1,110 matches
-
mesagerului depinde de mesaj. Oricum, observ cu stupoare că ți-a apărut umorul, chiar așa sarcastic, care e floare rară la un sinucigaș, încercă Filip să destindă puțin atmosfera. Hazul evită necazul... Da? Și mai ce? Obrazul imită prazul; obraznicul vomită praznicul... Ce să spun!? Mare scofală! La autopsie îmi vor găsi "ușoare urme de umor în sânge". Mă lași cu chestii din astea! Nu te eschiva cu impresii psihologice. Ce-i cu carnetul ăsta de culoarea morții? Răspunde-mi la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și s-au învrăjbit, vorbe grele și-au rostit, gânduri au mocnit, moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mă comport cum trebuie. Îmi vine să vărs. Lăsând la o parte povestea cu Seymour, plecarea înseamnă barăci din prefabricate în baze aeriene unde îngheți bocnă, avansuri obraznice din partea bravilor noștri luptători și pungile alea oribile de hârtie în care vomiți în avion. Fapt este că Seymour se însoară - da, se însoară, așa încât te rog să fii atent. Eu nu pot să particip la nuntă. Deplasarea asta poate să țină de la șase săptămâni până la două luni. Am cunoscut-o pe fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
contururi. În interiorul oului era cald și bine. Numai mirosul se dovedi a fi nu tocmai plăcut. Mirosea a cameră stătută și a pește prăjit. Respirând cu greutate, Mașa simțea că i se face din ce În ce mai greață, Încercând din răsputeri să nu vomite. În sfârșit, mirosul de pește se atenuă, fiind Înlocuit de un alt miros la fel de insuportabil. Mirosea acum a baltă și a chibrituri arse. Între timp, aerul devenise atât de vâscos, Încât Îl puteai tăia cu cuțitul. Ieslele, lopata, furca, ciubărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
simți cum o răcoare binefăcătoare Îi gâdilă laringele, pătrunzând În esofag, apoi În stomac. dar senzația plăcută dură doar o clipă. După care stomacul lui se cabră ca un cal zvârlind tot conținutul afară. Cu ochii bulbucați În cap, Subotin vomită toți peștișorii pe care-i Îngurgitase la petrecerea de-aseară, din care rămăseseră acum doar capul și scheletele. Iar la sfârșit vomă și fierea. Se vede că spirtul Royal pe care-l băuse era de contrabandă, având multe impurități În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
voință, se retrase către marginea drumului. Nopțile pierdute, loviturile acelea diabolice, le simțea acum din plin! Avea amețeli, În timp ce sângele izbea cu o așa forță pereții arterelor Încât, se aștepta ca În fiecare secundă, să moară!! În cele din urmă vomită și, oarecum puțin restabilit, ajunse la ușa prietenei sale. Dormitorul fetei se afla În partea laterală a camerei de zi, unde cu siguranță, Carla dormea. Fără a face cel mai mic zgomot, Tony Pavone, pe jumătate dezbrăcat, se prăvăli pe
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
agitată și probabil că mi-aș fi petrecut dimineața respectivă făcând unul din compoturile mele, dacă nu aș fi fost scutită de o asemenea prostie trebuind să mă grăbesc cu Portia la veterinar. Biata de ea își petrecuse întreaga noapte vomitând peste tot în sufragerie. Dimineața, se retrăsese pe canapea, unde se întinsese scâncind în cel mai jalnic mod cu putință. Am sunat pe robotul veterinarului la 7 dimineața și am cerut o consultație de urgență la 9. Când am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
devenind din ce în ce mai sonoră pe măsură ce prietena ei gusta din ginul pe care-l furișase la bord, l-a auzit și pe Charlie care lăuda mâncarea grozavă din L.A., dar ea nu putea să facă altceva decât să se concentreze să nu vomite ceea ce ingurgitase la micul dejun. Simțea fiecare salt al avionului și tresărea și la cea mai mică modificare de presiune. Într-un final, Ahmad s-a aplecat către ea peste culoar. Pune-ți tălpile pe podea, i-a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
seama că o casă de-o calitate atât de mediocră nu putea să fie perfect etanșeizată. Așa că i s-a făcut rău, dar nici măcar n-a leșinat din cauza monoxidului de carbon. Până la urmă, Alice a dat fuga în casă ca să vomite, după care s-a suit la loc în pat, locul în care zăcea în majoritatea timpului la ora când John ajungea acasă. Și probabil că întotdeauna arăta la fel de prost, pentru că soțul ei nu i-a pus nici o întrebare. Și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
său. În acele clipe am simțit cum mustul de bălegar și urină îmi intră în haine. Mirosul înțepător îmi adunase un nod în gât iar stomacul se încordă de-atâta greață. Ușurel că nu suntem la pension, îmi spuneam... Dacă vomiți o să fie și mai aiurea și o să pută mai rău. Respiram rar, trâgând aerul pe gură. Limba se usca și părea mai umflată, iar ochii mă usutrau de nesomn. O să adorm și o să rezist mai ușor. Trebuia să mă gândesc
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pierd... nu și pe tine. Bine, bine, spunea ea plictisită retrăgându-și mâna ușor. Întinde-te pe marginea fântânii și reazămă-ți capul pe picioarele mele, dar să nu închizi ochii fiindcă pământul o să se învârtă cu tine și ai să vomiți! Pot să te privesc? Sigur, sigur, răspunse ea stingherită. Poate din cauza băuturii sau poate de la parfumul ei care mă învăluia, vedeam cum i schimbă culoarea ochilor. Punctele verzi ca de iarbă se micșorau și altele gri ieșite din spatele celorlalte se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că și viața lor era o fericire... Dacă pe mine mă durea în cot de regim, însemna că și ei puteau trăi la fel de indiferenți... M-am simțit ca un vierme, cum zicea Victor. Am ieșit în pauză, îmi venea să vomit. M-am dus la WC-ul profesorilor și am vomitat. Nu-mi venea nimic în gură decât un lichid verde și cleios. De mine voiam să scap, pe mine voiam să mă borăsc. De atunci am început să urăsc, Mihaela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă durea în cot de regim, însemna că și ei puteau trăi la fel de indiferenți... M-am simțit ca un vierme, cum zicea Victor. Am ieșit în pauză, îmi venea să vomit. M-am dus la WC-ul profesorilor și am vomitat. Nu-mi venea nimic în gură decât un lichid verde și cleios. De mine voiam să scap, pe mine voiam să mă borăsc. De atunci am început să urăsc, Mihaela, tot regimul, tot, tot, tot, de la discursul lui Ceaușescu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
punem plumbi, că se deschidea o întreagă ofertă empiristă. Toți eram fermecați de acea Șeherazadă, toți, până la unu. Iar ea își iubea toate personajele, oameni sau idei, cu admirație, cu blândețe, cu ironie, dar le iubea pe toate, nu le vomita ca pe o cunoaștere calpă ca să ne lărgească „bagajul de informații” - mama lui de bagaj, că adesea mă simțeam la școală ca-n Gara de Nord venind de la Crăciun cu două valizoaie pline cu borcane cu carne în untură, să nu moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
una dintre bibliotecarele de serviciu, se așeză pârâind pe un scaun și începu să se uite tâmp în soarele toamnei și să-și mângâie în neștire grăsimile care îi acopereau gâtul. Am început să tremur și mi-a venit să vomit și să fac pipi în același timp și m-am dus tremurând tot la WC și am vomitat, până când o zeamă verde a început să mi se prelingă printre buze și, fără să mă gândesc, am întins mâna și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
soarele toamnei și să-și mângâie în neștire grăsimile care îi acopereau gâtul. Am început să tremur și mi-a venit să vomit și să fac pipi în același timp și m-am dus tremurând tot la WC și am vomitat, până când o zeamă verde a început să mi se prelingă printre buze și, fără să mă gândesc, am întins mâna și mi-am înfășurat sârma de tras apa în jurul gâtului și m-am lăsat în jos, ca să atârn așa, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Maggie și a luat-o la fugă pe alee, ca o zvârlugă. Întotdeauna venea în goană spre mine și, chiar dacă cu trei zile în urmă dăduse din greșeală un cap în genunchiul meu dislocat, abia scos din ghips, iar eu vomitasem de durere, tot îl iertasem. I-aș fi trecut cu vederea absolut orice: era adorabil. În preajma lui aveam întotdeauna o stare de bună dispoziție, dar încercam să nu las să se vadă asta, pentru că restul ar fi observat poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că locuiam acolo și nu în vreuna din locuințele construite de primărie în Bronx.) Apoi am ajuns în fața blocului, iar șocul de a-l vedea mi-a întors stomacul pe dos așa de tare încât m-am temut că o să vomit. Chiar dacă mi-a luat Rachel bagajul, să urc trei etaje cu genunchiul meu beteag a fost o încercare, dar de îndată ce am băgat cheia în broască- și Rachel a insistat să descui eu, nu ea -, am auzit pe cineva înăuntru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vindece... chestia aia... de pe fața ta? Oamenii de aici detestă imperfecțiunile fizice. —Și mâna? Când o s-o poți scoate din ghips? Apoi mi-a observat degetele bandajate. Ce e sub astea? —Unghii lipsă. —’zeule mare, a zis. Îmi vine să vomit. S-a așezat și a inspirat adânc, dar nu a vomitat. Pentru a putea vomita, e nevoie să ai ceva în stomac și existau șanse minime în privința asta. —Trebuie să faci ceva cu ele. Du-te la un doctor. Rezolvă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fizice. —Și mâna? Când o s-o poți scoate din ghips? Apoi mi-a observat degetele bandajate. Ce e sub astea? —Unghii lipsă. —’zeule mare, a zis. Îmi vine să vomit. S-a așezat și a inspirat adânc, dar nu a vomitat. Pentru a putea vomita, e nevoie să ai ceva în stomac și existau șanse minime în privința asta. —Trebuie să faci ceva cu ele. Du-te la un doctor. Rezolvă-le. Astăzi. — Da, dar... în regulă. O sclipire argintie mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o s-o poți scoate din ghips? Apoi mi-a observat degetele bandajate. Ce e sub astea? —Unghii lipsă. —’zeule mare, a zis. Îmi vine să vomit. S-a așezat și a inspirat adânc, dar nu a vomitat. Pentru a putea vomita, e nevoie să ai ceva în stomac și existau șanse minime în privința asta. —Trebuie să faci ceva cu ele. Du-te la un doctor. Rezolvă-le. Astăzi. — Da, dar... în regulă. O sclipire argintie mi-a atras atenția - era Teenie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
era mai bogat decât Cel-de-sus), uitându-se la genți Chloe. La început, Franklin a crezut că tipul în vârstă era prietenul lui Brooke și, când l-a auzit pe recepționer spunând „Ce mai faceți, domnule Edison?“, i-a venit să vomite. Spunea că e o chestie pedofilă, că e aproape incest. Nu cred că vorbea serios, Franklin e pur și simplu de o răutate fenomenală. Urăște pe toată lumea în afară de Henk și uneori cred că îl urăște și pe el. (Henk e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a uitat la noi prin gaura care rămăsese în locul ferestrei, apoi s-a dat înapoi și s-a aplecat. Mă întrebam ce face. Se uită la cauciucuri? Apoi, după sunetul pe care îl făcea, mi-am dat seama că vomita. Vine salvarea, amice, a zis o voce de bărbat și m-am întrebat dacă o auzisem cu adevărat sau fusese doar în imaginația mea. Pentru scurt timp, totul a fost ciudat de liniștit. Eu și Aidan ne-am uitat unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
făcuse să cred, pe jumătate, că țineam încă legătura. Dorința de a-i vorbi era deodată atât de copleșitoare că îmi ieșea prin toți porii. Într-o secundă eram scăldată de sudoare și a trebuit să fug în baie ca să vomit. Au trecut zece, poate cincisprezece minute, în care mi-am rezemat capul de vasul rece de porțelan, prea amețită ca să pot sta în picioare. Trebuia să-i vorbesc. Aș fi dat tot ce aveam, aș fi fost gata să mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Lucruri menite să aline, dar care evident nu veneau de „dincolo“. Sunt doar prostii, m-am gândit amărâtă și, tocmai atunci, Leisl a spus: —Anna, primesc ceva pentru tine. Am simțit că mă arde o văpaie; puțin a lipsit să vomit, să leșin, să fug în jurul încăperii. Mulțumesc, Aidan, mulțumesc, mulțumesc. —E o femeie. - La naiba. - O femeie mai în vârstă, vorbește foarte tare. Leisl părea puțin tulburată. — Aproape că strigă. Și izbește un băț de pământ. Hristoase! Părea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]