelor împodobitoare, îmbelșugarea meselor cu bucate tradiționale și primirea colindătorilor. Colindele sunt urări care se fac de către cete organizate, formate din copii, tineri sau adulți, ce umblă din casă în casă și primesc daruri de la gospodari
MARIA MOCANU. NĂSCUTĂ ÎNTR-O ZI PREVIZIONARĂ... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365712_a_367041]
-
Zăpada. În jurul ei, copacii aveau crengile doldora de frunze iar cornii își întindeau ramurile încărcate cu flori aurii, de parcă ar fi vrut s-o mângâie și s-o învăluie cu parfumul lor gingaș. „Minunată pădure!" își spuse fetița și porni voioasă pe cărările ei, hotărâtă să-i descopere misterele... Pe potecuța pe care tocmai pășise, fetița văzu o sumedenie de brebenei, brândușe, viorele și micșunele ce o chemau la joacă. Micșunelele miroseau așa de frumos, încât nu s-a putut abține
VIS DE IARNĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 713 din 13 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365742_a_367071]
-
din urechiușele lor ascuțite, răspund în cor: - N-o să ieșim nicăieri... Promitem! Era o zi de toamnă târzie, pădurea era pictată în nuanțe de galben și maro, vântul șuiera printre crengi scuturând frunzele îngălbenite. Din depărtări, ajungea până la iepurași, ciripit voios de păsărele. Înserarea cobora lin peste pădure și peste culcușul lor. Deja trecuse destul timp de la plecarea mamei, iar celor doi iepurași li se făcuse foame. Au scormonit prin toate ungherele cămării dar n-au găsit nimic de mâncare, nici măcar
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
înot pe spinările cailor. Iar de întâlneau păduri întunecate și dese, treceau prin ele întocmai ca foșnetul vântului. Și încă, de le stăteau în cale munții cei înalți, treceau de ei cu elanul tinereții și al iubirii. Și cât de voioși zburau caii lor, adulmecând priveliști și câmpii necunoscute. Dar mai aprinse erau inimile lor arzând de flăcările dragostei. Învingeau ușor și seceta și pustiul stepelor. Seara se odihneau la adăpostul pădurii, ascultând povești în preajma focurilor înalte, aprinse în întunecatele corturi
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
văd cățelușa revenind în spatele căruței. Nu s-a mai întors. Seara târziu am ajuns și noi acasă. Când m-a văzut mama în căruță lângă tata s-a făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie
CALATORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1090 din 25 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351840_a_353169]
-
manânci. - A, asta era... am plecat. Ziua continua să se facă tot mai vizibilă. Albul zăpezii ce se reflecta prin ferestre începu să inunde bucătăria cu o lumină blândă, lăptoasă. Cu brațul plin de lemne, Mike reveni în bucătărie suflând voios. - Am adus lemnele, mai am vreo misiune? - Mai ai, dragule, îl întâmpină Linda pe un ton mieros. Îl cuprinse cu brațul pe după mijloc și-l mai îmbie c-un sărut scurt. Cafeaua este gata și dacă vrei și-o tărie
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
nici de când, și nici de ce A invatat, că fără muncă, nu poți avea noroc deloc! Și luni în zori, lua vre-o trei ziare să-și caute de lucru Din multele oferte, alese unul, la o carmangerie Patronul, un ins voios: Să știi că chiar mă bucur, Sunt singur, n-am pe nimeni,desi prieteni am o mie! Trecu un an,alt om, mulți bani,trimise mamei vești Demult bolnav, patronul prinse drag de el,... George,îmi ești că un copil
OCCIDENT de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352315_a_353644]
-
de-o șchioapă pe ea. Tot acolo, în sat, am căpătat lecția de căpătâi a vieții de la un preot Luteran. În săptămâna patimilor cerul plângea de înmuiase la propriu tot pământul. Vineri cerul s-a luminat iar soarele a strălucit voios. Și sâmbătă la fel, suficient ca să usuce brazdele. În Dumineca Paștelui tot poporul (votant, nu știu de ce asociez întotdeauna aceste două cuvinte) în strai de paradă la biserică. La ora 8, vitele plecaseră la păscut curate și grijite deși era
EMIL WAGNER de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352356_a_353685]
-
un sugar matur prins în pictura ta la sânul cuvintelor pline cu esențele intacte. Doamne cât de mult îmi place să-mi fii să-ți fiu... între tine și chipul meu penelul râde se scutură de culoare apoi se aruncă voios în paharul de apă pentru a-l umple e revarsă se naște alt chip diluat semințele chipului nou revin mereu le voi așterne în pământ și le voi privi creșterea poate mă regăsesc în acel ceva ridicat de inspirația aspirația
SEMN DE CARTE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352509_a_353838]
-
pedepsite Dacă s-ar lasă uneori ispitite Să guste, nestânjenite, Din prăjituri sau înghețate! Uitați-vă-n schimb la cele " pline"! Mulțumite , mereu râzând, Lumii zâmbind și demonstrând Că iubesc viața, că se simt bine, Că au umor, că sunt voioase, Si optimiste, si radioase! Deci, e clar: să fiu Balenă Eu prefer, si nu Sirenă! *********** BALENĂ O SIRENĂ? "Quest' estate, tu cosa vuoi: Essere balenă o sirenă?" Questa scritta l'ho vista Sulla vitrină di una palestra E mi sono
BALENĂ SAU SIRENĂ(2)- VERSIUNE TRILINGVĂ ROMÂNĂ,ITALIANĂ,EBRAICĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352524_a_353853]
-
CEI PATRU VOINICI Autor: Aga Lucia Selenity Publicat în: Ediția nr. 1234 din 18 mai 2014 Toate Articolele Autorului TALESTRI, REGINA AMAZOANELOR (Capitolul 6) Era o zi de toamnă, neasemuit de frumoasă, iar munții musteau de bunătăți. Râul Auras șerpuia voios, alintat de micii afluenți de pe potecile poleite cu frunze arămii. Pe vârful unei coline, nu prea înalte, se puteau vedea clar, două siluete. Erau două tinere, cu trăsături armonioase, de fete abia coapte. Nu le dădeai mai mult de 18
CEI PATRU VOINICI de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350536_a_351865]