2,768 matches
-
din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Muguri de cais, muguri de iubire de mine râd sunt beat de dragoste, păgân, sunt atins de visul cel mai demn iubirea pentru tine, iubirea pentru cer și tot iubesc așa la întâmplare voluptatea, ce e mare. Știu, așa cum sunt, setos îți beau răcoarea dintre intestine apare neaoș marea, și dintre răsuflări apare pe o dungă surâsul tău fugar aici la mine-n undă. Referință Bibliografică: Muguri / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
MUGURI de PETRU JIPA în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377243_a_378572]
-
mica trăsură de unire!) III Ruinurile, multe, mateine sunt, așadar, icoane și oglinzi: răsfrângerile, rare, în afară ale unui suflet cetluit, - care se caută, consideră, adoră, a la Narcis, sau dimpotrivă, masochistic, se dezaprobă (cvasi-complezent și nu fără, se pare, voluptate), prin mijlocirea lor, pe sine însuși. În rest, nicio priveliște sau "cadră", și niciun domiciliu, la Mateiu, nu par să aibă altă funcție decât aceasta: speculară, - oglindire-a sufletului celui ce le contemplă sau îl locuiește 6. Nu-i vorbă
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
filozofia vremurilor noastre își supraveghează cu emoție fiecare mișcare, e terorizată la gîndul greșelii, e înspăimîn-tată de posibilitatea de a comite o eroare de sust. Cuvintele pe care le rostește sunt alese și fade, expresiile străine sunt folosite cu maximă voluptate posibilă în context. Sunt interzise metaforele, aluziile, limbajul crud. Totul trebuie să fie nobil și plat, totul trebuie să pară convenabil și să poarte pecetea onorabilității. În felul acesta, se va vorbi despre ea cu simpatie în societate, ba i
Surîsul centaurului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8257_a_9582]
-
deloc; dimpotrivă, luciditatea milei răpește orice strălucire la care ar avea drept iluzia oricărei ființe." A ocroti această iluzie, fără superiorități cîștigate ușor și avantaje sentimentale, iată programul. A ocoli, pe cît se poate, certitudinile impuse celuilalt. Aspirația către vag", voluptatea de-a te lăsa învins: "să renunți cu naturalețea unei flori care se închide în înserări, iată secretul unei renunțări pe care n'o vom putea realiza niciodată, fiindcă punem prea multă pasiune în negații." Bunele instincte de luptă, pentru
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
actul acuplării un spectacol universal și o metaforă absolută a mîntuirii cărnii prin propria sa vocație și prin infinita ei slăbiciune. Dacă mentalul colectiv a lucrat cu atîta abnegație la conversia spirituală a travaliului fiziologic și la transpunerea geamătului de voluptate pe notele unui portativ celest, conceput anume pentru glasuri angelice, cum ar fi putut artiștii să rămînă reci și nesimțitori în fața misterului împreunării sau măcar în fața promisiunii acestuia. Răspunsul este foarte simplu: n-ar fi putut! Mai pe șest, mai
Artistul și fantasmele sale erotice (o scurtă divagație estivală) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8272_a_9597]
-
alegere cînd de un mîner cînd de altul, sub ochii tăi alunecînd amintirea cadavrului dorit. Scriitori, politiceni, militari de carieră, voievozi, actori etc. se înșiruie într-o procesiune livrescă a spectrelor defuncte. Iar lectura, se înțelege, place pînă la atingerea voluptății de înfiorare morbidă. Două sunt concluziile care se impun în urma lecturii dicționarului. Prima este că între viața unui om și moartea lui nu există nici o legătură. În ciuda opiniei că fiecare crapă de moartea pe care o merită, e întristător să
Cartea morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8279_a_9604]
-
făcusem un păcat? Știai că sunt de catifea sau tocmai astăzi ai aflat? Diviziunea celulară în ce direcție-a pornit: spre nașterea mea princiară sau chiar spre minus infinit? Și musca lunecând pe-o nară e pa sau Bineaivenit? Iar voluptatea asta supremă, impresia că te țin în brațe pe un atol, e un orgasm sau doar o simplă inoculare cu formol? Cum am plecat eu de acasă Iarba lungă plânge la geam, se răcește pe pereți lumina grasă, cu tălpile
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8298_a_9623]
-
bineînțeles, Patru picturi recuperate, expoziție ce nu putea fi altceva decît un amestec de acțiune muzeografică propriu-zisă, de acțiune a hazardului pur și de valorificare cultural-simbolică a unui fapt de senzație în care patetismul responsabilității față de patrimoniu se întîlnea cu voluptățile rare ale norocului gazetăresc. Dacă dimensiunea muzeografică a acestei expoziții se rezuma doar la faptul că ea a fost organizată într-un muzeu, și nu în unul oarecare, supunîndu-se tuturor rigorilor derivate de aici, dimensiune asupra căreia nu are nici un
Patrimoniu recuperat, la aniversară by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8320_a_9645]
-
und Das Madchen", "Moartea și Fecioara", muzica de cameră a unui quartet care însoțește povestea lui Hamlet. Care o comentează, de multe ori, dincolo de cuvinte. Sau în locul lor. O dimensiune a morții, un lamento răvășitor. Ca discursul acestui regizor. Ca voluptatea ideilor cu care naște pe scenă o energie incredibilă. O imaginație inepuizabilă, susținută și argumentată cu acel tip de filosofie socratică. Primară și suculentă. Neputința lui Hamlet: ideea pe care merge Nekrosius. Prezență absentă și Absență prezentă. De la început Tatăl
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
această direcție este sesizată intenția inovatoare a scriitorului, mărturisind el însuși că vrea să creeze "O poezie neagră, o poezie dură,/ O poezie de granit", de esență romantică. Tendința poetului, observă I. Oprișan, este aceea "de a înfățișa cu o voluptate împinsă până la naturalism urâtul, morbidul, scabrosul în adevărate prefigurări argheziene, cu dorința de a sugera terifiantul - în construcții de mare forță de impresionare precum celebra poemă Complotul bubei (Conjurațiunea leproșilor) - sau de a da contur perisabilității materiei în comparație cu eternitatea ideii
Opera literară a lui B. P. Hasdeu by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8450_a_9775]
-
femeie tîrăște un sac greu, ale cărui cuvinte curg de pe buze uscate, într-un șuvoi sec, emoționante prin neutralitatea lor curățită de patimi. Omul generic, aflat pe dealul Perchiu, purtând în ochi o negură "strînsă/ de pofte anonime și-o voluptate a decăderii" este ucenicul, dar și călăuza altora pe calea amarnică a inițierii (poetice), smerită încununare, într-o nimicnicie glorioasă, a unei vieți de trudă: "îmi privesc palmele cu-o nesfîrșită milă/ de parcă ar fi ale femeii truditoare/ căreia nimeni
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
îmi mărturisesc reîntîlnirea majoră și tulburătoare cu lumea lui Shakespeare, cu interpretarea lui de, poate, cei mai mari, mai profunzi și pătimași regizori la ora asta. Vreau să-mi mărturisesc emoția unor seri de teatru extraordinar. Emoția de a privi voluptatea detaliilor, inepuizabila imaginație și plăcere ce însoțesc un spectacol sau altul din cele pe care le-am văzut. Emoția, în cele din urmă, să constat că în săli au fost tineri, mulți tineri - puțini, vai, din spațiul teatrului - care au
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
văzute așa, în succesiune. Prin descoperirea limbajului său, a trupei sale de la Meno Fortas, Vilnius, Lituania. Urmărindu-l în suită, descoperi un fel unitar de a se raporta la lume, la umanitate, la Shakespeare. Și un abandon al lui în voluptatea de a căuta în cuvînt, în vibrație, în clopot, în mare, în vînt, în ghiață, în foc și fum, în tot ce este atît de uman, de palpabil și de iluzoriu, în același timp. I-am văzut Hamlet-ul la un
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
este cel german cu note de un grotesc hoffmannesc derivat pînă la rafinamentele maladive ale esteticii decadente, așa cum am putut vedea în Twin Peaks (1990) sau în Blue Velvet (1986) peste care plutește ca un văl un indicibil sentiment al voluptății răului. Extraordinar în filmele lui Lynch este o anumită psihologie abisală a monstruosului, cu cîntecul ei de sirenă. Din acest punct de vedere Omul elefant schimbă sensul monstruosului, revelînd umanitatea acolo unde ne-am aștepta cel mai puțin s-o
Ecce homo... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8503_a_9828]
-
profesorul italian Marco Cugno, românist pasionat care a transpus în limba lui maternă 36 de cărți din literatura română, din toate genurile, după cum ne amintește Marta Petreu în Laudatio: poezie cultă și populară, proză, teatru, eseuri, teorie literară, filosofie - "cu voluptăți de estet și realizări de virtuoz". Toate volumele traduse de el sînt însoțite de un amplu aparat critic. Dar, ține să precizeze Marta Petreu, "ca să ridice acest monument al culturii românești în Italia și-n italiană, Marco Cugno nu a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8506_a_9831]
-
dormi, să te afunzi undeva sub pămînt, să lași să treacă timpul peste tine". Iar dimineața, singura bucurie a zilei, rupe foaia de calendar, cu satisfacția că a mai trecut o zi din coșmarul irealității imediate. Singurul refugiu autentic, adevărata voluptate, mai amețitoare decît muzica, mai copleșitoare decît sexul, este vacanța, pîrtia de schi de la Predeal, nisipurile de la Balcic. Acolo scapă de procesele biroului Roman, de nesuferita meserie de avocat, de obligațiile gazetărești ori redacționale, de întîlnirile neplăcute, telefoanele agresive și
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
autoportret construit din cărți, amintind de acele tablouri ale lui Arcimboldo în care figura umană rezultă din combinarea ingenioasă a unor obiecte. Un mod luminos de asumare a suferinței Tânărul Nicolae Balotă ne devine uneori antipatic, din cauza unui fel de voluptate amorală cu care se dedă lecturii. El pare adâncit în lectură ca o albină în floarea din care suge nectarul. Femeile care i se perindă prin cameră (și prin viață) nu reușesc să-l smulgă din această imobilitate extatică și
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
Liviu Dănceanu Să fii loial ! Retorica postmodernistă, se știe, e una la vedere, francă, manifestă. Chiar dacă își demonstrează egolatria, compozitorul exhibă, de multe ori cu voluptate, mecanismele elaborării opusului, după toate regulile unui material sonor animat de drame, conflicte și, eventual, rezolvări, fie dispuse într-o cursivitate logică, rațională, fie orânduite printr-o discursivitate onirică, iluzorie. Creația lui Tiberiu Olah e ca o inimă preparată pentru
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
meritate în cazurile de față), fiindcă, orice s-ar zice, soarele afirmării personale tot din Capitală răsare. Există însă pe lângă aceste vedete metropolitane o serie lirică întru totul competitivă artistic: poeți care, trăind în provincie, își asumă cu o anumită voluptate masochistă marginalitatea, încăpățânându-se să fie "doar" poeți. Constantin Acosmei și Marin Mălaicu-Hondrari, Dan Coman ori Ștefan Manasia fac parte din acest lot risipit pe întinderea provinciilor românești și închegat cu dificultate într-o imagine critică unitară. De fapt, ei
Dinspre margine by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8552_a_9877]
-
a comunicării, trebuia să fie directă, cu impact instantaneu asupra privitorului. Fizionomiile sunt expresionist accentuate prin trăsături minimale, incisive. Culoarea se reduce la zemuri spălăcite de albastru și ocru care lasă să transpară cartonul brut, nepreparat. Cvasimonocromia ca refuz al voluptăților cromatice e programatică. Avem de a face aici tocmai cu simplificările la care Tonitza înțelege să recurgă pentru "a ajunge la adevăr". De notat că Daumier, artist cu care Tonitza a fost mereu și întemeiat pus în legătură, recurgea și
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
conține un text- meditație, tulburător, al lui George Banu. Acum o săptămînă, ca o comandă a Teatrului "Radu Stanca" din Sibiu, Nemira publică un splendid album pe care artista fotografică îl face după spectacolul lui Silviu Purcărete cu Faust. Parcurgîndu-le, voluptatea ochiului își transferă seducția minții. Dacă primul are, cromatic vorbind, ceva glacial, impozant - tonurile de verde, de albastru, roz sau mov desfăcînd practic chirurgical un discurs despre moarte - al doilea se încălzește. Galbenul înmoaie situarea în fața morții. După neliniștile lui
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
își comunică ele într-un anumit cîmp semantic. Mi se pare că, în acest text, autorul său trăiește el însuși o stare de grație. În raport cu propriul scris, cu propria experiență. Decodînd sensurile poveștilor Mihaelei Marin, George Banu își decriptează propriile voluptăți în a privi și a se privi. Ca și un fotograf, foarte prezent și foarte absent în actul "supravegherii", al creației sale, și scriitorul George Banu este scufundat în căutarea eu-lui, în liniștea acestei experiențe singulare, după ce a parcurs itinerariile
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
Mefisto, în pașii pe care Faust bătrîn și ostenit îi tîrăște în camera lui. Galbenuri, gălbuiuri, maronuri, nisipiuri, alb-albastru bizar și roșul violent al costumului lui Mefisto din "noaptea valpurgică". Cranii și desfrîu carnal, în același timp. Frică și extaz. Voluptate și carnaval al corpurilor dedate plăcerii. Ceva ce mi-a scăpat și care mă înfioară acum: expresia fricii. În mai toate fotografiile Mihaelei Marin, de grup sau individuale, pe chipuri, în ochi, în mîinile ridicate, în gesturi suspendate, în măști
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
Radio conduse de dirijorul principal al acesteia, Tiberiu Soare, la Shanghai, în cadrul evenimentului Shanghai Spring International Music Festival, un festival de anvergură care are loc începând din 1960. În aceste vremuri în care posturile de televiziune autohtone se ocupă cu voluptate de capra vecinului, Radio România a dat dovadă de curajul de a-și afirma propria viziune despre rolul pe care dorește să îl joace în viața culturală românească, deplasând la Shanghai (cu sprijinul acordat de Autoritatea Națională pentru Turism, de
Orchestra Națională Radio la Shanghai by Virgil OPRINA () [Corola-journal/Journalistic/84243_a_85568]
-
este amestec de carnaval, cabaret și bordel: un univers hibrid, amestec de epicurianism și de kitsch. În Cronica de familie, scriitorul contemplă fascinat setul său de Caprichos. Bestiarul Cronicii de familie iese din faldurile subconștientului creatorului ei. Autorul degustă cu voluptate reveria feminității maligne (este, de altfel, singurul roman în care o face). Monstruozitatea caracterială și morală este extremă. Îndrăgostit de creaturile sale, de instinctul lor vital devorator, autorul le ucide simbolic. Sadismul poate fi psihanalizat: este o modalitate de debarasare
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]