594 matches
-
o mușcă. Jucăuș al dracului Ghiocel. Acuma-l vezi că-i înfige colții în jugulară. Caninii ăia groși ca pe deget, crescuți din menghina puternică a fălcilor, ar composta carnea și ar sfărâma clavicula și oasele vertebrelor ca pe niște vreascuri. Îl certa, râdea, îl întărâta, javră băloasă, m-ai umplut de bale, vrei să mă muști, ai? Io-ți dau să mănânci și tu mă muști?! Se răsuci și-l aruncă peste umăr ca într-o figură de judo, proiectându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și nu rata nicio ocazie de a demonstra cât de mult știe el să o parcurgă, nu ca un trecător oarecare ci ca unul implicat adânc în ea. A trecut și ziua aceea și iarăși se lăsă noaptea. Am adunat vreascuri și tufani uscați de scaieți și am făcut un foc. Beam vin fiert cu scorțișoară și povesteam, fiecare ce-i trecea prin cap, dar numai întâmplări vesele, sau aduceri aminte de la alte partide de pescuit. - Mitică, ia spune-ne cum
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în Prut. Baia rece te-a trezit, ții minte băi Gică? - Mda, fusese coniacul prea bun. Și uite așa, ba cu una, ba cu alta, noaptea trecea. Focul se stingea și nimeni dintre noi nu l-a mai alimentat cu vreascuri. Am adormit cu toții și ne-am trezit pe la 5 dimineața. Am mâncat slănină afumată cu usturoi și cu pâine neagră, am băut cafea și harașpincă pe săturate și am așteptat să muște peștele. Soarele răsărise și ne era la toți
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai avem ceva treabă până acolo. - Ce am de făcut? întrebă Tarzan. - Dacă tot ai întrebat, ia toporișca și du-te după lemne. Trebuie să fie pe aici și ceva buturugi, cu sălciile astea bătrâne de când lumea. Adă și ceva vreascuri uscate, că eu m-apuc să ațâț focul. Au adus amândoi lemne, cât să ne trebuiască pentru o săptămână. Am trântit un foc zdravăn, cam la 5 metri în spatele nostru. Sălciile care ne înconjurau erau dispuse astfel, încât fumul făcea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în șuvoirea ploii. - Lanțul ! răcnea un glas. Leagă-l la buhai Acuma, sloboade ! Zuruiau verigile de fier. Scrâșnind, stavila uriașă pornea năboiul. Jos, în lada opustului, apele bubuiau, astupând zvonul vântului ș-al ploii. Prin golul porții căscate vârtejul amesteca vreascurile cu spume. Morarii mutau lanțurile de la un buhai la altul. Slabă, lumina le scotea fețele din întuneric : cu căciulă neagră, unul încleșta din măsele iar sprâncenele i se zburleau. Sub căciula care albea posomorât, jumătate din obrazul celuilalt se arăta
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
au sleit cu totul, și cu atât mai puțin o să reușesc să le descriu aici în indescriptibilul lor. Am văzut de fapt nu imagini, ci o emoție mare, sau o mare lumină, așa cum, oricâte chipuri himerice vezi în focul de vreascuri, privești de fapt numai flacăra. Era ca un film vechi, pâlpâitor, derulat de un aparat de proiecție antediluvian. Lumina difuză, galbenă-sepia, era străbătută rapid, vertical, de dungi tremurate, stropi și zigzaguri sclipitoare. Am văzut interiorul unei camere în care personaje
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din crăpătură se scurgea un fir subțire de sânge întunecat. Am tras geamul și am fugit de acolo. Ne-am mai venit în fire holbîndu-ne și chicotind la dioramele cu oamenii primitivi, negri, chirciți și goi în jurul vreunui foc de vreascuri. Deși erau goi, atributele virile ale oamenilor de Neanderthal sau de Cro-Mangon lipseau aproape cu desăvârșire, în schimb femeile se puteau lăuda cu niște săculeți mamari de toată frumusețea pe pieptul costeliv. Nu era greu de înțeles matriarhatul. Subsolul se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
în spinare pe aici ți-i drumul. Când m-a văzut, bătrânul nu s-a putut abține să nu mă laude: Eee! Iaca că a sosit și gospodarul! Și nu s-a oprit aici ci, învârtindu-se în jurul snopului de vreascuri a apreciat: Văd că te pricepi la treabă... Și eu, care credeam... Apoi, părinte, ai în față un om care s-a născut și a crescut sub poală de codru... Se vede. Și acum, dacă ai venit, hai să ne
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Când mă gândesc cum eram în iarna lui ’52 - mai ții minte iarna aceea teribilă ? Ne-a prins fără lemne... în timpul acelei ierni de pomină am fost, țin minte, cu Muti la depozitul de lemne, ne-au lăsat să adunăm vreascuri, ce-om mai găsi, să le încărcăm într-o sanie. Scormoneam cu mâinile în zăpadă, până nu le am mai simțit, zile întregi n-am mai putut nici să le mișc, de umflate ce erau și de durere... Dar Muti
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă născusem, cu trenurile și gările ei mizerabile, cu satele din Bărăgan, cu șoselele naționale pe care întîlneai căruțe ponosite, bicicliști beți, femei împingînd cărucioare hodorogite, turme de vaci și de oi, bătrâne îndoite din șale care cărau legături de vreascuri în spinare, toată viața aceasta a "Romîniei profunde" care nu avea nimic idilic în ea ― o vedeam fără să o percep în incomensurabilul mizeriei ei atotstăpînitoare. Ea era a mea, stătea lipită de mine, mistificată și devenită invizibilă prin chiar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
foc lumii din toate patru părțile numai din răzbunare meschină; de altminteri, ca să fim drepți, așa ar face fiecare dintre noi, așa aș face și eu, cel mai infam dintre toți, căci eu, poate, aș fi primul care aș căra vreascuri și apoi aș lua-o la sănătoasa. Dar iarăși nu de asta e vorba. Atunci despre ce-i vorba, la urma urmei? — Ni s-a urât de tine! — E vorba despre următoarea anecdotă din veacurile trecute, căci simt nevoia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fondul de vid al veșniciei. - Plictiseala se naște dintr-o împînzire ultimă a simțirii, dezlipită de fire. În cuprinderea cosmică a urâtului - căscat al universului -, pădurile par a se înclina ca să-ți ridice cu triumf de frunze inima pierdută printre vreascuri. Din foșnirea vremii se-nfiripă muzica plictiselii - din accentele surde ale stingerii timpului. Inima mea - prin care a trecut cerul - e punctul cel mai îndepărtat de Dumnezeu. Nimic nu mă poate face să uit viața, deși totul mă înstrăinează de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care i-l va da ea. Focul trosnește și-i usucă pielea, ea îl dezbracă de haine, iar el nici nu se mai miră că se află într-un loc cald, prăfuit, cu urcioare de alamă și o stivă de vreascuri îngrămădite lângă un perete. Afară, furtuna își face de cap, iar în peșteră mâinile ei mici se încolăcesc pe penisul lui și-l împing pe podea într-o zvârcolire confuză de picioare. Potopul mătură totul în cale; nu și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
statura mândră, alcătuiesc o priveliște impresionantă. Involuntar, Pran își duce mâna în dreptul feței, parcă pentru a-și mângâia o mustață imaginară, falnică. Cum oare s-a-ntâmplat să-mi piară pașii din grădină Să cad într-o capcană fără un vreasc lumină? — Iar acolo, zice Khwaja-sara, este bărbatul pentru care ai fost adus la Fatehpur. Pran urmărește privirea lui Khwaja-sara. Observă că la rândul lor sunt priviți cu atenție de un bărbat în vârstă, cu barba vopsită, a cărui îmbrăcăminte este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tristețe, apele curg în vale cu vuiet puternic și plopii în umedul amurg doinesc eterna jale. Mi te închipui, frumoasă și firavă, cum taci îngândurată. Știu că nu ai bani și că poate în vatră nu ard decât vreo trei vreascuri rupte dintr-un gard, trosnind din când în când, cu flacăra lor care geme și amestecând prin colțuri de odaie lumini și umbre. Dar când voi sosi acasă, voi avea grijă de tine să nu mai înduri frigul și sărăcia
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acum sunt mari. Când am părăsit căscioara de pe malul apei, unde se-împletesc cărări ce duc la moară, totul era la fel, dar acum mi te închipui stând lângă vatra veche în care, ard pocnind din vreme-n vreme trei vreascuri rupte dintr-un gard și torcând împreună cu cele două fecioare. La plecarea mea, tu erai tristă, iar în ochii cei încercănați îți stăpâneai puhoiul de lacrimi, care ar fi izbucnit din clipă în clipă. Cele două fete îți mai alină
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în Pădurea-Celor-Șapte-Coline, la marginea unui mic luminiș. Ca toate casele de pitici, era făcută din lemn și acoperită de sus până jos cu crengi și rămurele uscate. Dacă cineva trecea întâmplător pe lângă ea și nu știa că sub grămada de vreascuri de la marginea luminișului se ascunde o casă de pitic, nu ar fi crezut asta în ruptul capului.“ Toate poveștile încep cu „A fost odată“. Iar cele mai simpatice sunt cele cu pitici. În primul rând, pentru că piticii sunt foarte, foarte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
stătea cu capul în piept, jucându-se cu un ciucure de la sutană. Mărturisirile Huruzumei îl tulburau nespus. — Cu toate acestea, urmă deodată veselă Huruzuma, în general n-o ducem rău. Seara mai facem câte-un foc de tabără, mai punem vreascuri, glumim, râdem, cântăm... Vrei să-ți cânt ceva? Și, fără să mai aștepte încuviințarea, Huruzuma, lăsându-și capul pe spate, începu să cânte cu glas sonor, înalt, plăcut: — „Te preaslăvim, mărite Baikal...” Episodul 7 UN TAIFAS NU FĂRĂ TÂLC După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fi adusă "la ascultare" pe acest drum, cu această metodă. Uniformele, patrulările, împărțirea, defilările caraghioase, bunul plac al unuia sau altuia, înlocuind regula și legea, erau cel mai potrivit peisaj în care Carol Caraiman putea ateriza. Vladia urma să devină vreascul aprins din prostie, ori din nepăsare, ori din cinism, de la care urma să fie incendiată pădurea cea mare. Știa că nu are altceva de făcut decît să fugă din Vladia, era o imagine cutremurătoare pentru bunul simț, dar nu exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ordinea dată de bunul Dumnezeu. Prințul voia să se asigure înspre partea problemelor de conștiință, să fie liniștit domnul Mihail, Țara nu va intra pe mîna unor zănateci. Sigur, fără ei nu se poate, dar ei sînt ca lemnele, ca vreascurile ce se vîră în foc, datorită lor se înalță flacăra izbăvitoare, dar ele se pierd pentru totdeauna în văpaie. Nimeni, niciodată, nu s-a închinat la găteje, ci a privit cu admirație și sfințenie înălțarea focului! O încercare cum este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aminti de lovitura boambei de plumb. Își întoarse capul. Întrebă încet, stânjenit: Da’ el de unde-i? și ce face? Omul deodată începu să geamă, apoi întinse mânile, parcă se apăra de ceva: două mâni negre, arse, uscate, noduroase ca niște vreascuri, două mâni de rob al pământului. —E muncitor... zise încet chihaia. —Îs un biet om muncitor... gemu bolnavul deschizând ochii cu albul mărit. M-au farmat niște români... Și mi-a murit un copil, și n-aveam cu ce-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
broboane fierbinți pe frunte. Pustia s-a îngustat, sălbătăcia codrului s-a strâns grămadă, potecile s-au oprit, sunetele s-au stâns. Zadarnic ar da glas. Zadarnic ar detuna cu carabina. Sunetele cad la o sută de metri, ca niște vreascuri. Nu mai înțelege cât timp să fi trecut în această rătăcire. Caută chibriturile, aprinde un lemnuș, își scotocește tocmai de dedesubt ceasornicul mare și greu de nichel, și-l cetește. Trage și al doilea chibrit. Abia ceasul șapte. Închide ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ionaș Popa a căutat a doua oară crucea lunetei și a pus-o în fantasma din ceață. A tras. S-a auzit un rânchezat cum nu s-a mai pomenit niciodată să râncheze un cal; pe urmă o fugă prin vreascuri; pe urmă poiana s-a închis în tăcere. Și s-a întunecat de înserare negura. Au stat neclintiți, cu urechea întoarsă cătră fundul curmăturii. Nu era de bănuit vreo altă mișcare. Părea că s-a săpat în preajma lor o groapă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nu scapi catranul în foc! Bineînțeles, adăogea la adresa hârbului o sudalmă, ca și cum hârbul ar fi avut într-adevăr o mamă, a cărei întrupare uncheșul Mitrea o avea în fața lui. Să mai aduc niscai lemne, să cresc focul. Umbla și aduna vreascuri, privind furiș în dreapta și în stânga, cu ochii înegurați de tufele sprâncenelor. —Iaca, am adus lemne. Se uita în juru-i. —Acuș, dacă ar fi loc, aș putea așeza aci și o cratiță cu mâncare. Unde ești, cratiță? Te-am pus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se făcuse noapte. Toți priveam îngroziți cum pata neagră de jos se apropia amenințător. Așteptam din moment în moment să ne zdrobim de ceva. Câteva hurducături violente ne-au anunțat că aparatul atinsese pământul. Aripile s-au frânt ca un vreasc, dar avionul s-a oprit fără să ia foc. Pilotul stătea nemișcat în scaunul său. Așteptam de la el o precizare, o explicație, dar când s-a întors spre noi am crezut că ne va înjura. Nu ne-a înjurat. Ne-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]