791 matches
-
limpede despre rolul modest ce sîntem meniți a juca în istoria acestei lumi din cauza izolării noastre depline de celelalte popoare romanice, e lesne de înțeles că razimul nostru viitor va fi o putere mai puțin esclusivă decât Rusia care, cu vrerea lui Dumnezeu și așa fiind scris în cartea sorții, ajungând stăpână pe Basarabia bunăoară, a știut să scoată până și din biserică limba românească, deși pravoslavia ar trebui să știe că un asemenea lucru e cu desăvârșire anticanonic și necreștinesc
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de judecătoraș la târgul Hîrlăului. Se va crede insultat în demnitatea lui democratică. Alte visuri îi umblă prin cap. Nu-i vorba, ca judecător de pace în târgul Hîrlăului omul poate face mult bine și, mai cu munca, mai cu vrerea lui Dumnezeu, poate asemenea ajunge departe - membru la Casație sau ministru de justiție chiar. De ce nu? Nici o lege n-o oprește aceasta și societatea noastră - orice s-ar zice - chiar cea mai naltă societate e pe deplin democratică. Dar pentru
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
operei, TR, 1993, 21; Mănucă, Analogii, 139-147; Z. Ornea, Un roman inedit al lui Ion Agârbiceanu, RL, 1997, 43; Dicț. analitic, I, 54-57, 279-281, II, 58-60, 278-282; Perian, Pagini, 97-102; Z. Ornea, Literatură și morală, RL, 1999, 26; Z. Ornea, Vrerea destinului, RL, 2000, 48; Dicț. esențial, 9-12; Nicolae Manolescu, Dureri înăbușite, RL, 2003, 23; Cornelia Ștefănescu, Ineditele Agârbiceanu, RL, 2003, 48. D.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
Ioan Gură de Aur exclamă: Dacă mă întreabă cineva: ce lucru mare a făcut Hristos? Eu voi lăsa cerul, pământul, marea, învierea multor morți și alte minuni și voi arăta doar crucea, care este mai slăvită decât toate. Crucea este vrerea Tatălui, slava (Fiului) Unuia Născut, desfătarea Sfântului Duh, podoaba îngerilor, siguranța Bisericii, mândria lui Pavel<footnote Sf. Ioan Hrisostom, Despre Cruce, 2, P.G., XLIX, col. 396-397. footnote>. În alt loc, același Sfânt Părinte zice: Pentru aceasta Îl numesc pe Hristos
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
fost nucleul în jurul căruia s-a format și s-a consolidat Catedra de Tehnologie Mecanică sau, așa cum toată lumea o cunoaște: Catedra lui Nanu. Poate că a fost o simplă întâmplare (întâlnirea cu profesorul Plauțius Andronescu) sau poate că a fost vrerea destinului, dar numele profesorului Nanu este legat pentru totdeauna de tehnologia materialelor, în general, iar în mod deosebit de tehnologiile neconvenționale. El a imprimat o nouă concepție, fenomenologică, în tehnologia materialelor, contribuind decisiv la ridicarea acesteia la rang de știință. Tratatele
Agenda2004-45-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283014_a_284343]
-
ca doi luceferi, a stat treaz și a vegheat la hotarele țării, la destinele ei. Cel care și-a închinat viața descifrării misterioaselor labirinturi ale Puterii, cậnd a fost să fie, nu sa dus acolo unde îi era locul și vrerea, ci s-a dus “glonț” la “treburile” grele, pe care nimeni altul n-ar fi știut să le facă mai bine ca el. Lecția lui a fost pentru noi, discipolii, unică ! Asemenea bărbați se nasc rar. De aceea timpul sentoarce
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Inteligenței și Roata Înțelepciunii“. „Da, dacă mașina e cu tracțiune pe față...“ „Cel mai frumos lucru la arborele lui Belboth e că suportă metafizici alternative. Imagine a unui cosmos spiritual cu tracțiune pe față, În care Motorul dinainte comunică nemijlocit vrerile sale Roților Sublime, În timp ce, În versiunea materialistă, e imaginea unui cosmos degradat, În care Mișcarea este imprimată de un Motor Ultim celor două Roți Infime: de la fundul emanației cosmice se eliberează forțele inferioare ale materiei“. „Iar cu motor și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de Bătrânul de pe Munte, primul dintre toți fiind succesorul său cel iute la mânie, Sin³n. Hasan născocise o tactică de dominație asupra alor săi și asupra adversarilor. Pe dușmani Îi avertiza că, dacă nu vor sta gata să-i Îndeplinească vrerile, Îi va ucide. Iar de Asasini nimeni nu putea scăpa. Niz³mu’l-Mulk, primul-ministru al sultanului, pe când cruciații se osteneau Încă să cucerească Ierusalimul, În timp ce era purtat În lectică spre locul unde se aflau femeile lui, este Înjunghiat mortal cu pumnalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
și în învățământ, ca profesor la Reșița și la Timișoara (1969-1976). Este fondatorul Societății literar-artistice „Sorin Titel” din Banat, al cărei președinte devine în 1990. Fondează revista „Anotimpuri literare” (redactor-șef adjunct), almanahul literar-cultural „Frăția”, inițiază seria nouă a revistei „Vrerea” (redactor-șef) și editează volumul colectiv Primul lup de mare (1996), consacrat centenarului Victor Vlad Delamarina. Debutează în 1968, în „Orizont”. A colaborat la revistele „Orizont”, „Familia”, „Tribuna”, „Flacăra”, „Almanahul oștirii”, „Altarul Banatului”, la ziare românești și sârbești. Volumul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
21; Andrei Lillin, „Cantonul galben”, O, 1984, 6; Nicolae Bârna, „Cantonul galben” de N. Danciu Petniceanu, RL, 1984, 38; Marian Odangiu, În căutarea personajului, O, 1988, 5; Adrian Dinu Rachieru, Un roman antipitoresc, LCF, 1988, 15; Geo Galetaru, Reabilitarea nuvelei, „Vrerea”, 1996, 4. D.V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286679_a_288008]
-
lui Mihail Diaconescu (e constituită dacă nu socotim eseistica, lucrarea științifică, istorică și filologică numai din romane), ideea în chestiune a lui Theodor Codreanu își găsește repede justificarea, împlinirea: acceptând, susținând, în felurite arii, protocroniile (neprietenii l-au catalogat, cu vrerea mărturisită a descalificării, doar în zonă), Mihail Diaconescu e, de fapt (aidoma prestigiosului, tot mai uitatului gânditor Edgar Papu), susținătorul, chiar partizanul dichotomiei protocronismului / sincronismului ("Orice cultură scrie Th. C. este sincronică și protocronică totodată. Scriitorul redă, astfel, spiritul autentic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Etica Nicomahică, cartea VII, nota 98, despre rolul omului politic În educarea cetățenilor). Paulsen socotește - În directă linie kantiană că Etica pornește de la două fapte: a vrea (voință, wollen) a trebui (a avea obligația morală, Sollen) 1. a vrea - Orice vrere este năzuința spre un scop, prin atingerea căruia voința este satisfăcută. La om, voința care tinde În mod inconștient spre scop se ridică la voința rațională conștientă care Își propune scopul: scopul urmărit și activitatea prin care este obținut sunt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fundamentală a Întregii sale filosofii. Așa este În filosofia teoretică: senzorialitatea dă numai materia, senzația, iar numai intelectul ca o capacitate legislatoare, face din ea cunoaștere. Și iarăși la fel este În filosofia practică: senzualitatea, dorințele și Înclinațiile dau materia vrerii; numai rațiunea, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății, cum era acela un domeniu al naturii. Aici ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfățișându se acolo ca legi ale
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
respect al demnității sacre și al naturii umane. 2. Dimensiunea axiologică a subiectiv obiectivului. Normativitate și normă juridică Reflecția care Își dobândește cunoașterea sistematică În etică pleacă, după cum se tot afirmă, de la a vrea (Wollen) și de la a trebui (Sollen). Vrerea este năzuința către un scop, prin atingerea căruia este satisfăcută voința. Fiind vorba despre individul uman, este evident că vorbim despre voința rațională conștientă care Își propune, de fapt, scopul. Dar, până unde se poate ajunge? Care este, În fond
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se găsesc o serie de răspunsuri În filosofia morală kantiană. Dacă etica aristotelică este În Întregime o teorie a valorilor, filosofia morală kantiană este deontologie. Voința are valoare morală, spune Kant, numai dacă nu este determinată de scopul, de „materia vrerii”, ca una care pentru o ființă senzorială nu poate fi Întotdeauna altceva decât plăcerea, ci numai norma legală. Kant oferă un răspuns problemei referitoare la originea și pretenția de legalitate a legii morale făcând trimitere la rațiune, la capacitatea gândirii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fundamentală a Întregii sale filosofii. În fîlosofia teoretică este astfel: senzorialitatea oferă numai materia, senzația, iar intelectualul - și numai intelectul -, ca o capacitate legislatoare, face, din aceasta o cunoaștere. În filosofia practică, la fel, senzorialitatea și dorințele, Înclinațiile oferă materia vrerii, iar rațiunea - și numai rațiunea -, ca o capacitate legislatoare, creează lumea morală, un domeniu unitar al libertății. Și aici, ca și acolo, pot fi recunoscute, prin absoluta lor generalitate, determinările rațiunii, Înfațișându se acolo ca legi ale naturii, iar aici
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
oricât de incredibil ar fi putut părea. Primele rânduri căzuseră În genunchi, copleșite de masele care se Împingeau În față, Întinzându-și gâtul ca să vadă mai bine. - Sabia i-a retezat trupul În dreptul rinichilor. Totuși, a continuat să trăiască, din vrerea lui Dumnezeu! Ea a rostit cuvinte cumplite Împotriva păgânilor și le-a Înfrânt semeția oarbă, zăpăcindu-i și Îngrozindu-i. Și, În timp ce aceștia bâjbâiau prin bezna lor, puținii care au izbutit să fugă s-au salvat, ducând-o cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
noapte sau de dimineață. Să mi te zbați pentru o sărutare Cum se dedică roua gurii hâde, Deși se terfelește și se râde Și încă se mai moare din uitare. Să mi te smulgi din mari tristeți trecute, Aceasta este vrerea personală, Aceasta este starea ideală Și manifestul unor gânduri mute. Să mi te faci, prin timp, soliditate, Să mă ajut prin tine, la nevoie, Dă-mi doar nesomnul marilor păcate Și un sărut, atunci când este voie. Să mi te rupi
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
supus. Nu voi râde atunci. Am să tac, obsedant, Iar în voi se va zbate un dor, trepidant, Doar așa mă veți ști, doar așa mă veți vrea, Preluând, prin priveghi, toată liniștea mea. Și veți sta, alipiți, unei ultime vreri, Unor mari remușcări, unor simple dureri, Unor vise ce cad precum frunze sau ani, Ochii mei vor avea, în sfârșit, niște bani. Doar atunci voi trăi, mult mai mult decât toți, Doar atunci voi visa la posibili nepoți, Într-un
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Și le făgăduiește neîncetat, harul Său și milosârdia Sa supușilor și acelora care cred în El nestrămutat, până la a suta și până la a mia lor spiță! Per ansamblu, Biblia, care este cuvântul Lui, ne învață să nu judecăm cumva manifestările Vrerii divine, după mărginirea minților noastre. Când crezi că deslușești Dumnezeirea, n-o deslușești, de fapt! Sau, se destinde Dănuț, pătruns pe un tărâm teozofic prielnic, putem să căutăm explicații potrivite, în alte direcții. Exempli gratia, sunt câteva doctrine și metode
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Dvinitățile nu au în mâinile lor destinele oamenilor, este ridicol să credem că putem influența mersul lucrurilor prin invocații când soluția se află în mobilizarea propriei noastre energii. Impietatea definește credința trivială și vulgară în legătura destinului oamenilor cu pretinsa vrere a zeilor. De fapt, zeii funcționează ca un ideal al rațiunii kantiene: niște modele pentru desfășurarea meditației și a acțiunii epicuriene. Scutiți de dureri, preafericiți, impasibili, autosuficienți, autonomi, indiferenți față de tot ce nu-s ei, lipsiți de pasiuni, ei îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu toții la chimie, un nucleu al Universului. Aveți Încă o vârstă necoaptă, dar sunt sigur că vi s-au umflat piepturile de mândrie și vi s-a făcut pielea de găină pe mâini aflând că voi, niște neînsemnați, locuiți din vrerea divină (adică a lui Dumnezeu) sau din voia Întâmplării taman În buricul buricelor lumii. Lecțiile care vor urma sunt rezultatul inițiativei mature a onoratului Consiliu Local, dar mai ales a domnului Primar, om cu aleasă educație și gospodar destoinic. Domnia Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dacă știe vreunul ce are și cum de făcut. Mie mi s-a spus, În afară de Păcătosul, și Necredinciosul. Nu pentru că nu credeam În Dumnezeu cel mare, ci pentru că nu credeam În lucrurile nelalocul lor care se Întâmplau oamenilor din altă vrere, nu din cea a Ălui de Sus. Nu-mi spune mie nimic; nu mă Întreba nimic pe mine; nu știu și nu vreau să știu.” „Păi bine, bre, mata nu vezi cu cine Îți duci viața pe umeri?” Iedul căscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu modificările din mers ale sistemului și nici cu manifestările dinamicii sale. C. I. Gulian în lucrarea sa ,,Hegel sau filosofia crizei"5 arată că ,,o criză istorică este o încercare gravă a maturității spirituale a omului, o exacerbare a vrerilor și o verificare a limitelor și puterilor lui, o ciocnire zguduitoare între real și ideal, între sollen și sein - una dintre problemele la care mereu revine Hegel - între necesitate și libertate, între subiectiv și obiectiv, între năzuința individuală și "legile
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sau jucăuș). "Testamentul" lui Chatterton merită să fie citat aici pe larg (în traducerea noastră): Toate acestea scrise între orele 11 și 2, sîmbăta, în cea mai mare suferință intelectuală, 14 aprilie, 1770; [...] Acesta este ultimul meu testament, ultima mea vrere, a mea, Thomas Chatterton, din orașul Bristol; fiind sănătos la trup, ori dacă nu, e din vina ultimului meu medic: cu privire la sănătatea mea mintală, se vor pronunța medicul legist și juriul de instrucție-îmi doresc ca ei să ia aminte că
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]