3,553 matches
-
de văzut în ce măsură ea a fost erodată de procesul de liberalizare început în anii 1990. Spre sfârșitul mandatului său „Emil Constantinescu s-a plâns că cetățenii permiteau ca mințile să le fie controlate de oamenii fostei Securități și de demagogii vulgari din mass media. Potrivit lui Cornel Nistorescu, primul premier al lui Constantinescu, Victor Ciorbea, a devenit ținta batjocurii generale pentru că, la sfârșitul mandatului său, a părăsit sediul guvernului în aceeași Dacie veche în care sosise în urmă cu 15 luni. Atitudinile
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
prea multă vreme. Libertatea de exprimare a fost acordată aproape fără limite (după atâția ani de cenzură era parțial explicabil), permițând specialiștilor în diversiune și manipulare să influențeze masele după dorințele lor iar altora le prindea bine pentru exprimarea lor vulgară sau în exces. „Zona liberă de comunism” creată în Piața Universității de studenții bucureșteni a apărut ca o reacție firească de împotrivire la deturnarea idealurilor și programelor revoluționarilor. Timp de aproape două luni au făcut grevă dormind sub cerul liber
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
violențele campaniei electorale etc. În principiu, această tactică a fost compromisă în iunie, anul trecut (1990), și e greu de crezut că Puterea va risca un nou scandal internațional... A doua tactică ar putea fi definită cu o expresie cam vulgară, dar care a făcut carieră în folclorul politic recent: este aceea a «fierberii în suc propriu». Ea are, pentru Putere, avantajul că dă iluzia toleranței; și dezavantajul că pretinde răbdare. A treia tactică îmi amintește acea seară din ianuarie 1990
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
-i trecuse prin cap (adică îi trecuse, dar... timiditatea, buna educație...) să întrebe el primul. Nu, Shuoke ar fi preferat ceva subtil, sau ceva romantic, sau ceva inteligent. Însă, neavând inspirație, acceptă propunerea lui Suki, deși i se paru oarecum vulgară. „Mai bine decât nimic“, își zise. - Sigur, mergem. Ai idee ce rulează în oraș? Sau ai vreo dorință specială? - Nu, dar vedem noi, râse Suki. - Vedem, râse și Shuoke, după care îi făcu unui chelner un semn discret. Peste câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
o poveste de-a mea și ajunge să se identifice cu mine, ca rezultat al unui itinerar spiritual ce-mi este complet străin. De aceea, falsele scrieri Flannery produse de întreprinderea de escroci din Osaka sunt într-adevăr niște contrafaceri vulgare, dar, în același timp, poartă în ele o înțelepciune rafinată și tainică, de care autenticele Flannery sunt complet lipsite. Desigur, găsindu-mă față-n față cu un străin a trebuit să ascund ambiguitatea reacțiilor mele și m-am arătat interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
numere de telefon, de fapt niște coduri... - Cam așa ceva, totul e codificat, supercodificat, desenele au implicații mult mai adânci, țin de caracterul secret al acestor organizații. De câte ori în istoria lumii mesajele importante, cele inițiatice n-au fost mascate de chestii vulgare sau pornografice? - Da, așa e, s-a mai întâmplat, avem exemple celebre... Nu pot s-o contrazic. - Ei, să nu mai lungesc gargara, ea e pregătită să dea totul în vileag, are manuscrisul gata, a notat în fiecare zi, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Pe insul ăsta îl visai cu ochii deschiși, imaginându-ți nerușinat că l-ai dezbrăca de haine? Pentru ființa asta ștearsă băteai străzile de nebună, doar-doar l-ai putea întâlni? - Povestea cu ramura înnegrită... - Da... te uiți acum la individul vulgar, îngrozitor de banal, cu ceva burtă, îmbrăcat și-aiurea... Iubirea vieții mele? Sortitul? Hotărât lucru, printre femeile proaste, da’ proaste rău, aș fi în frunte... Mă mângâia, ciupindu-mi în glumă sfârcurile și lobul urechilor, era foarte bronzată, doar sânii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
galbene, iar Marea Perla Neagră nu era decât un simbol, care își pierduse o mare parte din valoare odată ce trecuse prin mâinile sălbaticilor. În plus, oricât de mare ar fi fost o perla, ea nu era decât un biet obiect vulgar și neînsemnat în fața frumosului clopot, care îi fascina pe toți cei de pe catamaran. Aceștia aproape că îl venerau, deși, în același timp, îl detestau. Nimeni nu putea rezista tentației de a-l face să sune, însă pe toți îi deranja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o vreme când crezuse că toate persoanele întâlnite în casa profesorilor Alexe, toate, dar absolut toate sunt alese pe sprânceană, oameni unul și unul, cu majuscule, voia și el să-și mai ridice nivelul anturajului, i se acrise de atâta vulgar...Respins de profesor, înlăturat, începuse să găsească defecte la toți cei care îl înconjurau pe Alexe. Chestiunea îl presa destul de jenant, ca o bășică la călcâi. Încă mai avea în el un dram de mândrie. Ținuse enorm la Alexe, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aici? îl întrebase. Dorm, fusese răspunsul.Bine, normal, dormi, pe urmă te trezești, nu? Și ce faci? Ai avea timp să înveți. Pe dracu, i-a răspuns. Ajung obosit acasă mă culc, mănânc, îmi fac nevoile și asta-i. Era vulgar cu bună știință, voia să-l facă să renunțe la acțiunea lui de bun samaritean. Ce drept avea Marcu să se amestece în existența lui? Atunci când persoana lui stârnea milă devenea fiară. Îi era mai comodă aversiunea colegilor săi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu voia să accepte realitatea și a bătut cu pumnii mici, strânși, cu încheieturile albite, covorul. Ultima imagine a Elenei fusese de-a dreptul imposibilă, își tăiase părul și-l făcuse permanent, se rotunjise căpătând forme obraznice, de-a dreptul vulgare, carnea de pe ea creștea ca aluatul, văzând cu ochii, vocea îi era puternică, avea o tonalitate stridentă, degetele groase, aspre, și muncite, cu unghiile neîngrijite. Venise împreună cu Ștefan, ședeau de vorbă cu părinții, așezați cu toții în jurul unui taburet pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
stat câțiva ani împreună, Ovidiu, acum ne-am despărțit, ce rost mai au între noi asemenea scene, lasă-mă, dă-mi și mie o șansă să-mi reorganizez viața. Așa deci, să-ți dau voie să-ți cauți masculul. Ești vulgară. Și ultima femeie din lumea asta, ultima, gândește la fel ca tine. Ea se împotrivește, încearcă să scape din brațele lui, se zbate. Nici nu are timp să-și cauterizeze rănile sufletului. El râde flegmatic, respirația lui fierbinte o înfioră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Și-n zori de ziuă, când balonul stratosferic al lunii pline coboară din azur spre asfințit și le lasă singure cu cerul, carnea lor de petală nu se înfiorează, nu se zbârcește și nu moare atinsă de brumă ca o vulgară frunză. Apele cerului spală pe gratis orașele de toate murdăriile acumulate peste an. Și-l spală, și-l freacă, și iar îl spală, că de la o vreme îți vine să pleci în lume și să nu te mai oprești până-n
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Flavius-Tiberius cânta la vioara. Își simțea trupul moleșit de căldura din Încăpere În care ea Însăși plutea ca o amoeba uriașă În care tânărul intra cu vioară cu tot. Reală sau născocită, Îi plăcuse toată povestea asta. Nu era nici vulgară, nici dulceagă. Fusese o mărturisire simplă, fără efecte speciale și fără subtexte obositoare... Deși, la o adică... Câți morți am vegheat? Își privi musafirul ca să se asigure că răspunsul Își mai avea rost. Bărbatul Întreținea prin atitudine o așteptare curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
greu de trecut. Felul În care ea Își scosese hainele Îi dezgolise nu doar trupul, ci și o biografie erotică bogată În evenimente ce păreau să oculteze sau să reducă la seara banalității legătura ei cu Grațian. Și totuși, nimic vulgar, nimic obscen În gesturile ei. Ceea ce părea a fi rutină, era În fapt un privilegiu de care puțini se puteau bucura. Trupul Îi era Înconjurat de o aură care o apăra de orice agresiune, fie și a unei priviri furișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
asta am spus-o doar așa, prin deducție. Dar sînt sigur cé ea a existat undeva adînc În subconștientul dumneavoastré. - Cine ea?, Întrebé Vladimir Ilici speriat. - Ea, plastilină din care sé facem cocosul. - Cu toate cé nu sînt un materialist vulgar, trebuie sé recunosc, Felix Edmundovici, cé plastilină aceasta ar fi putut există, Într-adevér, undeva În adîncurile subconștientului de care vorbiți, atît de mult mi s-a atașat de suflet. - Vreau sé mé refer În continuare și la celelalte cîteva probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
forme de pipăit. Aristot știe de ce. Și Poetul. "Cu pumnul inimii să nărui vămile anilor"§§§... Cu pumnul inimii să nărui... Cu pumnul inimii... Cu pumnul. Dar cum s-or fi strîngînd degetele în pumn? Cărcălicii "N-ai idee cîți proști vulgari sînt în meseria noastră pe lîngă proștii superbi" Tudor Arghezi miercuri, 24 octombrie, 2001 Nu am început cum trebuia început dialogul cu Șichy. S-o fi luat-o de la îndepărtatul meu debut. Iordana Marievici a debutat (nu a fost debutată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
refuzasem net: mi-ar conveni în septembrie; poate de Paști; s-ar putea ca la anu'... Da mi tempo. Îmi scrisese de la Veneția: "Să vii la vară, să vii. îți decontez drumul". Chestia asta mi-a sunat și patetic, și vulgar. Am întrerupt corespondența vreo doi ani. Rusalin Pop continua să mă picteze: pe pînză și pe mătase, pe lemn, pe hîrtie, pe pergament și pe zid. În frescă și în goașe, în ulei și în acuarelă, în tempera. În encaustică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
șubredă, strîmbă a femeii neiubite. Ecoul iubirii în Beethoven al meu suna fals. M-a depărtat și nu cu diplomație. M-a jignit, m-a vexat cu bună știință. Mozart am aflat avea o înclinare spre cuvîntul crud, spre limbajul vulgar; sunetele pure compensau sunetele impure ale muzicii. "Tare ești previzibilă în toate gesturile. Dragostea se cîntă la patru mîini. Nu ești făcută pentru dragoste și gata". Cînd o să mă trec și eu, mi-a cerut bunica Leonora, încearcă să păstrezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a publica histoires de cul. Criticii se plîng că românii n-au maeștri ai obscenului, ca Henry Miller. Că scriitorii români pun prea multe frunze de viță textului, că poeții nu-s destul de obsceni. Adică, după DEX: nerușinați, triviali, indecenți, vulgari, porno(grafici); că prozatorii români nu-s destul de destrăbălați, n-au gînduri destul de murdare, nu folosesc destule cuvinte neconvenabile, deșucheate, scîrboase, fără perdea/perdele. Într-un cuvînt, că literatura noastră "n-are treabă cu carnalu'". Flaubert descrie pădurea toamna. Atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
plastic, tic-tac-ul ceasului de masă, marca Pobeda, așezat pe raftul din mijloc al dulapului din lemn de cireș, cu furnir pictat și chenar aurit, toate împachetate; țâfna berbecului de ceramică, senzualitatea inocentă a unei nimfe obscure și, ca replică, veselia vulgară a unei țărăncuțe din Oltenia, sperietura calului cabrat în culoarea bej a vidului din vitrină, somnul vertical al paharelor de cristal, depresia ceștilor emailate, bolind culcate pe teancuri de farfurioare, somnul pisicii din cărămidă arsă, infantilitatea cățeilor de teracotă, tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stăpânească în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Dezlegă pe Rex, făcându-i vânt pe poartă și, cu gândul la balurile de la Versailles, adună în mijlocul camerei: rochia de fericire, masca de rigoare, pantofii de invidie, evantaiul îmbibat cu șoapte vulgare, inelul de deochi și perlele otrăvite cu luciul grijuliu al captării privirilor, decolteul cu polaritatea magnetică inversă, pentru a respinge bârfele și a atrage complimentele, ghionturile cu subînțeles, genele false pentru fâlfâiri ambigui, paleta de zâmbete cu colorit insinuant, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
frunzelor de castan, vreau să dansez Mamă! Câte nu poate face o păpușă ascultătoare! Iar tu nu ești o păpușă ascultătoare, Miorița! Mama o să te învețe totul despre dans, uite, te iau în brațe, îți scot andrelele din trupul tău vulgar de opulent, indecent de roz, și-ți arăt cum se joacă ciuleandra, dar să nu amețești când ... Nu, nu amețesc, Mamă, am să te ascult, n-am să mai vreau afară, la urma urmei afară e tot o curte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ei murdară se revarsă pe străzi, apa Dunării o spală și o duce în mare ca pe o trenă, ceea ce a rămas din spațiul lunar, lucește în ochii peștilor. Brăila a devenit dric, oamenii nu-și dau seama că trăiesc vulgar de mult în raport cu dezastrul implacabil. Oamenii au grijă mai mult de orașul lor interior, mai întins decât Europa, mai bogat decât dedesubturile ei, viața lui interioară e o lume pe care nici Autorul, nici povestitorul nu o știu. E cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dintr-un sat din centrul Moldovei reflectă, cu maximă fidelitate subtilități de limbaj care de cele mai multe ori scapă ascultătorului grăbit și cititorului dedat la proza contorsionată, sofisticată până la exasperare. Exprimarea directă, liberă și fără nici un fel de canoane dar deloc vulgară conturează aproape toate personajele din acest roman. Când câte unul dintre ei Încearcă să vorbească "orășenește", reieșind, de fapt, o anume "sluțire a limbii", În mintea localnicilor, acel sever și atent auditoriu, de cele mai multe ori extrem de conservator, și dintr-o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]