453 matches
-
-ul oficial al protopopiatului Oltenița, de asemenea fără a preciza sursa primară. În lipsa altor surse concordante, varianta trebuie tratată cu rezerve. Cea mai credibilă variantă este "Vasile", acesta fiind menționat pe pisania din 1646, fiind totodată pictat și în tabloul votiv din pronaos, realizat în 1649. În conformitate cu prevederile legale în vigoare privind clasificarea monumentelor istorice, Mănăstirea Plătărești este declarată monument de arhitectură de importanță națională, format dintr-un ansamblu și cinci monumente individuale, toate având același nivel de clasificare.
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
pare a fi singurul din țară. Prin modul artistic de realizare a portretului este exprimată toată venerația ctitorului Milco Băiașul și a primului egumen Vasile Arhimandrit pentru eroul național al țării lor de origine. Specifice stilului brâncovenesc sunt și tablourile votive. De la Mănăstirea Hilandar se mai păstrează câteva obiecte de patrimoniu, primite în dar: o cădelniță suflată în argint în filigran, un potir inscipționat, un relicvar ornamentat după stilul vienez conținând oseminte poate din osuarul mănăstirii, o candelă de la 1856, câteva
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
civice: „Kisegítő Kápolna Egyesület” ("Asociația Capelei Ajutătoare") și ("Comitetul Bisericii-Grotă de pe Dealul Sf. Gerard"), având scopul de a transforma peștera Sfântul Ivan, aflată în paragină și rău famată la vremea aceea, de pe versantul sudic al Dealului Gellert, într-un sanctuar votiv, având ca model "Grota de la Lourdes". Ulterior, grota naturală a fost lărgită prin excavații și dinamitări; actualul sistem de incinte datorându-se acestor lucrări subterane. Preotul Jenő Gyula Besnyő, împreună cu mai mulți confrați de ai săi, s-au hirotonit călugări
Biserica-Grotă Sfântul Gerard din Budapesta () [Corola-website/Science/330156_a_331485]
-
A fost înmormântat în biserica românească din Teiuș, ctitorită împreună cu soția sa. Mormintele celor doi ctitori au existat în biserică, acum greco-catolică, până în anul 2001, când au fost desființate, iar lespezile de mormânt au fost scoase afară. Mărturii stau: tabloul votiv din sec. al XVII-lea și pisania originală dăltuită în piatră, în limba slavonă cu blazonul Rácz de Galgó și numele lui Mihail Rácz II., al treilea ctitor al bisericii. Membrii familiei Rácz s-au împărțit în două mari ramuri
Petru Racz () [Corola-website/Science/328814_a_330143]
-
decembrie 1870 după originalul din „lada bisericii din Teiuș”, i-a fost trimisă lui Ioan Micu Moldovan, iar acesta ar fi văzut originalul în 25 Iunie 1911. În interiorul bisericii pe peretele vestic al navei, în dreapta intrării, se află pictat tabloul votiv care-l reprezintă pe Petru Rácz împreună cu soția sa domnița Zamfira, îmbrăcați în straie boierești românești de ceremonie, ținând pe palme macheta bisericii. Domnița Zamfira a fost fiica mai mare a boierului muntean Ioan și a domniței Stana Norocea, Logofăt
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
Stana Norocea, Logofăt de Pitești și Szaszsebes (Sebeșul Săsesc), nepoată pe linie maternă a domnului muntean Mircea Ciobanul (stră-stră-nepotul lui Mircea cel Bătrân) și a doamnei Chiajna (fiica lui Petru Rareș și nepoata lui Ștefan cel Mare și Sfânt). Tabloul votiv indică fără dubii faptul că Petru și Zamfira au fost ctitorii bisericii din Teiuș. Pisania bisericii indică tot fără dubii, faptul că biserica a fost zidită și de către Mihail Raț (Rácz). Deci și el a fost ctitor, chiar foarte important
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
unele păreri care susțin ipoteza că biserica a început să fie construită de către Mihail Rácz II, dar lucrări foarte importante sau datorat în principal lui Petru Rácz I și soției sale Zamfira, fapt care ar explica absența primului din tabloul votiv. În ceea ce privește cronologia bisericii, ținând cont de caracteristicile stilistice ale elementelor arhitecturale pe care biserica încă le mai păstrează, ancadramentul ușii cu pisania, rozasa cu trafor de piatră, tabloul votiv și datele istorice despre ctitori, se presupune că biserica a fost
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
soției sale Zamfira, fapt care ar explica absența primului din tabloul votiv. În ceea ce privește cronologia bisericii, ținând cont de caracteristicile stilistice ale elementelor arhitecturale pe care biserica încă le mai păstrează, ancadramentul ușii cu pisania, rozasa cu trafor de piatră, tabloul votiv și datele istorice despre ctitori, se presupune că biserica a fost construită spre sfârșitul secolului al XVI-lea, înainte de anul 1599, când Petru Rácz I, ajuns căpitan în armata lui Mihai Viteazul, a încetat din viață la Șelimbăr (Sibiu) pe
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
lemn care a fost înlocuit cu unul de zidărie din cărămidă. Partea veche a bisericii posedă ca principale elemente de identificare, un ancadrament de piatră care marchează intrarea de pe latura vestică a navei, o fereastră circulară de trafor și tabloul votiv. În anul 2001 în urma unui sondaj arheologic de salvare, au fost descoperite mormintele ctitorilor. Lespedea de mormânt a lui Petru cu dimensiunile de 2,15×0,88×0,26 m, era întreagă, iar cea a Zamfirei cu dimensiunile 1,80
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
veche ctitorie a strămoșilor familiei Rațiu și a stră-străbunicilor M.S. Regina Elisabeta a II-a, se află în pericolul iminent ca prin degradarea naturală și lucrările neprofesioniste de renovare din interiorul bisericii, vechile izvoare istorice să fie iremediabil pierdute. Tabloul votiv, partea inferioară a pereților cu fresca navei și tavanul sunt grav afectate de igrasie și condens, mormintele ctitorilor sunt acoperite cu gresie artificială fără a fi marcate, iar lespezile funerare crăpate sunt dosite înafara bisericii fără nicio inscripție. Problema restaurării
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
pereților cu fresca navei și tavanul sunt grav afectate de igrasie și condens, mormintele ctitorilor sunt acoperite cu gresie artificială fără a fi marcate, iar lespezile funerare crăpate sunt dosite înafara bisericii fără nicio inscripție. Problema restaurării urgente a tabloului votiv, a frescei interioare, reașezarea pe locul inițial a lespezilor de mormânt ale ctitorilor, resfințirea mormintelor acestora, marcarea acestora, precum și introducerea în circuitul turistic constituie un mod corect de revenire la normalitate. Dacă partea de conservare a arhitecturii bisericii a fost
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
degradare accentuată datorat igrasiei și altor procese de alterare pe care doar specialiștii sunt în măsură să le identifice. Doar specialiștii vor trebui să stabilească procedurile optime de determinare, conservare și punere în valoare a componentelor artistice originale, respectiv tabloul votiv și fresca cu inscripții în limba slavonă. O altă componentă importantă o constituie conservarea elementelor originale din piatră, respectiv lespezile de mormânt ale ctitorilor, traforul, ancadramentul ușii bisericii cu pisania lui Mihail Rácz și blazonul familiei Rácz de Galgó. Fără
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
1526, dar programul iconografic al zugravului Dobromir, în prezent poate fi doar aproximat. În 1860, pictorul Gheorghe Tattarescu a realizat câteva desene și schițe la Curtea de Argeș reunite în "Albumul național", care pe lângă imaginea exterioară a monumentului înainte de restaurare, copiază tablourile votive din interiorul bisericii. În anul 1881 însă, André Lecomte du Noüy - arhitectul francez care coordona lucrările de restaurare de la Mănăstirea Curtea de Argeș, a decis să înlăture fresca originală, ceea ce a și făcut în 1882. 35 de fragmente care reprezintă însumat mai
Dobromir din Târgoviște () [Corola-website/Science/334967_a_336296]
-
29 sunt depozitate la Muzeul Național de Artă al României, 2 la Muzeul Național de Istorie a României și 4 la Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului. Vestigiile care au fost păstrate provin cu precădere din registrul inferior al pronaosului (anume portretul votiv al lui Neagoe Basarab și al familiei sale, portretul lui Mircea cel Bătrân, portretul Domniței Ruxandra) și al naosului (o impresionantă galerie de sfinți militari), precum și din absida meridională (seria "„Deisis”" - Maica Domnului, Iisus mare împărat și arhiereu, Ioan Botezătorul
Dobromir din Târgoviște () [Corola-website/Science/334967_a_336296]
-
Plugarilor. Biserica, ortodoxă, având hramul „Adormirea Maicii Domnului” a fost construită pe locul alteia, de lemn, între anii 1893-1896 și are pictate în interior pe tavan brâuri tricolore, fiind singura biserică din România care expune astfel acest simbol național. Inscripția votivă este în exterior, în partea dreaptă a ușii de intrare dinspre vest. Biserica a fost sfințită la 20 septembrie 1896." În biserică se află o serie de obiecte de muzeu: clopotul de bronz al vechii biserici, turnat în 1845, clopot
Panteonul Moților () [Corola-website/Science/335412_a_336741]
-
1641 - 1661), Ioan (? - 1648) și Alexandru (? - 1648). În 1659, Ștefăniță devine domn al Moldovei sub numele de Ștefăniță Lupu. Imaginea Doamnei Ecaterina este reprezentată iconografic pe spătarul jilțului domnesc aflat în naosul bisericii Mănăstirii Golia din Iași, precum și în tabloul votiv de la Mănăstirea Hlincea, alături de soțul și fiul ei. Pictura Mănăstirii Hlincea a fost lucrată în frescă între anii 1659-1661, în timpul domniei lui Ștefăniță Lupu, de către pictorul Ioan Matei. Ea are o deosebită valoare istorică și artistică. În tabloul votiv de pe
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
tabloul votiv de la Mănăstirea Hlincea, alături de soțul și fiul ei. Pictura Mănăstirii Hlincea a fost lucrată în frescă între anii 1659-1661, în timpul domniei lui Ștefăniță Lupu, de către pictorul Ioan Matei. Ea are o deosebită valoare istorică și artistică. În tabloul votiv de pe peretele de sud al naosului sunt pictați noii ctitori: Vasile Lupu, Ștefăniță Lupu și Doamna Ecaterina, îmbrăcați în costumele de ceremonie. Domnul ține în mână un pergament și o biserică în miniatură, Ștefăniță are în mâna dreaptă o fâșie
Ecaterina Cercheza () [Corola-website/Science/335480_a_336809]
-
apă în Piață Sân Marco. "Santa Maria della Salute" face parte din parohia Gesuati și este cea mai recentă dintre așa-numitele biserici ale ciumei. În 1630, Veneția a trecut printr-o neobișnuită epidemie devastatoare de ciumă. Că o ofertă votiva pentru eliberarea orașului de ciumă, Republica Venețiana a promis să construiască și să dedice o biserică Sfintei Maria a Sănătății (sau a Salvării, în ). Biserică a fost proiectată în stil baroc (aflat pe atunci la modă) de Baldassare Longhena, care
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
cea de șevalet situată la etaj. Astfel, cu personajele miniaturale de influență occidentală, în interioare destul de sumar prezentate de Tattarescu, deschidem calea vizitatorului spre portretele anonime de boieri. Acestea amintesc, prin costume și chipurile expresive „zugrăvite” schematic, de tradiția tablourilor votive ale diferiților ctitori de biserici. Lucrările realizate spre sfârșitul secolului al XIX-lea de artiști precum: Nicolae Grigorescu, Sava Henția, George Demetrescu Mirea și Ștefan Vasilescu, vorbesc de stilurile și schimbările care se produceau în plan artistic la nivelul întregii
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
în castrul roman de la Tirighina-Bărboși, ajungând în prezent la un patrimoniu de peste 50.000 bunuri culturale, unele de importanță excepțională. Colecțiile deținute de instituție sunt diverse: arheologic (obiecte paleolitice descoperite la Pleșa, Puricani, Șipote, obiecte neolitice din cultura Criș, altarul votiv de la Șendreni, obiecte romane și medievale), numismatică, medalistică, etnografic, filatelie, artă decorativă, documente și înscrisuri din epoca modernă și contemporană, carte veche și rară, tehnică, presă și publicații, bunuri culturale memoriale ș.a. Clădirea muzeului este declarată monument istoric, având . Clădirea
Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” () [Corola-website/Science/331344_a_332673]
-
cu postelnicul Gheorghe Bibescu, care a devenit ulterior domn al Țării Românești. Banul Grigore și Băneasa Safta Brâncoveanu s-au îngrijit de biserica Sfânta Treime din Brașov, de mănăstirea Bistrița Vâlcea, de mănăstirea Viforâta, pe peretele căreia se găsesc potretele votive ale celor doi soți și s-au ocupat de reconstruirea bisericii Domniței Bălașa. În aprilie 1832, banul Grigore a trecut la cele veșnice și a fost înmormântat la biserica Sf. Gheorghe Nou din București, alături de strămoșul său direct pe linie
Safta Brâncoveanu () [Corola-website/Science/335597_a_336926]
-
Biserica Preasfântului Mântuitor (), cunoscută ca , este o biserică romano-catolică din secolul al XVI-lea amplasată pe insula Giudecca a orașului italian Veneția. Ea a fost proiectată de arhitectul Andrea Palladio și construit ca o biserică votivă pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru eliberarea orașului de un focar major de ciumă. Situat pe malul Canalului Giudecca, el domină orizontul insulei Giudecca. Este membru al Asociației bisericilor venețiene și conține mai multe picturi realizate de Tintoretto, Paolo
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
un focar major de ciumă. Situat pe malul Canalului Giudecca, el domină orizontul insulei Giudecca. Este membru al Asociației bisericilor venețiene și conține mai multe picturi realizate de Tintoretto, Paolo Veronese și Francesco Bassano. "" a fost construit ca o biserică votivă în semn de mulțumire pentru scăparea orașului de un focar major de ciumă care a decimat populația Veneției între 1575 și 1576 și în care au murit 46.000 de oameni (25-30% din populație). Senatul Republicii Venețiene i-a comandat
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
orașului de un focar major de ciumă care a decimat populația Veneției între 1575 și 1576 și în care au murit 46.000 de oameni (25-30% din populație). Senatul Republicii Venețiene i-a comandat arhitectului Andrea Palladio să proiecteze biserica votivă. Deși Senatul a dorit ca biserica să aibă un plan pătrat, Palladio a proiectat o biserică cu o singură navă și cu trei capele pe fiecare parte. Poziția sa proeminentă pe Canalul Giudecca i-a oferit lui Palladio posibilitatea de
Il Redentore () [Corola-website/Science/333365_a_334694]
-
în fața sultanului Ahmed al III-lea, trupurile fiindu-le aruncate în mare. La 20 iunie 1992 a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, fiind venerat alături de frații și tatăl său sub numele de „Sfinții Mucenici Brâncoveni”. Este reprezentat în pictura votivă a Mânăstirii Hurezi.
Ștefan Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332228_a_333557]