161,013 matches
-
glorie, nu atrag în vreun fel. Nici profesoratul nu mai este la modă. în schimb jurnalismul literar captează anual pe cei mai buni absolvenți ai noștri. A lucra la un Institut de Cercetare a devenit aproape o sinecură. La drept vorbind, nimeni n-are nevoie de munca ta. Iar în edituri sînt alte lucruri de făcut decît o editare impecabilă. în aceste condiții, numeroase ediții critice stau neterminate. Aproape toți autorii vechi au fost cîndva în atenția editorilor. Nici unul n-are
Specializări pe cale de dispariție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14687_a_16012]
-
desăvârșită într-un stil de baladă sublim incantatorie ce ar fi dat Construcției, ipotetice, un accent muzical perfect organizat, autentic, fără acele fuites... fără acele scăpări ilogice tipic surealiste lipsite de vreun consens social, fără miezul profund de care tocmai vorbeam, de gălbenușul primordial, de acel ceas galben, necesar... Prima impresie, la ieșirea din muzeu, dând direct în Piramida centrală, este de libertate totală. Ai senzația că ai intrat în alt mediu... - aș fi lipsit de gust să spun al Metafizicii
Reflexe pariziene by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14699_a_16024]
-
noi doi ne adunam în întuneric la fereastră, deslușindu-ne fețele când trăgeam din țigară, și povesteam în șoaptă. Eu aveam schelete de idei, lucioase și reci! Dan găsea întotdeauna continuarea, le îmbrăca în carne, le coafa, le punea să vorbească. Pe urmă, ne apucam amândoi să le tundem, le vivisecționam, făceam transplanturi. Culmea relației între două ființe omenești este să facă împreună o lume pe care să n-o știe decât ele. E mai mult decât a face un copil
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
înțeles că din persoana mea îl interesa cel mai mult partea care-i putea înlesni publicarea de texte în Adevărul. Firește, de aici și până a spune precum criticița Marcu în România literară că Andrei Pleșu sau Ileana Mălăncioiu au vorbit despre mine într-un moment de amețeală e oareșicare distanță. Crohmălniceanu m-a apărat când eram nimeni. La cenaclul Junimea se practicau execuții crâncene asupra celor care nu făceau parte din camarila optzecistă. În absența profesorului, fusesem deja mursecat de
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
practicau execuții crâncene asupra celor care nu făceau parte din camarila optzecistă. În absența profesorului, fusesem deja mursecat de vreo două ori. Dacă ar fi fost după anumite cenacliste și anumiți cenacliști, trebuia să mă spânzur neîntârziat, ce să mai vorbim de scris. Apoi am citit un fragment din romanul Vremea Mânzului Sec într-o seară de toamnă. Când carnasierele s-au adunat pentru salt, Crohul a ridicat mâna ca vrăjitorul Merlin și i-a oprit. El vorbea întotdeauna ultimul. În
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
ce să mai vorbim de scris. Apoi am citit un fragment din romanul Vremea Mânzului Sec într-o seară de toamnă. Când carnasierele s-au adunat pentru salt, Crohul a ridicat mâna ca vrăjitorul Merlin și i-a oprit. El vorbea întotdeauna ultimul. În seara aceea, în mod excepțional, a vorbit primul. "S-a întâmplat un lucru rar. De multă vreme ascultăm aici texte bidimensionale. Textul domnului Popescu e tridimensional, are volum și asta nu se întâmplă decât la prozatorii pursânge
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
fragment din romanul Vremea Mânzului Sec într-o seară de toamnă. Când carnasierele s-au adunat pentru salt, Crohul a ridicat mâna ca vrăjitorul Merlin și i-a oprit. El vorbea întotdeauna ultimul. În seara aceea, în mod excepțional, a vorbit primul. "S-a întâmplat un lucru rar. De multă vreme ascultăm aici texte bidimensionale. Textul domnului Popescu e tridimensional, are volum și asta nu se întâmplă decât la prozatorii pursânge." N-am să uit toată viața aceste cuvinte. Mârâind, killerii
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
O sclipire în ochii unui tânăr, când reușesc să-l fac să simtă o idee, este literatură. Cu privire la literatură există un subînțeles de un crunt simplism, pe care mulți nu pot sau nu vor să-l vadă: literatura trebuie să vorbească despre trecut, mai mult sau mai puțin apropiat. Dacă scrii despre ceva ce se întâmplă chiar astăzi, critica oficială consideră asta, a priori, cu un surâs disprețuitor, gazetărie. Dacă scrii despre viitor, atunci nu poți fi decât un producător de
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
și cel mai puternic criteriu al adevărului este umanul. Dacă un adevăr logic rănește sau ucide nemeritat un om, atunci el nu trebuie spus, pentru că se transformă instantaneu în minciună. Adevărul ultim este acel "să-i crezi omului", de care vorbea undeva D.I. Suchianu. Asta în lumea reală, în lumea ziarelor, a ziarului Adevărul. În lumea Adevărului literar și artistic e altfel. Aici, adevărul este valoarea artistică. O carte de literatură nu poate fi adevărată sau falsă, e bună sau proastă
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
cineva figura unui Gavril Dejeu, a unui Radu Vasile, sau a omniprezentului, azi, Adrian Năstase, "utecistul bătrân și complexat" dintr-un recent editorial? - N-are nici o importanță. Ei nu mă interesau pe mine, azi, chiar când scriam, ce să mai vorbim de ce vor zice cititorii viitorului. Spuneam că nu există timp privilegiat în literatură - nu există nici subiect privilegiat. Un scriitor adevărat poate să scrie rânduri zguduitoare despre un colț tăcut de încăpere sau despre un sentiment inexistent, un scrieci plictisește
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
ceea ce a numit cineva recent, "capcana adevărului" (aceasta ar presupune "eliberarea" prin minciună, nu-i așa?). Reconfortant e să constatăm consecvența lui Mihai Zamfir cu premisele d-sale teoretice. într-un spațiu în care, de-atîtea ori, butada lui Arghezi, una vorbim și alta fumăm (de-ar fi să amintim doar revizuirile admise cu o morgă principială, "de ochii lumii", însă de facto înăbușite fără cruțare), d-sa se manifesta ca un spirit într-adevăr liber. Nici o cîtime de compromis, de adaptare
Un spirit liber by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14695_a_16020]
-
Le Rider este cea a "terapiei prin scriitură" și a "igienei uitării". Comparațiile se fac între jurnal, autobiografie, autoanaliză și terapia psihanalitică, iar raportul semnificativ este - cu atât mai mult aici - cel dintre memorie și uitare; în cazul lui Nietzsche vorbim despre un "jurnal de cercetare", la Karl Kraus despre un "antijurnal intim", la Peter Altenberg despre "albume intime". în ceea ce-l privește pe Hermann Bahr, vom distinge între jurnalul intim și cel public; la Arthur Schnitzler ne vor reține atenția
Speciile jurnalului by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14714_a_16039]
-
la adresa unor aspecte, de regulă secundare, ale sistemului", precum Preda, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, C. țoiu, Bogza sau Jebeleanu. Cronicarul are altă părere. Dacă despre clovnii roșii, numai de bine, ca despre morți, despre clovnii albi e mai greu de vorbit: îndefinitiv, toți scriitorii care n-au jucat tontoroiul pecerist au fost, mai mult sau mai puțin, doar critici ai unor aspecte, și nu ai sistemului ca atare. Pe de o parte. Pe de alta, există scriitori pe care dl Grigurcu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14686_a_16011]
-
obișnuită. Călătorul din cartea Ancăi Manolescu, de curînd apărută la Editura Paideia, e unul spiritual, iar studiul - pornit dintr-o teză de doctorat coordonată de Andrei Pleșu - unul savant, academic, însă seducător prin felul în care își desfășoară subiectul. Autoarea vorbește despre percepția și simbolistica spațiului în lumea creștinismului ortodox. Monahismul pustiei și o întreagă tradiție a întoarcerii către propria interioritate, a intrării în sine pe drumul desfășurat de calea contemplației, sînt atent privite într-un discurs care se lasă cu
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
o lectură ce le integrează unui amplu discurs, de natură teoretică, despre geografia simbolică. Insistența cu care e prezentat episodul căutării locului de ctitorie în binecunoscuta legendă a Mănăstirii Argeșului, sau cel în care Ștefan fixează altarul viitoarei Mănăstiri Putna vorbesc despre felul în care așezările monastice prelungesc predispozițiile simbolice ale unui loc, ale unei antecedente experiențe contemplative, vizionare. Tinde geografia simbolică să devină și una identitară: legenarul legat de Putna și Curtea de Argeș e unul care ridică țara la nivel mitic
Calea nesfîrșită by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14690_a_16015]
-
ar clipi. A te duce acolo unde nu te mai miră nimic este datoria de onoare a oricărui regim care se respectă - iar P.S.D.-ul are o excelentă experiență de guvernare. Dacă dl Năstase are anumite reacții când i se vorbește despre gustul său pentru domicilii, ceilalți douăzeci și ceva de milioane de români au devenit impasibili. Dacă nu și minoritățile! îndată ce ne-a comunicat starea de fapt a d-lui Năstase, ca proprietar de quinte manueline pe insule cu portocali
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
conferințe, dar nu orice conferință este o lecție de deschidere. Cunoaștem acel tip de profesor care transformă orice lecție într-o conferință, după cum suntem familiarizați și cu genul de profesor care nu-și scoate ochii din hârtii sau care, chiar vorbind liber, reproduce fără schimbări semnificative cursul scris și multiplicat. Studenții din anul întâi apreciază cursul la care se pot lua notițe bune, dar puțini sunt cei care știu să noteze idei, nu cuvinte. Unii profesori monologhează, alții intră în dialog
Lecția de deschidere by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14689_a_16014]
-
dar s-au stîrnit alte probleme. Cînd Nissy a mai crescut, a aflat că ceilalți copii, cei albi, o porecliseră Indianca Picior Negru și fata-capră. Și pe urmă, mai erau cei trei puști din vecini care arătau a negri și vorbeau spaniolă - mamă, ce pocitanii erau! - și care își băteau joc de Nissy Poe pentru că ea avea voie să urce în autobuzul albilor. Și, într-o zi, cei trei negrișori au așteptat autobuzul ei, declarînd că acum a ieșit o lege
Salman Rushdie: Pămîntul de sub tălpile ei by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/14698_a_16023]
-
pic de obraz, spune femeia, trebuie să ajung și eu pînă atunci la ghișeu, gîndește Isidor..." pînă ce, tensiunea crescînd, afară vocile se multiplică, în dialoguri paralele, "măgarule - spune gospodina -, dumneata unde ți-ai lăsat obrazul - spune femeia -, domnul meu?, vorbesc cum vreau - spune studentul -, încă doi pași - gîndește Isidor -, vrei să mă enervezi - spune individul, șamd". Însă aceste decupaje nu sînt în stilul reportofonului, a înregistrării directe, ca la optzeciști; în ciuda inserțiilor realiste prozele lui Francisc Nona păstrează o doză
Violență și flori by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14711_a_16036]
-
Occident. Toate personajele sunt pitorești și reprezentative ( în ceea ce privește modul în care a fost înțeleasă și aplicată democrația la noi). Vreischte, care are mereu ceva de împărțit cu polițiștii englezi (probabil în amintirea relațiilor afectuoase cu milițienii români) și cu balamucul, vorbește anapoda, se isterizează, creează din proprie inițiativă situații absurde (absurde în acest context dar reale pe vremea comunismului mioritic, cum ar fi interogatoriile de la miliție). Autorul-personaj, sau autorul implicat, cum l-ar numi W.C. Booth, uită mereu unde se află
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
isterizează, creează din proprie inițiativă situații absurde (absurde în acest context dar reale pe vremea comunismului mioritic, cum ar fi interogatoriile de la miliție). Autorul-personaj, sau autorul implicat, cum l-ar numi W.C. Booth, uită mereu unde se află, cu cine vorbește, amintindu-i deseori pe comuniști pentru ca odată să exclame: Ei, dar cred că iar am încurcat treburile: de unde naiba am făcut eu rost de comuniști la Londra? Concubina acestuia, Claustrina, are un cazier destul de bogat, excursii în Istanbulul care o
Satir dansând by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14717_a_16042]
-
rămîne un simplu pretext. Nu puține sînt însă cazurile în care comentatorul găsește formula justă, cuvîntul adecvat; într-un loc ni se spune, de pildă, că la A. E. Baconsky, "visul nu este niciodată nici iluzionare, nici iluzionism", altădată se vorbește de "antropomorfizarea materiei" (care cadrează, în fond cu tendința poetului de a interioriza peisajul), dar întotdeauna frapează neobosita rîvnă a comparatistului, a celui ce caută pretutindeni paralelisme și analogii. Un aspect important - poate cîștigul cel mai mare al acestui volum
O inițiativă binevenită by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14712_a_16037]
-
Adriana Bittel Mai mult decît felul cum arată, contează pentru mine cum vorbește un om. Cineva îmi poate deveni simpatic sau dimpotrivă, doar ascultîndu-l. Limbajul, tonul, accentul îmi spun multe despre gradul de instrucție, proveniența socială, dar mai ales despre inteligența și "naturelul" vorbitorului. Un neologism schimonosit sau o expresie demodată, o greșeală
Placul by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14727_a_16052]
-
Nopții de Sânziene. De fapt, toate monografiile incluse în colecția Dacia Educațional urmează aproximativ același mod de abordare analitică a scrierilor literare apărute în manuale și cartea domnului Gh. Glodeanu nu este o excepție din acest punct de vedere. Se vorbește despre operă în general, demersul critic se continuă cu o imersiune în opera-obiect de studiu, în cazul de față Noaptea de Sânziene a lui Mircea Eliade, și biografia se încheie cu menționarea altor viziuni critice asupra romanului supus disecării. Lucru
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
Rodica Zafiu O descriere lexical-stilistică și sociolingvistică a limbii române ar trebui să cuprindă și un capitol despre cuvintele și expresiile care sînt simțite de vorbitori ca aparținînd limbajului infantil (baby talk): folosite de copii, de maturi pentru a le vorbi copiilor, sau - tot de maturi - în diverse scopuri stilistice, în primul rînd cu intenție ironică, ludică. Nucleul stabil al categoriei e format din termeni ca papa, nani, buba, cîh, gigea, cuțu, nenea, tanti, hipocoristice ale unor termeni de rudenie (mămică
"Ata ete" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14723_a_16048]