136,121 matches
-
ele niște maxime "neexpirate": "îndârjirea de a apăra fără rost o cetate este pedepsită". A filosofa înseamnă a-nvăța să mori". "Poruncile divine se cer judecate cu reținere". "Cum același lucru ne provoacă și râsul și plânsul". Toate lucrurile la vremea lor". "Despre ceea ce este folositor și despre ceea ce este cinstit" în fond, optimiste (în ciuda permanentei contemplări a morții - moartea fiind pentru Montaigne țelul spre care toți înaintează pe diferite căi și care dă măsura fericirii), Eseurile sunt un sprijin real
CARTEA STRĂINĂ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/14913_a_16238]
-
relativă, cu poemele de formulă nouă (Privesc orașul furnicar) ar marca o transformare stilistică. 8) În cadrul acestei întâlniri trebuie descoperite întâlnirile cu Hölderlin, cu Lenau și, poate, cu Nietzsche. Hyperion-ul lui Hölderlin conține această imagine a germanilor: ,,Barbarii din vremuri vechi, ajunși și mai barbari prin propria lor strădanie, prin știință și chiar prin religie, absolut incapabili de orice simțământ nobil, corupți, din fericire pentru divinele Grații, până în măduva lor, jignitori pentru orice suflet ales, mai ales prin exagerare, cât
Bicentenar Nikolaus Lenau: O profunzime nouă by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/14885_a_16210]
-
proze risipite prin reviste de-a lungul anilor '40. Și-a scris opera de maturitate, din care fac parte atît capodopera lui, romanul Moromeții, cît și nuvele oportuniste precum Desfășurarea sau Îndrăzneala, după lichidarea instituțiilor democratice, în plină cenzură. Multă vreme falia dintre opera de tinerețe și aceea de maturitate n-a fost băgată în seamă. Ceva mai tîrziu, un publicist care a editat o versiune integrală a Întîlnirii din pămînturi a vorbit (în limbajul politic datorat ocupării Cehoslovaciei de către trupele
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
El nu glumește nici cu viața, nici cu literatura. Personajele sale (îndeosebi Moromete) pot avea umor cu ghemul, autorul n-are nici cît să înfășori pe un deget. Preda nu trișează niciodată. Scoate din situații cu totul convenționale (în spiritul vremii) observații morale valabile necondiționat. Valorifică fapte diverse (precum cel de la care pleacă Intrusul) în reflecții foarte acute și critice. Nu este nici urmă în cărțile lui (inclusiv în cele de articole și interviuri) din optimismul oficial al regimului comunist. Dintre
Un mare pesimist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14917_a_16242]
-
în plenul dezbaterilor, apoi la întîlnirea națională de la București, de sub cupola Ateneului Român...", scrie dl Stan V. Cristea, directorul MEANDRELOR teleormănene în editorialul numărului 1/2002 al revistei. După un astfel de început, care ne amintește de mulțumirile adresate pe vremuri partidului, nu mai e nimic de adăugat. Chiar dacă în paginile revistei ar mai fi cîteva de citit. * "Regretele se cîntă numai în romanțe", îi spune dl G. Bălăiță interlocutorului său din interviul acordat pentru ZIUA LITERARĂ și reluat în revista
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
nici Oprișan nu au decis prezentarea la OTV a casetei. Pentru cei care nu cunosc istoria casetei precizăm că Silvia Vrânceanu s-a lăsat filmată de prietenul ei, corespondent al TVR la Focșani, în timpul unei petreceri de revelion, private, pe vremea cînd viitoarea ziaristă avea 18 ani și nu și-ar fi putut imagina că probabil prietenul ei va face publică o casetă în care e evident că ea face strip-tease pentru el cu camera lui video. Mihai Iacob, patron de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14916_a_16241]
-
dus la ușă, a acoperit vizorul și, întorcîndu-se în fotoliul lui de răchită, a început să povestească: - Acum trei ani, cam prin februarie, mă aflam într-o asemenea stare de spirit încît mă atrăgea tot ce era misterios. Îmi petreceam vremea citind cărți de ocultism, magie, telepatie și teosofie; citisem pe nerăsuflate operele lui Annie Besant, Blavatsky, Franz Hartmann și altele de acest gen. Aveam presimțirea clară că se apropia de mine ceva misterios și senzația la fel de limpede că totul se
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
trecut prin fața ochilor nici măcar o singură întîmplare din viața mea trecută; mi-am văzut conștiința așa cum era ea, fondul permanent al intențiilor mele. Și nu-mi puteam desprinde privirea de la el, de la mine adică. A stat așa, privindu-mă, o vreme, pînă cînd totul a început să dispară din fața ochilor mei, pînă cînd chiar conștiința mea a început să dispară. Universul se oprise în loc. Înnebunit de groază, mi-am încleștat mîinile de brațele fotoliului, ca și cum aș fi vrut să mă agăț
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
și o funie și, după ce s-a întunecat de-a binelea, am scos cadavrul în grădină, i-am legat picioarele de pietroi și l-am aruncat în fîntînă. Mi se luase o piatră de pe inimă. M-am întors acasă și, vreme de cîteva zile, m-am temut ca nu cumva să fi aflat cineva ceva sau să nu fi băgat de seamă vreo schimbare, dar cum nimeni nu mi-a spus nimic, m-am liniștit. Asta e pricina pentru care mă
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
o după- amiază plăcută și să ne îndestulăm de aer curat și de bucurie. Era într-o vară. Răsăritul acelei zile fusese splendid; cerul era extraordinar de senin și bătea un vînticel slab dinspre nord-est; de cîteva zile, barometrul indica vreme bună, cu toate că tehnicienii susțin că, atunci cînd se afirmă cu certitudine asemenea lucruri, barometrele sînt supraestimate, deoarece ele nu indică decît presiunea atmosferică. Dar nu trebuie să-i pretindem unui barometru atîta precauție profesională. Ne dăduserăm întîlnire la intrarea pe
Dincolo de ceea ce este omenesc () [Corola-journal/Journalistic/14911_a_16236]
-
să ne convingă că în literatură, după 1989, nu se mai poate ca înainte. O realitate nouă cere o literatură nouă, o altă critică, alt fel de cronică literară etc., etc. În această privință, M. Cărtărescu își dă, iată, peste vremi, mîna cu I.B. Lefter, inventatorul Structurilor în mișcare de la fosta revistă Contrapunct și care trebuiau să fie un nou chip de a face cronică literară. N-a fost să fie. Cronica a rămas ce era. Vezi, între altele, chiar Observator
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14889_a_16214]
-
trăsuri, calești, roabe, echipaje, călăreți etc., o fac și ei cu riscul vieții. Pe marginile străzilor curg în șanțuri deschise apele murdare cu toate gunoaiele, reziduurile industriale și dejecțiile orașului." Eminescu avea motive să nu fie încîntat de Berlinul acelor vremuri. în plus moartea fratelui său Șerban s-a produs tot în acest oraș, tot în perioada studiilor sale. Autoarea presupune că starea financiară a poetului a fost înrăutățită de cheltuielile cu fratele său: "nimeni nu a spus clar că îngrijirea
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
cărțile lui Eduard von Hartmann, o autoritate în acest domeniu. Eminescu intuise și adîncise acea parte a operei schopenhaueriene care avea să aibă un viitor. Analiza perioadei berlineze se încheie cu alte interesante observații despre o modă importantă la acea vreme care explică multe dintre opțiunile tematice ale poetului și prozatorului Eminescu: studiul Egiptului. La ceva timp după senzaționalele descoperiri ale lui Champollion, egiptologia cunoscuse o dezvoltare incredibilă. Moda cuprinsese pe toată lumea, de la universitate pînă la salon. Situație descrisă cu umor
Despre Eminescu, așa cum trebuie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14897_a_16222]
-
culturale din sec. XIV- XVI, mișcarea de idei și reconstrucția morală și spirituală din această perioadă, prin apelul la memoria speciei și nu la cazuistica socio-economică și politică a contextului imediat. Oricîte descoperiri geografice s-ar fi făcut în acea vreme, oricît de mult s-ar fi extins zona cunoașterii și a comunicării și oricîte prefaceri ar fi suferit, în structura lui profundă, organismul social, fundamentală rămîne presiunea tacită a memoriei antichității și nevoia irepresibilă a ieșirii din captivitatea colectivistă și
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
două albume depre Arta Renașterii (sec. XV și XVI) apărute la Editura Humanitas. Pe lîngă monumentalitatea lor și ireproșabilele condiții grafice în care au fost tipătite - de altfel, acest lucru s-a petrecut în Italia -, aceste adevărate evenimente editoriale, la vremea lor, au marcat și o nouă vîrstă a editurii. Pentru prima oară de la înființarea sa, editura și-a lărgit aria de interes și a trecut de la marile momente ale culturii scrise către marile momente ale istoriei vizualității. Autoarele textelor, Liana
Cărți despre artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14909_a_16234]
-
de ursuzlâcuri, de recriminări și faulturi pe sub masă. Cu abilitatea și talentul de �încasator" bineștiute, Iliescu s-a abținut să escaladeze conflictul, și iată-l azi în postura de-a fi pețit pentru un nou mariaj. De la �dictatorul depășit de vremi" s-a revenit la apelarea pe numele mic, la amintirea saltelelor pe care viitorul președinte și viitorul prim-ministru au dormit în nopțile agitate ale lui decembrie 1989. într-adevăr, spectaculoasă evoluție. Ca în orice afacere serioasă, din reunificarea vechii
Partidul numelor parfumate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14918_a_16243]
-
bătuse în Consiliul Uniunii Scriitorilor pentru înființarea colecției, dl D.T. a refuzat să predea o carte. "Monșer, poate ai dreptate, i-a răspuns Preda, dar, cînd te-oi hotărî d-ta să dai un volum pentru colecție, cine știe cum vor fi vremurile..." Vremurile au fost cum le știm. Înainte de a emigra în SUA, dlui D.T. i-a fost respins volumul La vie en rose destinat colecției. După 1989 imediat, nu i-a mai cerut nimeni să publice. Iar mai pe urmă, cînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
în Consiliul Uniunii Scriitorilor pentru înființarea colecției, dl D.T. a refuzat să predea o carte. "Monșer, poate ai dreptate, i-a răspuns Preda, dar, cînd te-oi hotărî d-ta să dai un volum pentru colecție, cine știe cum vor fi vremurile..." Vremurile au fost cum le știm. Înainte de a emigra în SUA, dlui D.T. i-a fost respins volumul La vie en rose destinat colecției. După 1989 imediat, nu i-a mai cerut nimeni să publice. Iar mai pe urmă, cînd directorul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14942_a_16267]
-
Nicolae Manolescu Ideea acestui editorial pleacă de la cronica literară pe care o publicăm în numărul de față al revistei, ca și de la alte articole, recenzii ori simple consemnări pe care criticii din noua generație le-au consacrat în ultima vreme unor scriitori din generațiile vechi. Nu numai în România literară, firește. Înainte de orice, vreau să fac cîteva precizări. Judecățile tinerilor critici nu sînt în discuție. Le aparțin și dau socoteală pentru ele. N-am de gînd să "apăr" pe nimeni
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
preț pe pragmatism, pe "eficiența" atitudinilor intelectuale, nu interpretează corect rolul jucat de literatură în spulberarea mitologiei comuniste. E adevărat, desigur, că intelectualii au vorbit deseori în pustiu. Și Voltaire, și Diderot, și Jean-Jacques Rousseau au vorbit în pustiu la vremea lor, dar din asta a ieșit Revoluția Franceză. Și Havel și Michnik au predicat la pereții celulelor unde erau închiși. A trebuit să vină 1989 pentru ca puterea celor fără putere, cum i-a numit Havel pe intelectuali, să-și dovedească
Scriitorii vechi și criticii noi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14943_a_16268]
-
inimaginabilă la Cannes, unde se exploatează "star-sistemul". Avignonul l-a aplaudat pe Michel Bouquet în "Minetti", cunoscuta piesă a lui Thomas Bernhard, montată cumințel, în ciuda unui oarecare fast formal, de o tînără regizoare, Claudia Stavisky (Minetti-ul lui Octavian Cotescu, de pe vremuri, de la Mic, era mult mai impresionant...) Dacă la Cannes vezi zilnic imaginea mulțimii dezlănțuite în chiote la trecerea unei vedete înconjurate de cordoane de protecție, la Avignon, dimpotrivă, ai impresia că Jack Nicholson, De Niro, Sharon Stone ar putea apărea
Teatrul unor nopți de vară by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14910_a_16235]
-
sau respingerea ei - sistemul, afilierile politice, valuta în care ai fost plătit sunt doar elemente formale. Condițiile exterioare contează, însă și casa unde actrițele britanice își trăiesc așteptarea din anticamera morții le oferă o ambianță confortabilă. Toaletele țin de eleganța vremurilor trecute. Rămân problemele universale: boala, gloria însoțită de uitarea aferentă, diferențele între fostele vedete și fostele "purtătoare de tavă", capriciile, eșecurile cu bărbații și copiii și chinuitoarea întrebare, dacă a meritat. Nostalgia după viața care s-a dus, zădărnicia vieții
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
rămase undeva în necunoscute funduri de depozite, pot fi rezervoare de posibilități de înregistrare, datare, interpretare, cu nimic mai prejos de periodicele cercetate cu asiduitate. În finalul cronicii precedente, am comentat Notele, pentru ceea ce aduc ele nou de pe urma parcurgerii periodicelor vremii lui Caragiale. Am rămas datoare cu identificările, parte definitorie pentru unitatea valorică a ediției; cu textele introduse, fără să fi fost incluse, chiar dacă uneori au figurat ca titlu sau motiv de meditație; cu contribuțiile mari ale unor publicații, de unde identificările
Integrala Caragiale (II) by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14931_a_16256]
-
romane (căci în special textele istoricilor latini sînt pline de aluzii și subtilități tipice unei lumi cu un cod social rafinat în secole), sînt ceea ce are nevoie un cititor novice. Iar Istoriile în sine sînt un roman pasionant despre niște vremuri nu foarte îndepărtate și nici foarte diferite de ale noastre. Publius Cornelius Tacitus, Istorii, studiu introductiv, traducere, note si index prozopografic de gheorghe Ceaușescu, București, Ed. Paideia, 2002, 260 pag.
Istorii care se repetă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14946_a_16271]
-
precipita specificul, care este, cum ar zice Șerban Foarță, "belepoca". Un mic răsfăț romanțios străbate stihurile, coagulîndu-le în tabloul unei reverii cinegetice, filantropice și dansante, cu picant gust central-european și retro: "vorbește despre abnegația vînătorilor simpli/ despre impedimentele vînatului pe vreme de viscol/ vorbește despre braconajul străinilor/ înfierează și cere vigilență la locul de pîndă// ave ave tună mulțimea hăitașilor/ în timp ce oaspetele maestrul de vînătoare/ vizitează căminul de bătrîni/ împarte mere aspirine și sfaturi/ iar suferinzilor de podagră/ le dă lecții
Un poet antioficial by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14926_a_16251]