4,446 matches
-
toți componenții echipei redacționale. Texte bogat evocatoare mai publică Șerban Foarță, Lucian Alexiu, Daniel Vighi, Cristina Chevereșan, Radu Pavel Gheo, Viorel Marineasa, Robert Șerban, Marcel Tolcea, Marcel Corniș-Pop, Radu Ciobanu, Ioan T. Morar, Octavian Doclin, Vasile Popovici, Gheorghe Schwartz, Smaranda Vultur, Eugen Bunaru și mulți alți scriitori din Banat și din țară ale căror cariere literare au fost legate, într-un moment sau altul, de Orizont. Actualii conducători ai Orizontului - Mircea Mihăieș, Cornel Ungureanu, Adriana Babeți - poartă o convorbire în trei
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9198_a_10523]
-
esență este captivitatea, era eliberat de tâmpitul de Hercule, care nu înțelesese nimic și, nu era o comedie, "Pénélope" era o comedie, chiar dacă nu a făcut să râdă pe nimeni altcineva decât pe mine, era o tragedie. Prometeu scăpat de vultur numai era nimic, ieșit din captivitatea lui protestatara, martirizat feroce, nu mai reprezenta nimic și nu-i rămânea decât să se sinucidă! Și asta în ciuda protestelor nu mai știu cărei nimfe care se îndrăgostise de el. Iubire neîmpărtășita! Au mai
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
spitale, străbătând parcurile, luând la rând toate intrările de metrou, privind prin vitrinele magazinelor....Umbla flămând, cu o privire de câine bătut, iar viața, atâta cât mai era se târa În trupul lui ca un șarpe bolnav. -Ben, fecior tomnatec, vultur de mucava, năpârcă buimacă, ce naiba faci acolo? Ți-ai mâncat câinele? Sau poate te-a Înghițit el pe tine? Sau, cine știe, te-oi fi bronzând pe vreo plajă din Acapulco, bând sucuri de mango și fumând trabuce parfumate? Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
termine. Ar vrea ca opririle În stații În care se face schimbul grăbit de călători să fie de fapt opriri În timp. Un copil Începe să plângă și mama Îl liniștește pe un ton blând. O femeie corpolentă cu față de vultur, trecută bine de șaizeci de ani, ocărăște cu o voce stridentă guvernul, pentru că nu-i ajung banii de pensie. Ca un curent electric, un murmur de nemulțumire față de ,,viața plină de lipsuri,, , face turul autobuzului, dus-Întors de câteva ori pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o geantă de voiaj, și, cu ultimul salariu Încasat după cererea de demisie, Îndesat bine Într-un buzunar al pantalonilor. Se simțea dintr-odată liber, atât de liber Încât, dacă ar fi fost cu putință, ar fi plutit ca un vultur sătul, imperial, deasupra munților, contopindu-se cu aerul Înălțimilor, cu cerul, cu stelele... Săptămâna trecută, Antoniu și-a cumpărat de lângă metrou, de la o mică papetărie, o gumă, cinci creioane, o ascuțitoare, un pix și două caiete dictando, din cele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
până la firul ierbii, cele captive În colivii, și cele cărora le dădeam drumul să zboare după ce deveneam pentru un timp proprietarul lor, mi-au fost prieteni apropiați, ființe dragi. De fapt am și scris, că prima mea amintire , este un vultur ce a venit deasupra leagănului În care eram, s-a oprit din zbor și mi-a mângâiat cu aripa trupușorul plăpând. L-am văzut de foarte aproape și nu am plâns, nu m-am speriat. Îl văd ca și astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mișună, oricât de odios și spurcat ar fi animalul, oricât de grotescă, de șmuțig 2 sau nătângă ar fi jivina cu pricina. N-au decât să mănânce țipari, broaște, porci, crabi și homari; n-au decât să mănânce carne de vulturi, de maimuță și de sconcs, dacă așa poftesc ei - o alimentație cu tot felul de jivine abominabile se potrivește de minune cu rasa asta umană atât de superficială și găunoasă, care nu știe decât să bea, să divorțeze și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
zidul fără geamuri, fețele Înfometate. Aceștia, se gândi el, cei care au o datorie față de individul În frac de acolo sau față de cel de colo, aceștia nu sunt slavi. Ei sunt săracii Întregii lumi. El stătuse În fața tribunalului militar sub vulturii și săbiile Încrucișate și Îi Înfruntase astfel: Voi sunteți cei depășiți, cu mitralierele voastre, cu gazul toxic și trăncăneala despre patrie. Fără să-și dea seama, În timp ce parcurgea intervalul de la masă la masă, el Își atingea și Își strângea nodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
sunt doar un reporter, asta vrea să spună de fapt. Pentru că sunt un reporter care nici măcar nu are cum să facă publică povestea pe care o investighează. Pentru că, în cel mai bun caz, asta înseamnă că sunt un voyeur. Un vultur hoitar, în cel mai rău caz. Se oprește în fața unei garderobe imense cu uși de oglinzi; îmi văd reflexia exact deasupra umărului ei. Își deschide poșeta și scoate un mic tub auriu. — Exact asta am vrut să spun, zice. Eticheta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
unui rege) din care Uca îmi croșeta tichiuțe și mănuși, cu un scaun care devenea poarta la care Oneață Augustin înscria gol după gol până când Duckadam sau Stângaciu se acopereau de rușine și dispăreau, cu un alt scaun, nemaivăzut, cu vulturi de lemn sculptați pe care era înlănțuit mai mereu un indian pe post de Prometeu plecat să aducă focul și cu figura, tot de lemn, a unui îngeraș cu cârlionți ce îl reprezenta, de fapt, pe hrăpărețul Zeus, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
dispuși oricând să înceteze cu lătratul și să se lase mângâiați, urmăream parada nesfârșită a turmelor de bizoni cu burduf duruind și oprind în stația Piața Ialomiței, aveam cutezanța să ne îndepărtăm de civilizație și să privim ore întregi dansul vulturilor negri (așa botezaserăm ciorile) în jurul leșurilor de fețe palide care împânzeau, eram convinși, câmpul acela de la marginea Bucureștiului și puteam să ne imaginăm că dincolo de Valea Argeșului, acolo unde oamenii mari susțineau că 368-ul ar avea ultima stație, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pînă În spatele unui vechi seif de fier, Într-un loc practic invizibil oricui ar fi fost În prăvălie. Balconul și Balonul, oricît de prețioase erau, nu reușeau să fie decît simple foișoare, posturi de observație suspendate asemeni unor cuiburi de vultur deasupra vacarmului și foielii de dedesubt, și nu-mi oferiseră o intrare efectivă În magazin și În uriașa peșteră a comorilor, plină ochi cu cărți inedite, așa cum făcuse această nouă descoperire. Cu un extrem de fin simț al ironiei, sau cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cineva. Asta durează vreo cinci minute. Fetei i se face somn, i se închid ochii, și începe să viseze. - Mișto, am zis. Începusem să înțeleg de ce mă adusese Luca acolo. - Bine. Visul ei este așa: o pasăre care zboară, un vultur să zicem. Camera coboară înspre pământ, vedem un vânător care urmărește pasărea prin cătarea de la armă, dar nu trage. O urmărește așa preț de câteva minute, până pasărea dispare într-un nor. Vânătorul trage în nor și fata din tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
încurajă cineva. - Ok. Fiți atenți: începe cu o fată într-un compartiment de tren, se aude zgomotul ăla de tren, tâdâm-tâdâm. Fata se uită pe geam, vede un câmp. Se tot uită până i se închid ochii. Visează. Visează un vultur care zboară. Un vânător îl urmărește prin luneta puștii, dar nu trage în el. După o vreme, vulturul intră într-un nor, iar vânătorul trage în nor. Fata din tren se trezește, se uită iarăși pe geam. Vede pe câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de tren, tâdâm-tâdâm. Fata se uită pe geam, vede un câmp. Se tot uită până i se închid ochii. Visează. Visează un vultur care zboară. Un vânător îl urmărește prin luneta puștii, dar nu trage în el. După o vreme, vulturul intră într-un nor, iar vânătorul trage în nor. Fata din tren se trezește, se uită iarăși pe geam. Vede pe câmp un bărbat care merge alături de o femeie. Cei doi se opresc și se sărută, după care femeia îngenunchează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
dat înapoi. - Eu am luat aparatul ăsta de fotografiat. E digital. - Bravo, m-a felicitat Luca. Ia vezi, sunt poze în el? Ne-am uitat. Erau. O fată care privea pe geam dintr-un tren, o câmpie, o râpă, un vultur în zbor. - Șterge-le, m-a sfătuit Luca. Am apăsat pe un buton și pozele au dispărut. Am respirat amândoi ușurați. Taxiul intră în 2 Mai. Noaptea era pe terminate. În spatele unui petrolier ancorat în port, soarele se pregătea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
aterizarea reactorului epuizat de pistele aeroportului său, la marginea savanei, asumându-și rolul de mediator între comandoul de extremiști și cancelariile terorizate ale marilor puteri. Pentru noi, ostaticii, zilele se târăsc molatic, sub un acoperiș de zinc, în deșertul prăfos. Vulturi albăstrui ciugulesc terenul, scurmând după râme.“ Că între Marana și pirații de la APO există o legătură e clar din felul în care îi apostrofează, de cum se află față-n față: „Duceți-vă acasă, porumbeilor, și spuneți-i șefului vostru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
pașapoartelor și la vamă. Avansezi ținând cartea deschisă în fața ochilor, când cineva ți-o smulge din mână și, ca la o ridicare de cortină, vezi înșirați în fața ta polițiști împopoțonați cu banduliere de piele, zdrăngănindu-și armele automate, poleiți cu vulturi și epoleți. — Dar cartea mea..., scâncești, întinzând cu un gest de copil o mână neînarmată spre bariera autoritară de nasturi strălucitori și guri de foc. — Confiscată, domnule. Cartea asta nu poate intra în Ataguitania. E o carte interzisă. — Cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am cărat cu brațul cartoane și borcane, am întins palma să iau cele zece până s-au umflat degetele, am așteptat pe fotoliul acela verde, îmbrăcat în vinilin, „să-ți fie rușine...”, am scris o poezie patriotică, „Sunt fiu de vultur”, a apărut în Cutezătorii, am mers cu capacul de butelie să-l pună Gură pe lanț, lângă celelalte, am dormit pe țol lângă foc, am defilat în chiloți roșii pe stadion și-am leșinat că era prea cald și-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și mamiferele de ambe sexe, cât e ziua de lungă, încearcă să și-o tragă. Sau să nască în direct. Sau să-și mănânce puii. Brandy zice: — Seth, dulceață? — Da, mamă. Ceea ce pare a fi bulimie e felul în care vulturii pleșuvi își hrănesc puii. Brandy zice: — De ce simți nevoia să seduci orice vietate care-ți taie calea? Alt panou publicitar: Nubby’s e Localul Barbecue Obligatoriu pentru Aripi de Pui Savuroase, Gustoase. Alt panou publicitar: Dairy Bite - Guma de Mestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
asta tot trambala de ici-colo călători în zboruri de plăcere, ba la Cernăuți, ba la Constanța, avea escală și la Cluj, dar să fi fost zburător, asta n-avea cum. Întîi, dacă ar fi fost s-ar fi fudulit cu vulturul pe piept, iar în al doilea era destul de în vîrstă ca să fi apucat să piloteze ceva la vîrsta potrivită. Cam toți cei care zburaseră în vremea tinereții lui August Stoicescu erau de acum risipiți prin Bărăgan, ori în vreo văioagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
masă țup în aeroplan, ăștia-s dați naibii, parol." În dreptul luminii palide a becului de stradă s-a oprit, și-a scos bucățica de tablă din piept, era stanțată cu grijă și emailul era de cea mai bună calitate. Un vultur alb, cu aripile desfăcute, ținînd în gheare un mănunchi de nuiele în care erau înfipte două securi. Din spate îl ajunse Pangratty, care se aplecă peste umărul lui, fluieră ușurel, "avem și noi faliții noștri, ce zici domnule Leonard?" Bîlbîie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
înconjurau, care îl asediau, îl acopereau. Dar meseria și-o făcea bine și de aceea merita toate laudele! Pentru Mihai Mihail faptele se înnodau și se deznodau oricum altfel decît pentru Leonard Bîlbîie. Deocamdată putea fi sigur că între "fascia Vulturul alb" care creștea ca o ciupercă în atelierele Arsenalului și caraghioșii de la Vladia exista nu doar o legătură sigură, ci o strînsă conlucrare. Foarte probabil era că bătrîneii din Vladia să fie Comitetul Executiv despre care vorbea Georgescu. Ceva nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o prostioară, cîteva nume publice, extrem de cunoscute. Ceea ce l-a pus pe gînduri era faptul că se găseau împreună, pe aceeași listă. Iar lista se afla în dosarul pe care Georgescu scrisese cu litere mari, de mîini de desenator tehnic, "Vulturul alb strict secret". Bîlbîie făcuse o copie la repezeală, dar exactă, de asta nu se îndoia, verificase de mai multe ori acuratețea lucrărilor lui. Scria Leonard Bîlbîie: "Domnule Mihail, am onoare a vă raporta lista obiectivelor care au fost cercetate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi intrat lista ea putea fi considerată și în acest chip. În mîna lui, era imposibil. Ultima adresă, Uranus 7, era adresa personală a Directorului Serviciului, adică adresa sa. Și despre sine știa că încă nu este un sprijinitor al Vulturului Alb. Nu este încă. Se ciupi de obraz, cuvîntul apăruse din obișnuință, niciodată nu rostea sentințe definitive, acesta era marele secret al Serviciului, marele secret al său niciodată nimic nu este definitiv. "Băiat deștept Bîlbîie, a scris adresa, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]