650 matches
-
ascuns față de mine niciodată nimic, ne împărtășeam bucuriile și supărările și dacă era posibil, unele necazuri se rezolvau ajutându-ne reciproc. Nu prea s-a schimbat, poate este ceva mai laconic, doar când bem câte vreun pahar două devine mai vorbăreț. La fel sunt și eu. Este tot scund, cu părul șaten zburlit, căci nici acum nu-i stă peste cap, cu un vârtej în frunte care-i duce o șuviță în răspăr, ochii tot iscoditori, de copil obraznic, cu încrețituri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
pentru a degusta câte o înghețată, iar eu am intrat înăuntru. Era acolo o femeie tânără, brunetă, și așa, cum stătea la birou, mi-am dat seama că e scundă și rotundă. Avea părul și ochii negri și era foarte vorbăreață și amabilă. - De unde vii, voinicule, m-a întâmpinat ea după ce am dat binețe. - Din Moldova, de la Iași, stimată domniță. - Aaa, moldoveni de-ai mei, bine-ați venit, dar unde-s ceilalți? - Afară, domniță, n-au îndrăznit să intre și ei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
e mai rar la români, pentru că vremurile vitrege i-au făcut așa. Românii s-au molipsit unii de la alții în privința vorbăritului, se cred deștepți când vorbesc, indiferent ce spun. S-au molipsit de la politicieni, politica, în general, i-au făcut vorbăreți. Vezi câte unul dintre aceștia, pe care l-aș numi demagog, că dacă l-ai cerceta puțin, vei constata că-i complet găunos pe dinăuntru. Aceștia au ajuns mari ștabi politici, pentru că au dat cu gura în stânga și în dreapta. "Bun
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
amintirile lui Harold sînt opozanți; doctorul și aceia dintre copii care tac, adjuvanți. În d) și e), adjuvanții cuiva sînt opozanții altcuiva: martorii, întîlnirile, circumstanțele care ajută la găsirea soluției, un nasture lăsat la locul crimei, alcoolismul criminalului, un portar vorbăreț etc. În f), proletarii sînt adjuvanți, iar burghezii opozanți. În g), soția și cizmele căpcăunului sînt adjuvanți; înserarea, păsările care mănîncă firimiturile și simțul puternic al mirosului căpcăunului care îi spune că prada este aproape sînt opozanți. În h), fiecare
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
faci tu aici? l-am întrebat. Stătea în pat și citea, învelit într-o plapumă dubioasă, sordidă ca și încăperea. Mi-a făcut cu ochiul și vesel nevoie mare de vederea mea, a râs. Era ticul lui, nu era prea vorbăreț, dar era elocvent, făcea cu ochiul și da din cap ca sa-ți sugereze că situația era așa cum o vedeai și el era conștient de acest lucru. Puteai să crezi astfel, că sesiza orice subtilitate. Dacă a citit cartea cutare? Evident
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
dădeam seama ce anume. Parcă ar fi vrut să spună că nu poți scrie dacă nu știi ce, și că acest ce trebuia lămurit. Putea fi? Și eu vroiam. El continua însă să tacă, enigmatic, sau poate pentru că nu era vorbăreț, sau poate fiindcă nu ne cunoșteam bine, deși eu știam din Dostoievski că o destăinuire e ca o fatalitate, vii tocmai din Siberia ca s-o faci, împins de un demon interior... Avea el legături cu acei comuniști închiși în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
aceasta era versiunea lui \ și voia să știe dacă temnicerul reușise să afle ceva de la el. Din cauza drogurilor, reconstituirile lui erau foarte vagi. REPETĂ ACEASTĂ VARIANTĂ CU ÎNCĂPĂȚÂNARE. PUȚIN CÂTE PUȚIN SE CONVINSE CĂ, DEȘI TRASK FUSESE PUȚIN CAM PREA VORBĂREȚ ȘI IMPRUDENT EXPUNÂNDU-ȘI PĂRERILE SOCIALE ȘI FĂCÂND ALUZII LA APARATUL CONSTRUIT DE EL, ACESTA DIN URMĂ AVÂND UN CARACTER PREA REVOLUȚIONAR. OAMENII ERAU PUR ȘI SIMPLU INCAPABILI SĂ REALIZEZE SINGURI SALTUL INTELECTUAL CERUT DE ÎNȚELEGEREA CONCEPTULUI DE TRANSFER FIZIC
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
de scurt, altfel cum am trăi între atâtea cătane?... E tânără și fără minte, domnule locotenent, și nu pricepe că d-voastră aveți de lucru și că n-ați venit pe aici să pierdeți vremea cu palavre... Paul Vidor era vorbăreț din cale-afară, mai ales însă îi plăcea să stea la taifas cu domnii, crezîndu-se mai deștept ca ceilalți săteni și mai vrednic. Își trase un scaun lângă masă, se așeză tacticos și îndată se încălzi la vorbă, deși Apostol se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
zi cu zi, mai ales suferințele din spitale. Până să vorbească însă Apostol, care devenise gânditor în odăița grea de amintirile copilăriei, doamna Bologa, întîi ca să-și deșerte inima și apoi fiindcă cu cât îmbătrînea, cu atât se făcea mai vorbăreață, prinse a-i istorisi, la nimereală, fel de fel de amănunte din viața ei și a tîrgușorului: ― Parcă-mi spunea Dumnezeu că ai să vii, dragul mamei, că vai, câtă grijă ți-am mai purtat de când am aflat prin ce-
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nouri, ce pier - Doresc cu popoare de stele Să merg drumul mare din cer. Ce caut, eu nu vă știu spune, Eu singură nu știu ce vreu, Atât e de tainic-ascunsă Dorința în sufletul meu. Mi-e ciudă pe frunza cuminte, Pe vorbărețe valuri de râu, Ele-mi spun ce dorește-al meu suflet, Ce singură eu nu știu. Și flori și crenge și stele În ciuda mea taine îmi spun - Ah! cum le-aș smulge pe toate Să fac din ele cununi. {EminescuOpIV
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Crenge rele imitează pîn-și sgomotul de guri A cărărilor pierdute de pe valea cu isvoare. De s-ar ști... câte mâni albe rupe-ar flori mirositoare, Câte buze ar închide gândul sântelor păduri! Cine are-urechi s-audă ce murmur-gurile rele Și vorbărețele valuri și prorocitoare stele De-ale grațiilor amoruri, de-ale nimfelor iubit; Cine-ascultă și nu-nstrună arfa-i de cântări bogată, Căci comori de taine-ascunde orice râu... Lunca ingrată De-ar șopti, viața-i toată n-ar sfârși de povestit
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ditirambic, Fără de rânduială, și dulce și molatic Ca ceara ea îți face sufletul muieratec. De vrei să scapi de ele, de-urmarea lor amară, Astup-a ta ureche tu singur chiar - cu ceară. 25Nu spune-un basmu numai poetul cel vorbăreț De eroul Odissev cel mult meșteșugareț; Și-au astupat cu ceară urechea, să se culce, La glasul de Sirenă adormitor de dulce {EminescuOpIV 267} Ș-astfel putut-a numai corabia-i s-o poarte 30Pe lângă a lor ostrov aducător
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vezi vre o femee Să te-nchini pân-la pământ Și de-a sta ca să-ți vorbească Să înghiți orice cuvânt; Nespălat, neras să umbli, Și rufos și deșuchet - Toate-acestea împreună Te arat-a fi poet. 54. DEMOCRAȚIA (1876) Democratie... monstrule vorbăreț, Cu mii de limbi d-invidie mișcate, Nebunii las-în gura ta să cate Și să te poarte cel meșteșugareț. Căci cel mai lins cu vorbe afectate[-i] Și cel mai rău și cel mai pismătareț. Și-i proclama de mare
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
sprâncenele bogate vag unite cu câțiva perișori aurii ascund ochii albaștri tulburători, adânci și visători; nasul lung, ușor acvilin și buzele subțiri, demonstrează încăpățânare; bărbia e despicată de o linie, ușor perceptibilă, agil și sigur pe el; nu este un vorbăreț dar fizionomia îl ajută în tăcerile lungi care nu pot fi interpretate în nici un caz ca obstinație față de eventualul interlocutor. Umorul lui înțelept, tăios și exploziv pornea din făptura sa și adesea amicii își dădeau seama târziu că glumește permanent
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
atât de lung și atâtea prilejuri se pierdeau. Ce făcea sclavul când nu vorbea? Iahuben se gândi că poate cugeta la neamurile spre care se îndreptau amândoi. La urma urmei însă nici el, Iahuben, nu era de obicei așa de vorbăreț. Se părea că drumul lung și singurătatea deșertului îi schimbau firea. - Am văzut în Ta Kemet și în Atlantida oameni înalți cu păr galben și ochi albaștri, își aduse aminte Iahuben. Cum le spune? - Mașauașa, zise Auta, mirat de întrebarea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
însă împrejurări când nu-l mai putem învia, fie că nu știm cum, fie că nu avem cu ce. Boala care se numește moarte e totuși cea mai grea dintre boli. Din ziua aceea Auta fu mai îngîndurat, mai puțin vorbăreț. Și numai o dată îi mărturisi lui Hor că dorința lui arzătoare ar fi dacă nu chiar nemurirea, măcar o viață foarte lungă, ca să poată vedea unde vor ajunge pământenii după câteva sute sau câteva mii de ani. - Dorința ta s-
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Livia părăsește bucătăria pentru a urca în camera Ramonei, la îndemnul celor două femei. De altfel ea oricum s-ar fi dus la Ramona, pentru că o durea inima văzând-o tristă. Livia era o fată cu un suflet mare, foarte vorbăreață și niciodată nu avea nimic de ascuns față de Ramona. Era de statură mijlocie, brunetă cu ochii mari, căprui, fața rotundă, era genul de om care niciodată nu te plictisea. Intrând la Ramona care stătea pe o canapea cu o carte
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Simonide, pentru care pictura era ca o "poezie mută", iar poezia ca o "pictură sonoră", Poussin își definea meseria ca "o artă care se ocupă de lucrurile mute". Nu același lucru se poate spune despre inconștientul freudian, a cărui muțenie vorbăreață cheamă acel amestec instabil de interpret și ventriloc pe care-l numim psihanalist? E drept că animalul vorbitor rămâne "mut de admirație" în fața unei imagini frumoase și că niciodată nu va reuși să-și transmită în cuvinte percepția ca atare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
sau fluieratul, mai exact o variantă a acesteia, fliș, cu un l expresiv, ce însoțește adesea un f inițial (rom. flacără < lat. facula; rom. flămând < lat. famelicus „înfometat“). De la acest fliș s-a format substantivul flișcă „lovitură, palmă; fluier; femeie vorbăreață“ (toate sensurile se referă la șuierat). Frișcă nu ar fi altceva decât o variantă a lui flișcă „lovitură“, de unde ulterior „nuia“. Cum s-a ajuns însă la sensul de „smântână bătută“? Totul vine tocmai de la faptul că acest produs culinar
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
acesta. Fetița, pisicuța albă, fiind mai delicată nu o va da, rămânând pentru totdeauna cu ea și pe care stăpâna a numit-o "Prințesa". Pentru că se purta ca o prințesă. Adică, energică, foarte atentă la tot ce se întâmpla, foarte vorbăreață, alintată, pretențioasă, diafană, delicată, și mai ales foarte iubitoare. Nu permitea nimănui să o ia în brațe, nici măcar stăpânei, dar era nedezlipită de mama ei. Într-o zi stăpâna a dus-o pe Prințesă la tatăl ei. Când i-a
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
a luat-o și au plecat acasă nu s-a dat jos de pe cușcă. Pisa cu pisicuța ei se iubeau, se spălau reciproc, era fetiță mare, vorbeau și se înțelegeau foarte bine, nu s-au certat deloc. Prințesa era foarte vorbăreață, comunicativă și atentă la orice cu ochii ei foarte deschiși și mari ca la un extraterestru. La un moment dat vine foarte agitată Prințesa în fața stăpânei spunând ceva disperată din gură, explicându-i ceva tensionată. După care fuge repede din
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
în slujba căruia își închină zestrea lor "divină: gândirea", existența mimetică, redusă la dimensiunea locutorie. Lectura romanelor Întoarcerea din Rai și Huliganii oferă cu generozitate astfel de mostre de viață elitistă, facilitând o radiografiere obiectivă a acestei caste de "caraghioși, vorbăreți și pierde-vară".62 Interesantă este, de această dată, luciditatea cu care personajele își conștientizează limitele. Cu o franchețe dezarmantă, Eleazar, aprigul și incomodul observator inclus autocritic în propria-i caracterizare demistificatoare, demască metaforic vanitatea tinerei generații: Ați văzut vreodată un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
personajului. La urma urmei ele constituie monologuri teatrale (existența lor presupune și existența unui auditoriu), ce nu pot fi transpuse în realitate, deoarece personajele "se explică" mai mult decât este necesar (Fresnault îi caracterizează pe eroii benzilor desenate ca "fatalmente vorbăreți"), realizând o redundanță care nu agasează, ci dimpotrivă, combate ambiguitatea, precum în cazul filmelor ori a publicității, iar textul ajută la segmentarea și descifrarea "temporală" a desenului, imposibilă doar prin el însuși (dacă într-o imagine apare o mână pe
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
groază până să aleagă exact același lucru în fiecare zi - ton și porumb cu pâine neagră, tăiată drept, și nu diagonal, așa cum făceau ei de obicei. Pe toți îi cunoștea și se înțelegea de minune cu ei, fiind atât de vorbăreață încât se mira și ea. Într-un fel, semăna cu relația ei cu clienții de la Car Crew, unde fusese întotdeauna deschisă și drăguță. Pe deasupra, lui Barry îi plăcea că era rapidă și eficientă și că clienții începeau să revină din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ziduri orașul acela se sufoca curgeau prea multe întrebări prin arterele sale ne țineam de mână ca doi copii iar șuieratul unui marfar tăia cerul în două pentru a face loc apusului 17 mai 2011 Suspinul din mine oamenii sunt vorbăreți discută despre singurătate chiar și atunci când se înghesuie pentru a prinde un loc mai bun în viața de apoi unii sunt singuri încă de la naștere alunecă prin viață fără să o atingă împart cuvintele cu zgârcenie și (la un moment
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]