477 matches
-
bucure de toate plăcerile vieții înainte de a sfârși sub tăișul vreunei săbii. Luptele cele mai sângeroase se dădură la Castrul Pretoriului. Flavienii erau de-acum siguri de victorie, în timp ce vitellienii se apărau cu disperare. În retragere, distrugeau casele, templele, capelele votive și altarele și ucideau pe oricine le ieșea în cale. Reușiră să-i prindă în capcană pe Antonius Primus și pe Arrius Varus, pe Câmpul lui Marte. Errius Sartorius își deschise drum printre atacatori. — Du-te, Errius! strigă Antonius înfigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o față de masă albă apretată, iar scaunele albe cu spetează Înaltă, din stejar, erau acoperite cu piele Întoarsă albă (ce periculos!ă, Întreg acest mobilier odihnindu‑se pe un covor alb cu țesătură deasă, așternut special pentru evenimentul serii. Lumânări votive albe, așezate În suporturi simple, albe, de porțelan, dădeau o lumină albă, delicată și iluminau ușor de dedesubt bujorii (dar fără a‑i face să pară cuprinși de flăcăriă și Împrăștiau o lumină subtilă și discretă În jurul mesei. Singurele pete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
istoriografice importante, cum ar fi: primul curs de "istoria românilor în raport cu pictura, adică în privința costumelor, moravurilor, mobilelor" ținut de Bogdan P. Hașdeu (apud A. Alexianu, 1971, 24); scrisorile unor călători străini datate dinainte de secolul al XVII-lea; picturi murale; icoane votive, gravuri; desene românești și străine din colecții publice și particulare (idem, 30). În demersul său, autorul este convins că arheologia costumelor ilustrează "însăși istoria Principatelor românești, cu toate frământările lor sociale" ( A. Alexianu, 1971, 7). Despre încercarea de a găsi
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
acum limba română a conservat termenul ce desemna clădirea (lăcașul de cult) creștină, basilica (biserică)-termenul s-a născut în nordul Dunării, "a fost adus de misionari din sudul fluviului"(Pârvan). La Biertan (jud. Sibiu) s-a aflat o tăbliță votivă cu inscripția "Ego Zenovius votum posui"-o ofrandă (donariu), apoi fibula-inel de la Micia (Vețel-jud. Hunedoara) cu inscripția "Quartine vivas". Ca o concluzie generală, creștinarea monumentelor funerare este o dovadă clară a penetrației adânci a noii religii printre daco-romani și, în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
asprimea, agresivitatea „aproape”-lui și a „departe”-lui, deopotrivă, de-construind acum o „fără-lume, reavănă”, în care străjuiește, emblematic, „șarpele-n-cerc”: „drumuri pe care nimeni nu răspunde”, „poveri migratoare”, de care „începi să te miri”, cu soarele - halucinant, într-un „tablou votiv” - „duios mâncat de furnici”. Este ordinea unei percepții de vârstă interioară, a „amiezii”, când sufletul „cu frig încercuindu-se, ca de piatră, tăcut/ pe trunchi așteaptă decapitarea/ la un semn nevăzut”. Semnele timpului apar proliferante, ca într-un irepresibil asediu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
astăzi. Se aștepta ca acest Asclepius salvator să fi redat vederea orbilor, șchiopilor uzul propriilor membre, celor muți graiul, să fi vindecat de maladii pulmonare și de hidropizie. Dacă avea loc vindecarea miraculoasă, se aduceau mulțumiri zeului prin prețioase daruri votive, adesea reproducând în aur sau argint mădularul vindecat, astfel încât toți cei care vizitau templul răspândeau faima virtuților vindecătoare ale lui Asclepius. În secolul II p.Chr., retorul Ailios Aristeides (117-190) a devenit profetul entuziast al acestui salvator, iar împăratul Iulian
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
curs zeci de noroade cu regii și împărații lor? Ajunge tîlharilor cu furtișagul și minciuna. Adică sîntem toți nebuni numai ho-țul este negustor cinstit pentru că nu a fost prins. Uite că i-a sosit și lui ceasul! Textul descrie plăcile votive mitraice cu sacrificarea taurului solar, care era în fapt zimbrul pentru că el are coarnele scurte așa cum apare imaginea în creștinismul arimin pe care leprele îl numesc arianism. În legenda noastră despre Dragoș - vodă care ucide zimbrul, animalul mai este numit
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Sîntu dată muritorului Eno. Divinitate a luminii, el protejează viața și veșnicește prin puterea miracolului luminos și prin puterea cunoașterii, legilor divine. Cele două figuri care îl întovărășesc de obicei pe Mitra sînt însoțitorii solari cum apar pe toate tablele votive închinate duhului luminii. Deasupra razei care este mai scurtă de pe tăblița 53, se află un cerc ce simbolizează roata vieții. Acest concept al destinului este unul din fundamentele religiei strămoșești, fiind prezentat imagistic pe mai multe tăblițe unde îngerul păzitor
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Power, Play and National Identity (Bucharest: Romanian Cultural Foundation Press, 1999), unde Mănăstirea Sinaia este discutată pe larg, întrucât, ca fostă reședință regală până la terminarea Castelului Peleș, a fost un fanion al preocupărilor identitare în artă (pictura interioară și tabloul votiv cu Regele Carol I suspinând după încă înstrăinata Transilvanie, odoarele bisericești) și arhitectură (biserica nouă, clopotnița care o precede, casa domnească). 10 Biserica din Parcul Domenii face uz de o planimetrie și de o ornamentică interioară practic de neîntâlnit în
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
așa cum crede Weitzman, simple restituiri ale conținuturilor textuale care însoțesc imaginile . Ea arată că traseul vizual și cel literar se întâlnesc, dar nu sunt paralele sub aspectul structurii și conținutului și că narațiunile vizuale din imagini ca Standard of Ur, Votive Plaque of Urnanshe, King of Lagash sau Votive Plaque of Ur nu corespund clasificării lui Weitzmann și nu ilustrează nici metoda simultană, în care mai multe acțiuni simultane apar într-o singură scenă, nici metoda monoscenică în care o singură
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
care însoțesc imaginile . Ea arată că traseul vizual și cel literar se întâlnesc, dar nu sunt paralele sub aspectul structurii și conținutului și că narațiunile vizuale din imagini ca Standard of Ur, Votive Plaque of Urnanshe, King of Lagash sau Votive Plaque of Ur nu corespund clasificării lui Weitzmann și nu ilustrează nici metoda simultană, în care mai multe acțiuni simultane apar într-o singură scenă, nici metoda monoscenică în care o singură acțiune este selectată ca parte a unei narațiuni
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
sine. Ceea ce este Beția de cuvinte la Maiorescu reprezintă la Lovinescu Procopovici sau meritul de a nu fi scris nimic, imn malign dedicat zeului necunoscut, adică nulității: "O, divină și subtilă inteligență grecească, cum te recunoști într-o simplă inscripție votivă! Zevs, Ares, Afrodita, Hermes, Poseidon? Bun. Dar dacă mai sunt și alții? Astarte, Cybela, Istar, zei și zeițe ai Siriei, ai Feniciei, ai Chaldeei, ai Persiei? Bun. Dar dacă mai sunt și alții? Isis, Osiris, Hor, Amon, Ra, Thot și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
reușite a fost cel al lui Ștefan III, numit "cel Mare", remarcabil datorită viziunii inspirate de panegiricul închinat împăratului Constantin I de către Eftimie, patriarhul Târnovei (Mihăilă 233-59). În relație cu această scriere, domnul inițiază un program iconografic reprezentat de tablourile votive de la Pătrăuți, Milișăuți și Voroneț, în care el figurează în pandant alături de întemeietorul imperiului creștin, ca un cavaler al crucii în lupta contra otomanilor. Numit, la rându-i, de către Scaunul Pontifical, "atlet al lui Christos", este, în scrisorile trimise puterilor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și identitară. Atât în imaginarul românesc, cât și în prima parte a Învățăturilor lui Neagoe, topos-ul domnului-Pantocrator și, implicit, cel al relației sale cu credincioșii sunt preluate fidel din textele religioase fundamentale. La rândul ei, iconografia fixează în tablourile votive alăturarea domnitorului (uneori, și a familiei sale) de Christos, doar că, spre diferență de perioada constantiniană (când pe monede ambii apăreau șezând, ca egali) sau, dimpotrivă, de împărații penitenți, ca Leon III, și de aristocrații evlavioși, ca Theodor Methochites, domnul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Soltana. Timp de peste două secole, Mănăstirea Socola a fost o adevărată școală superioară a timpului, la care învățau carte, împreună cu maicile erudite de aici, "didascălele", și tinere fete sau femei din rândul boierilor și al negustorilor moldoveni. Cele două tablouri votive, reprezentând pe Lăpușneanu și pe Ruxanda Doamna și pe Soltana Domnița ținând biserica în mână, se adaugă ca argument, susținând varianta tradiției, și nu pe cea a oamenilor de știință și, astfel, risipind enigmatica personalitate a Soltanei și confirmând realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
se adaugă ca argument, susținând varianta tradiției, și nu pe cea a oamenilor de știință și, astfel, risipind enigmatica personalitate a Soltanei și confirmând realitatea istorică a fondatorilor acestui sfânt sanctuar, loc de cultură și de spiritualitate ortodoxă. Datarea tablourilor votive cu anul 1827 este vizibilă și în tablouri, și în documente. În șirul documentelor în care se mai menționează Mănăstirea Socola, mai sunt doar câteva până la anul 1700, care arată cum că se dau mănăstirii 12 pârgari, cu scopul de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
3,4; 10,1). Arheologia, de partea sa, a notat că stelele aveau diferite finalități (celebrative, comemorative etc.), între care și cea cultuală, stela putând fi semnul sau reprezentarea unei divinități (stelă de cult) sau darul dedicat unei divinități (stelă votivă). Au fost descoperite mai multe stele cultuale în siturile israelitice, precum, de exemplu, în templul din Tel Arad (cf. mai sus, pp. 56-57), unde, în nișa din direcția intrării, în spațiul care cu siguranță trebuie să fi fost locul cel
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
În Biblie apar unele pasaje care reproduc textul unui vot (Gen 28,20-22; Jud 11,30-31; 1Sam 1,11), în altele se menționează numai obiceiul votului fără a referi cuvintele (Ps 66,13; Ier 44,25; Nah 2,1). Promisiunile votive erau împlinite fie în ocazii publice, precum atacul unor dușmani (Num 21,2 și, pentru confruntare, textul ugaritic KTU 1,119, 26-31: „Când un dușman vă asaltează porțile, un războinic zidurile voastre, ridicați-vă ochii spre Baal zicând: «O, Baal
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
plăceri sau un timp de laudă publică. Toate aceste promisiuni puteau fi însoțite de daruri făcute divinității, fie înainte, fie după împlinirea lucrului cerut. Descoperirea unor obiecte de preț în spații de cult, obiecte ce pot fi interpretate ca daruri votive, confirmă practica de a face voturi divinității în Orientul Apropiat. Destinația votivă a acestor obiecte este certificată uneori de o dedicație scrisă explicită, precum în stela aramaică a lui Bar-Hadad (biblicul Ben-Hadad din 1Rg 15,18) unde scrie: „Stela pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
însoțite de daruri făcute divinității, fie înainte, fie după împlinirea lucrului cerut. Descoperirea unor obiecte de preț în spații de cult, obiecte ce pot fi interpretate ca daruri votive, confirmă practica de a face voturi divinității în Orientul Apropiat. Destinația votivă a acestor obiecte este certificată uneori de o dedicație scrisă explicită, precum în stela aramaică a lui Bar-Hadad (biblicul Ben-Hadad din 1Rg 15,18) unde scrie: „Stela pe care a ridicat-o Bar-Hadad, fiul lui [...], fiul lui [Hez]ion, regele
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
18) unde scrie: „Stela pe care a ridicat-o Bar-Hadad, fiul lui [...], fiul lui [Hez]ion, regele Aramului, pentru Domnul său (zeul) Melqart căruia i-a făcut vot și care i-a ascultat glasul” (KAI 201). O altă importantă descoperire votivă este situla inscripționată, de proveniență egipteană, găsită pe muntele Mișpe Yammim, la Nord de lacul Tiberiada, databilă din epoca persană (Frankel, Ventura, 1998). Această mărturie, deși se află în afara limitelor cronologice și etnice ale acestei cărți, este foarte interesantă pentru că
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
persană, religia ebraică avea strânse legături cu contextul religios în mijlocul căruia se afla. Această situlă de bronz, decorată cu motive egiptene, între care imaginea unuia care oferă un dar în fața unei mese și a câtorva divinități, este utilizată ca dar votiv de un credincios în limba feniciană. Inscripția, databilă în jurul anului 500 î.C., afirmă: „(darul) lui Akbor, fiul lui Bodeshum, pe care l-a făcut lui Astarte, pentru că i-a ascultat glasul (său)” (cf. Fig. 13). Din mărturiile scrise pe
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Inscripția, databilă în jurul anului 500 î.C., afirmă: „(darul) lui Akbor, fiul lui Bodeshum, pe care l-a făcut lui Astarte, pentru că i-a ascultat glasul (său)” (cf. Fig. 13). Din mărturiile scrise pe care le deținem, observăm că promisiunea votivă e prezentată printr-o frază adresată divinității prin care cel credincios cere ajutor și ocrotire. Consecința acestei modalități literare este descrierea cererii primite de divinitate printr-o formulă de tipul „Domnul mi-a primit glasul”, ce poate fi considerată sinonimică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
înmormântarea în camere mortuare săpate în stâncă sau - mai rar - în grote. De multe ori, mormintele în formă de cameră erau prevăzute cu bănci (sau cripte) de-a lungul pereților laterali pe care se puteau depune cadavrul culcat împreună cu ofertele votive. Acest fel de morminte, cu una sau mai multe încăperi, s-a răspândit în Iudeea în special între a doua jumătate a secolului al VIII-lea și secolul al VI-lea î.C. (Bloch-Smith, 1992, p. 257). Inscripțiile funebre săpate
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
lacul Tiberiada, (Kamlah, 1999; Frankel, Ventura, 1998). Aici, în interiorul unui complex ocupat prevalent în epoca persană și elenistă, au fost scoase la lumină multe obiecte de ceramică din epoca persană, o monedă din Tir și diferite obiecte de bronz utilizate votiv (un taur Afis cu discul solar între coarne, un leu etc.). Între diferitele obiecte votive, o relevanță particulară o are o situlă din bronz, produsă în serie, în Egipt, dar destinată să fie personalizată printr-o inscripție ce trebuia realizată
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]