1,530 matches
-
învăluite în purpura. Rămâneți să spargeți semințe-n timpanele mele gingașe care țiuie de două decenii și jumătate și pe care doar Singurătatea știe, că nimeni altă, să le potolească. Acufene, fosfene, tinitus, cascade prăbușite-n căldări naturale. O, ce vuiet asuzitor are tăcerea! Cât mai țiuie fericită, prietena mea, Singurătatea! Sub oblăduirea tăcerii m-am născut într-un țipat de sălbăticiune! Era să-mi omor matriarha, i-am dat lovitura de grație, am lapidat-o, i-am spintecat toate viscerele
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 285 din 12 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bocet_vesel_pe_fond_depresiv_tratat_de_singuratate_i_cezarina_adamescu_.html [Corola-blog/BlogPost/356251_a_357580]
-
spunându-le huhurezi. Acum eram singur și marea era foarte agitată. Valuri mari se spărgeau de stabilopozi, iar concluzia nu era decât una singură: nu se putea ieși pe mare. Eram convins că ceilalți colegi, mai prevăzători, când au auzit vuietul mării, s-au culcat pe partea cealaltă, cum s-ar zice. Am așteptat zece minute și văzând că marea se izbea de stâncile de pe dig cu tot mai multă furie, am întors mașina și luat drumul înapoi spre casă. Încă
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 by http://confluente.ro/Monstrul.html [Corola-blog/BlogPost/367119_a_368448]
-
GÂNDURI ÎN AMURG/ Petale de lumină” de Georgia Landur Vintilă Smulsă din matricea existențială a satului natal cu câmpie, pârâu, pădure și legende locale minunate, de la vârsta de 11 ani, purtată de vânturile soartei pe pământ moldovenesc , mai apoi, lângă vuietul mării, la Constanța, după care, în Țara Soarelui Răsare, unde are o fiică și un nepot, distinsa doamnă Floarea Cărbune consideră că a venit vremea ca, elegant, de pe coperta unei cărți și din amurgul vieții, cu melancolie și împăcare, să
GÂNDURI ÎN AMURG-PREZENTARE CARTE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/floarea_carbune_1420132338.html [Corola-blog/BlogPost/372804_a_374133]
-
costume populare și cu salbele la gât au fost destul de reușite. Mahmudelele din salbă se vedeau clar, puteau fi ușor numărate, iar frumoasa care zâmbea așa de fericită putea fi ușor ghicită. Zvonuri au fost multe...Vuia satul...Dar, un vuiet surd, nici măcar șoptit. Vuiet învăluit într-un țol gros de muțenie... Nimeni nu întreba și nu răspundea nimănui nimic...Și durere multă...Scrâșnită...Nu se știe dacă au fost bătuți, schingiuiți...Cum li s-au smuls mărturisirile...Câți or fi
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1430581640.html [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
salbele la gât au fost destul de reușite. Mahmudelele din salbă se vedeau clar, puteau fi ușor numărate, iar frumoasa care zâmbea așa de fericită putea fi ușor ghicită. Zvonuri au fost multe...Vuia satul...Dar, un vuiet surd, nici măcar șoptit. Vuiet învăluit într-un țol gros de muțenie... Nimeni nu întreba și nu răspundea nimănui nimic...Și durere multă...Scrâșnită...Nu se știe dacă au fost bătuți, schingiuiți...Cum li s-au smuls mărturisirile...Câți or fi fost?..A scăpat vreunul
POVESTIREA MAHMUDELE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1583 din 02 mai 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1430581640.html [Corola-blog/BlogPost/371300_a_372629]
-
aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Suspină brazii-n tainic foșnet, În șoaptă vântul îi mângâie verde, Ridică-n vârf de crengi lumânărele; Mirosuri amărui văzduhul cerne. Ciute cuprinse de miresme Înalță botul umed; înspre seară Frământă-auzul de cântarea vremii Un vuiet lin de dor ce se presară. Se scurge lunecos peste pădure Sonetul cu acorduri de durere Să-ți fure adormirea-ascunsă-n sânge și-un strop sărat ți-alunecă-n tăcere. Înghesuită-n mrejele din vene Eterna dragoste dormea uitată; Acasă! Lasă drumul, hai
MIRESME DE CETINI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 by http://confluente.ro/pusa_lia_popan_1460980461.html [Corola-blog/BlogPost/369696_a_371025]
-
în: Ediția nr. 1870 din 13 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Țipăt Matei 25:1-13 Țipătul pescărușilor, al nimfelor Mării Negre îl aud. Țipătul suferinzilor din Țara Soarelui Răsare. Sunt țipătul Mărilor,suferinzilor, pescărușilor,nimfelor,valurilor... M-am identificat cu ei. Vuietele Mării le aud; aud țipătul fecioarelor nechibzuite, al fecioarelor neînțelepte, uitându-și untdelemnul, stingându-li-se candelele. Agonie,disperare... sunt țipătul lor, simultan sunt bucuria celor cinci fecioare înțelepte. Bucurie și țipăt în noapte. Țipătul tânăr al fecioarelor dezgolite, pierzându
ŢIPĂT de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 by http://confluente.ro/ileana_vi%C4%8Di%C4%8D_stanca_1455374085.html [Corola-blog/BlogPost/342645_a_343974]
-
apăsătoare și ciudată, apoi cuprins de fiori am făcut cale întoarsă spre sat. Bătrânii spuneau că a fost o vreme când nici păsările nu zburau pe deasupra codrului. Nu se auzea nici un tril, nici un urlet de animal sălbatic, doar foșnetul frunzelor, vuietul vântului și dezlănțuirea cutremurătoare a trăsnetelor pe timp de furtună. De secole n-a pătruns picior de om în acele locuri. Abia în zilele noastre s-au mai aventurat în grup câte unii mai curajoși și tari de înger, dar
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414058825.html [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
cele din urmă descoperi o potecuță pe care pășeși atent la tot ce se întâmplă în jurul său. Se depărtă de puhoiul de apă și desluși trilul păsărelelor care nici nu se sinchisiră de prezența sa. În urechi îi persista acel vuiet continuu și armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1414058825.html [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
O, rămâi, rămâi la mine,/ Te iubesc atât de mult!/ Ale tale doruri toate/ numai eu știu să le-ascult. În al umbrei întuneric/ te asemăn unui prinț. Ce se uit-adânc în ape/ cu ochi negri și cuminți/ Și prin vuietul de valuri,/ Prin mișcarea naltei ierbi,/ Eu te fac s-auzi în taină/ Mersul cârdului de cerbi...” Copilăria este pierdută și poetul constată cu durere: „Astăzi chiar de m-aș întoarce/ a-nțelege n-o mai pot ... Unde ești copilărie
163 DE ANI DE LA NASTEREA LUI EMINESCU de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/163_de_ani_de_la_nasterea_lui_eminescu_vavila_popovici_1358205476.html [Corola-blog/BlogPost/342343_a_343672]
-
crește efectul la orice putere miracolul spaimei ridicat la cub drumul spre iubire trece prin pustiu se leapădă cucul de cuibul străin pasărea mama hrănește puiul hain se naște vremea de ieri la ceas târziu tărâmul fericirii nu cunoaște rob vuietul mării doarme în mari moarte forța Lui Unu în parte se-mparte lumina câmpiei dospește în bob coliva atrage plânsul viu magnet lumina cioplește forma în concret RUGĂCIUNE lasă-mi starea de lumină să te pot vedea când treci taina
ET FUGIT IRREPARABILE TEMPUS... (POEME) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 by http://confluente.ro/aurel_m_buricea_1496976345.html [Corola-blog/BlogPost/361069_a_362398]
-
a fost singura alinare, eu prea eram icoana vie a mamei... * „Sub Podul Mirabeau, Sena unduie lin./ Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” De când stau pe banca asta? Ce zi cenușie! Ce oră să fie? Un vuiet în urechi! Tumult de sonuri grăbite îmi sparge auzul! Vârtej. Lătrături gâlgâite intens, jelanii cântate! Fornăieli cunoscute! Totul anunță un trap alarmant de canină. Fox terrierul ivit se-oprește culcat pe labe ca la cunoscută poruncă. Boticu-i umed se mișcă
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1465712917.html [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
început să te acopăr, tu o frunză mai mare ce iubești atât viața, oamenii, pe mine (măcar cât ai fi dispusă, că știu cât poți..). Și eu te iubeam, TE îndrăgesc enorm! Un vânt lua frunzele de pe jos într-un vuiet, apoi un vârtej și parcă spunea "veșnic, veșnic", eu că un resort am răspuns: Da, veșnic am s-o iubesc!!", "Veșnic de când nici nu eram, sau eram în alt timp cu ea sufletul meu pereche, veșnicia numelui meu, și a
DOMNIŢA TOAMNEI .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1448205141.html [Corola-blog/BlogPost/364709_a_366038]
-
adapă Caii în flăcări, avizi de apă- Fluturii nopții, negri, nervoși, Cad și se-neaca, dar mor frumoși Luna spre seară arde și ea Plonjînd în apă, dulce și grea, Mai trec și păsări prin umbră zilei Stîrnind în mine vuietul milei Numai de mie nu îmi e milă Zac mort de sete că o cămilă Auzi cum scîrție cumpana-n noapte Stelele-n apă cad grele, coapte. JE MEURS DE SOIF AUPRES DE LA FONTAINE Je meurs de soif auprès de la
EU MOR DE SETE LINGA FINTINA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Eu_mor_de_sete_linga_fintina.html [Corola-blog/BlogPost/361100_a_362429]
-
animalele. Nu o iertară de data asta nici pe Prințesa Lalelelor. Se iscase un vânt năprasnic și crengile copacilor trosneau rupându-se. Răgetele animalelor și țipetele oamenilor care se auzeau din burțile balaurilor și glasurile lor care se transformaseră în vuiete puternice, le țineau isonul. La un moment dat îngerii obosiră să lupte cu Capetele de Pisică și căzură jos pe pământ. Între timp mai apărură niște păsări negre ce croncăneau din înaltul cerului și coborând în jos, se transformară și
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Debut_mihaela_mosneanu_lica_barbu_1391173330.html [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
același nume o minune evocată ca în literatura de epocă: „Știu zările că nu-i pe lume/ Cetate dulce, după nume,/ Mai dârză decât e Florența/ Iat-o/ Cum se clădește dinspre San Miniato, /rostogolind sub ceruri blocuri sure/ Cu vuiet de armuri și de pădure...” Tematica autohtonă a poeziei sale apare în poemul „În vie” unde peisajul liric e patriarhal, cu accente bucolice, oficiind o vegetație panteistă: „Mă las în timpul nopții să dorm culcat pe fân / Și să presimt cum
TUDOR VIANU -POETUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1422687131.html [Corola-blog/BlogPost/377039_a_378368]
-
hotărât în acea direcție. Privea tot ce era în jurul său cu o deosebită atenție și bucurie, pentrucă în acele momente era un om liber. Îl atrăgea tot acel miraj al vieții ce îl vedea la fiecare pas, auzea cu plăcere vuietul mașinilor, cerceta cu interes fețele oamenilor ce îi întâlnea în cale. „Mulți dintre trecători sunt triști, apăsați ca de ceva straniu, ai impresia că toată viața lor e ca și cum ei ar participa la o înmormântare și nu la sărbătoarea vieții
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 by http://confluente.ro/eugen_oniscu_1488791852.html [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
de pe cearceaful întins pe nisip, pe care stătuse până atunci sprijinindu-și fruntea pe palme, până când simțise că o frige toată pielea și devine somnolentă. Era și momentul, pentru că deja o cuprinsese o amețeală ușoară și i se părea că vuietul mării, tot mai surd, se estompa, la fel ca și țipetele pescărușilor ce păreau că se pierd undeva în adâncul neliniștitelor valuri. Până și șuieratul vântului care obișnuia să se cocoațe în fugă pe dunele de nisip din apropiere și
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Nevazutul_tania_nicolescu_1358224198.html [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
merge ca și la cel din Monterey cu liftul sau scările rulante unde sunt instalate un fel de tunele de sticlă având din orice parte ai privi o priveliște subacvatică de o rară frumusețe, animale marine care “țâșnesc într-un vuiet” resimțit prin difuzoare, încoace și-ncolo se petrec diferite specii de rechini, steluțe de mare, bancuri de pești argintii, transparenți sau poate că lumina proiectată să-i pătrundă până la schelete precum razele Roentgen, sturioni, țipari, puzderie de peștișori multicolori. Tunelele
ÎNCRÂNCENĂRI HIPPY ŞI CHEIUL PESCARILOR DIN FRISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 188 din 07 iulie 2011 by http://confluente.ro/Incrancenari_hippy_si_cheiul_pescarilor_din_frisco.html [Corola-blog/BlogPost/366677_a_368006]
-
aș recunoaște pe Daniel Marian și dacă m-aș plimba prin cea mai mare aglomerație urbană, legată la ochi deși, în realitate, noi nu ne-am văzut niciodată. Dar îi cunosc din poezie și râsul și plânsul, și respirația și vuietul săngelui și foșnetul îndoielii. V-am convins? Nu eu, poetul cu versul sau: și după ce crezi că-mi fac o umbră nici într-un caz după scheletul meu - după gura ta după sânii tăi ampli după mândre pulpele tale după
“ALTĂ TRĂSNAIE” DE GENIU de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_ana_balan_1443639397.html [Corola-blog/BlogPost/369515_a_370844]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > TOAMNA, FĂRĂ MAMA Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Pe sub fuiorul casei lacrimi curg țesând din frunze miriști de albastru și-n vuietul de toamnă, în amurg, aprind făclia dorului sihastru. Muguri de rouă strâng la piept ușor din țărmul dezvelit de dor, corăbii, măicuța coase velele-n pridvor din cerul de brocart al unor vrăbii. Se-aud izvoarele curgând în ochii ei
TOAMNA, FĂRĂ MAMA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1475250307.html [Corola-blog/BlogPost/371398_a_372727]
-
beneficiază însă de șansa de a se dedubla, fie și într-un pastor medieval, întrucât la bloc, în traiul în comun, este spionat de „vecina de peste drum”. Belgradul transmite impresia că îl stăpânești. El încă te ajută să-l domini. Vuietul lui nu este fără sens. Sunt două planuri, unul al poetului care trece „Peste orașul / Albit de lună, / Tolănit pe chemarea lui / Ca pe un / Covor / Fermecat”, altul, al oamenilor care „se țin lanț de mâini, / Sprijinind / Plutirea / Marilor poduri
Crișu Dascălu: Colivia belgrădeană. Cronică, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/crisu-dascalu-colivia-belgradeana-cronica-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339452_a_340781]
-
pasiunii o devora fără mila. El își strecura mâna sub părul lung al femeii cuprinzând ceafa, oferind sprijin. Buzele lui îi atinseră gura, contopindu-se, senzațiile se transformau în miere și suspin. Muzica magică, senzuală, răvășindu-le sentimentele... Furtună și vuiet, volbura oceanelor, valurile mareelor, fierberea vulcanilor și liniștea dimineților de primăvară...toate le trăia alături de bărbatul care-i schimbase viața într-o seară, pierdută în ființa lui, în sufletul iubirii, pe altarul căruia dăruise totul. Se trezi asudată, cu părul
MIERE ŞI SUSPIN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Miere_si_suspin_camelia_constantin_1347987724.html [Corola-blog/BlogPost/343578_a_344907]
-
doar noi , Rătăcind haotic prin destinul Dintre uitările îmbibate cu ploi .... Am plecat din așteptările În care existăm visând , Cănd semănai furtună - n tăcerile Ce-au țâșnit cu primul tău gând .... Am plecat din cuvintele ce împletesc Strigătele mute cu vuietul uitărilor , Din ochiul amintirilor încă te privesc Cum îmi frângi zborul aripilor.... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Am plecat / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2216, Anul VII, 24 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Rusu : Toate Drepturile
AM PLECAT de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1485232573.html [Corola-blog/BlogPost/362539_a_363868]
-
provenit din conviețuire. Unele poeme sunt replici moderne ale textelor eminesciene. În Lecturi după natură, sursa de pastel cosmic se află în măreția codrilor, la fel ca în Peste vârfuri: „Când peste codrii-apare blânda lună, / Din ce în ce mai rar, în depărtare, / Un vuiet care încă mai răsună / Furiș, ascult în noaptea sunătoare”. Un parametru al întunericului este liniștea și concretețea cu care împresoară subiectul care-și cântă viața în schimbul dintre anotimpuri, ca Leopardi în Canti, este de duritate celestă: „ca luna, ca o
CRIŞU DASCĂLU: A înțelege altfel sinele, de Dan Ionescu by http://revistaderecenzii.ro/crisu-dascalu-a-intelege-altfel-sinele-de-dan-ionescu/ [Corola-blog/BlogPost/339689_a_341018]