1,218 matches
-
traductologique, voire de leur pratique traductive, [...] îl y ait là matière aux plus grandes réticences.240 En ce qui concerne le concept proprement dit de " déverbalisation ", théorisé par Marianne Lederer et Danica Seleskovitch, Ladmiral ne le conteste pas totalement. Îl voit dans la traduction, ce " passage " de la langue de départ vers la langue d'arrivée, un " saut mortal " : " Le plus souvent, [...] la traduction se caractérise par la discontinuité : le passage du texte-source (To) au texte-cible (Tț) implique un saut (saltus). Îl
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de multiples chemins interprétatifs possibles. Le discours poétique est caractérisé par Genette en opposition avec le discours de la prose, qu'il qualifie de polymorphe : Și l'on se souvient des formules sur l'essentielle traductibilité du texte de prose, on voit se dessiner une opposition parfaitement symétrique entre la polysémie du poème et la polymorphie de la prose. Le propre de la prose est de toujours tolérer plusieurs formes pour un seul sens ; celui du poème, inversement, est de toujours proposer plusieurs sens
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
essentiellement intraduisible.617 On aurait donc, d'un côté, le message poétique, qui ne se soumet à aucune paraphrase, et, de l'autre côté, l'impossibilité de l'équivalence formelle. L'intraduisible apriorique est proclamé aussi par Edmond Cary, qui voit dans la forme et le style des obstacles insurmontables : " La traduction poétique est-elle possible ? Telle est la question préalable qu'on se pose de nos jours. Poser la question, c'est aussi y répondre d'avance : par la négative. "618
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la limite théorique des contingences positives et des mystères transcendants, comme sur une cime d'où îl regardait deux vallées qui ne sauraient se rejoindre. "895 Ce " sentiment de la transcendance " constitue l'une des sources de la figuralité chez Blaga : On voit le poète, comme dans le Partage des eaux, contempler du haut d'une cime leș deux versants qui s'enfoncent, l'un dans le monde empirique des couleurs et des volumes, l'autre dans l'abîme béant des causes ineffables
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
et la " neige ". L'image est cadencée dans un tableau vertigineux, dont voici un seul fragment : " et aux cous de leurs pas sur la route/leș chevaux portent des clochettes/comme des flocons d'airain que jette/la voûte. " On voit que leș instruments du tourbillon sonore ne șont pas accrochés aux cous des chevaux, mais bien " aux cous de leurs pas " ; îl y a là une transformation métonymique comme on n'en trouve que dans leș grandes audaces poétiques de
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
poétique de Blaga, comme la " corolle de merveilles " de son poème programmatique. On dirait donc que, dans leur interprétation des tropes, leș traducteurs imitent le style de l'auteur source : " Să se vadă, ce se poate/printre gene. " " Qu'on voit à travers la corolle/des cils, tout un possible monde. " (Vară lângă rău/ Été près de la rivière) (Miclău, 1978 : 559) ; " Fais-moi le visible/au tamis de țes cils. Été près de la rivière) (Poncet, 1996 : 226). La traduction littérale de l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pas, mais ce qu'ils font ", în Meta : journal des traducteurs/Meta : Translators' journal, vol. 40, no. 3, 1995, p. 514-517, consulté le 12 avril 2010, URL : http://www.erudit.org/revue/meta/1995/v40/n3/003640ar.pdf. Henri Meschonnic voit dans la traduction la reconnaissance de l'altérité : " La traduction est cette activité de relation qui permet, mieux qu'aucune autre, puisque son lieu n'est pas un terme, mais la relation elle-même, de reconnaître une altérité dans une identité
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
retrouve dans la pratique professionnelle de la traduction ". Notre traduction.) 177 Hans Vermeer, A Skopos Theory of Translation, op. cît., p. 37. 178 V. Jean Greisch, " Herméneutique ", în Encyclopédie Universalis, Version 13, 2007. C'est nous qui soulignons. 179 Hans-Georg Gadamer voit dans l'herméneutique " une pratique guidée par un art " : " Le titre d'"herméneutique" [...] recoupe des niveaux de réflexion très différents. L'herméneutique désigne en premier lieu une pratique guidée par un art. C'est ce qu'évoque déjà la formation
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
53. C'est nous qui soulignons. 394 V. Român Jakobson, " Postscriptum : pour une approche linguistique ", în Questions de poétique, op. cît., p. 502 : " Quel est donc, se demande Baudelaire, l'imbécile qui trăite și légèrement le Sonnet et n'en voit pas la beauté pythagorique ? Parce que la forme est contraignante, l'idée jaillit plus intense... " 395 Român Jakobson, Linda R. Waugh, La charpente phonique du langage, traduit de l'anglais par Alain Kihm, Leș Éditions de Minuit, Paris, 1980, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
répète le poème, le poème répète aussi să traduction, et change, ne serait-ce que très peu, la rencontre. " C'est nous qui soulignons. 539 V. Édouard Glissant, Introduction à une poétique du divers, Gallimard, Paris, 1996, p. 46 : l'auteur voit dans la traduction l'" art de la fugue d'une langue à l'autre, sans que la première s'efface et sans que la seconde renonce à se présenter ". 540 V. Henri Meschonnic, Poétique du traduire, op. cît. V. également Camelia
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Lucian Blaga ", în Lucian Blaga " Le Grand Passage ", suivi de Nichita Stănescu " Une vision des sentiments ", op. cît., p. 38. 879 Basil Munteano, " La poésie de Lucian Blaga... ", op. cît., p. 192. C'est nous qui soulignons. 880 Mircea Vaida voit dans leș écrits philosophiques de Blaga l'expression d'un " instinct patriotique ", considérant qu'entre să métaphysique et să poésie îl y a une différence de degré. V. Mircea Vaida, Lucian Blaga. Afinități și izvoare, op. cît., p. 22-24 et
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
vers, l'esprit se libère de șes attaches matérielles, abandonne șes fonctions coutumières et s'élève à des hauteurs transcendantes, où règne un silence vivant. On a dit de Blaga qu'il écoute leș choses plutôt qu'il ne leș voit. Non pas qu'il s'agisse d'un poète musical dans le sens courant du terme. Ce qu'il fait entendre, c'est la musique abstraite de l'au-delà, où s'accomplissent leș fastes occultes de la nature. " V. Basil Munteano
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Formes et fonctions, op. cît., p. 116 : " L'enjambement joue [...] sur la rupture du parallélisme : en débordant sur le vers suivant, l'ordre syntaxique vient contredire la structuré métrique, et ce décalage contribue à produire l'effet poétique. " Michèle Aquien voit dans l'enjambement " tout phénomène de dépassement de la syntaxe par rapport aux limites du vers. " V. Michèle Aquien, Dictionnaire de poétique, op. cît., p. 124. 1353 V. Michèle Aquien, Dictionnaire de poétique, op. cît., p. 124 : Le verbe "enjamber" est
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
A. Petre. În sectorul criticii și istoriei literare sunt mai puține lucruri de remarcat: G.C. Nicolescu începe să publice aici Introducere în studiul literaturii (1941), iar Al. Piru scrie despre G. Ibrăileanu și poezia nouă. Cronica literară susținută de K. Voita este lipsită de substanță. Un spațiu larg se consacră literaturii universale, traducerilor (Luigi Pirandello, Georges Duhamel ș.a.). La numărul 100 din 1941, Romulus Dianu, probabil unul dintre conducătorii revistei, face un bilanț al activității acesteia. Impunându-se prin seriozitate, C.m.
CURENTUL MAGAZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286586_a_287915]
-
fața către misterul obișnuitului și al concretului. Poetul decide de fiecare dată să fie el însuși filtrul propriilor iluzii, cu convingerea că imediatul cotidian le va găsi sensuri nebănuite, prilej de celebrare a descoperirii. Subiectivitatea, deloc fragilă, conferă, în mod voit, textului un ton aspru sau revendicativ. Realitatea este asumată și dezvăluită în formele în care poetul însuși își analizează viața, schemă seriozității învăluite în ironie sau satiră fiind amprenta personală a scriiturii. Cu aceeași implicare și asumare a concretului că
CODRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286317_a_287646]
-
Spirit fundamental ironic, autorul cultivă asociațiile neașteptate, pândește îndelung surpriza cititorului printr-o continuă sfidare a convențiilor „poeticului”, subminează în chip periculos propriul timbru liric, lăsând prozaicul să năvălească în poezie. Amintind de pseudofabula Cronicari sau de Fuchsiada lui Urmuz, voitele inadecvări frizează nonsensul și absurdul: circul este asociat metafizicii, fizica cuantică - filologiei. Parafraza, sintagmele celebre modificate, reperele culturale invocate aluziv sau direct, toate la un loc imprimă un difuz aer parodic, mergând de la benign la agresiv: „fac piața, deci exist
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
tabel cronologic D. Micu, București, 1994; E. Lovinescu (în colaborare cu Șerban Cioculescu, Perpessicius, Vladimir Streinu și Tudor Vianu) cu o schiță biobibliografică de Anonimus Notarius [E. Lovinescu], București, 1942; Eseuri critice, București, 1947; Scrieri alese, îngr. și pref. L. Voita, București, 1957; Scrieri, I-VI, îngr. Constanța Constantinescu, pref. Victor Felea, București, 1967-1972; Caleidoscop, îngr. Constanța Constantinescu, București, 1974; Studii și cronici literare, îngr. și pref. Cornel Regman, București, 1981; O catedră Eminescu, îngr. Lenuța Drăgan, pref. Mihai Drăgan, Iași
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
și maniera poemelor amintesc mai degrabă de Al. A. Philippide, uneori de verva ludică a lui Gellu Naum din Cartea cu Apolodor (volumul cuprinde de altfel și o Odă pinguinilor papuani). O voie bună irepresibilă perturbă tratarea adecvată a subiectelor voite grave. Volumul este în mare parte un „conglomerat livresc” (Leon Baconsky), nu lipsit de o anumită savoare. Joc de fluturi (1969), Circul feeric (1973) și Panerul cu licurici (1976) cuprind „versuri pentru cei mici”. Cantonierul galactic (1971) e o carte
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
de instalare a proletcultismului și împiedicat să ajungă la cititori, este marcat de amprenta timpului: războiul, seceta, confruntarea cu forme ale dușmăniei față de cultură. Atmosfera e dată de amenințarea tulbure venind din partea unor „străini”, a „furilor”, a intrușilor, cu o voită confuzie între spațiul ogrăzii și cel al țării. Imaginile declinului sunt amplificate simbolic. Cronica anului de secetă capătă, prin acumulări hiperbolice, o coloratură fantastică. Viziuni opresive, goyești, trădează angoasa deposedării de existență: „golul pătrat, numărul sterp și sensul nul” (Păretele
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
când reverii vag nostalgice, când fantasme urcând din memoria unui pământ bătrân. O cu totul altă perspectivă estetică, pe linia b., apărea în poezia lui Adrian Maniu, a cărei configurație internă, retorică și stilistică, individualizată de mărci ale hieratismului, de voite disonanțe și „stângăcii”, tinde să creeze echivalențe verbale, poetice ale artei religioase bizantine: poemul-„icoană”, stilizare care își subliniază propria convenție estetică (în special refuzul perspectivei: cale a spiritualizării și a idealizării, la antipodul tratării realiste). Pitorescul galeriei de portrete
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
primelor „autoturisme proprietate personală”, dar și (încă) a locuirii „la comun” ș.a.m.d. În Să mai câștigi o zi, statutul de avocat al protagonistului-narator dă prilejul etalării unei serii de „cazuri” (procesuale, juridice), motivând mici „reportaje” sau portrete umane voite pitorești. SCRIERI: Vitralii cu păsări, București, 1967; Corrida, București, 1968; Variațiuni pentru speranță, București, 1970; Canapeaua cu pisici, București, 1971; Să mai câștigi o zi, București, 1972; Ceasornicul de aer, București, 1974; Floarea de fân, București, 1977; Ceaiul de la ora
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
din Căraș”, „Dacia”, 1943, 39; Gherghinescu Vania, Despre scriitori bănățeni, VS, 1943, 2907; Nicolae Țirioi, „Poezia nouă bănățeană”, VS, 1944, 3058; Mihail Chirnoagă, [„Poezia nouă bănățeană”], UVR, 1944, 28; Al. Jebeleanu, „Oglinda lui moș Ion Stăvan”, „Banatul”, 1946, 42; L. Voita, Lume fără cer, GL, 1957, 36; Traian Liviu Birăescu, „Lume fără cer”, O, 1957, 10; Valeriu Cristea, „Drumuri și popasuri bănățene”, GL, 1962, 50; Dan Ursuleanu, Virgil Birou, LCF, 1966, 37; Pavel Bellu, Virgil Birou, TR, 1968, 19; Nicolae Ciobanu
BIROU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285744_a_287073]
-
a se evita astfel repercusiuni nedorite, intrând astfel fără voie în categoria scrierilor apocrife. O altă dimensiune a unora dintre scrierile apocrife, care, din păcate, a influențat această categorie, plasând-o într-un con de umbră, este reprezentată de caracterul voit tendențios al unora dintre aceste lucrări. Pentru diverse persoane, anonimatul era mijlocul perfect de denigrare a adversarilor și metodă perfectă de cosmetizare a imaginii proprii. Apelând la pseudonime, sau pur și simplu de multe ori lăsând în dreptul numelui autorului un
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
total întinerita în fața acestui dispreț nostim și râde: «Mă iau drept o doamnă de companie!»"<footnote idem, p. 159: "Vers six heures du matin, en février, îl fait encore nuit. Dans le chateau du Blois, tout dort. Noul ne la voit enjamber l`appui de șa fenêtre, qui donne sur la terrase ouest. Elle aborde gaillardement la descente, au mépris de șa corpulence, oubliant qu`elle s`est alourdie de plusieurs cassettes où șont entassés șes précieux bijoux... la fugitive arrive
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
care nu mă lasă să trăiesc!” m-am gândit eu cu mânie. Et là nous dormirions Jusqu’à la fin du monde...2 Nu, nu mai puteam să aud cuvintele acelea! Am intrat în încăpere și am anunțat cu bruschețe voită și în rusește: - Iată-mă! Pariez că nu mă așteptai! Spre surprinderea și spre decepția mea, privirea pe care Charlotte a ridicat-o spre mine a rămas liniștită. Am ghicit în ochii ei acea infailibilă stăpânire de sine pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]