814 matches
-
gânduri cu potențial fascist, violente, intolerante sau reducționiste În mediul Înconjurător restrâns sau extins. Pericolul reacției la contextul internațional și la influența discursurilor liderilor emblematici de extremă dreaptă sau integriști rezidă În reactivarea neîncetată și obsedantă a unei tendințe denigratoare, xenofobe și discriminatorii care otrăvește relațiile sociale. Mai trebuie puse În evidență și alte ambiguități, ca discursurile multor membri ai partidelor de stânga din Franța, care apărau, până pe la mijlocul anilor ’80, regimul sovietic, ignorând cu grație tragicele persecuții din Gulag și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
normă dominantă (să ne gândim, de pildă, la negrii din Africa de Sud În perioada de apartheid sau la comunitățile de indigeni din mai multe țări ale Americii Latine). Măsuri specifice Întrucât minoritățile sunt, prin definiție, mai vulnerabile la atitudini rasiste sau xenofobe, cea mai mare parte a societăților democratice au adoptat legi specifice pentru protejarea acestora. Multe dintre ele au elaborat și aplicat politici de ajutorare, programe educative și campanii de sensibilizare a opiniei publice menite să combată prejudecățile și intoleranța. Anumite
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cel mai adesea În fața unor moduri de excludere care ilustrează un rasism fără rase, dar care nu este cu nimic mai puțin virulent. În majoritatea cazurilor, este vorba, cel puțin În societățile democratice occidentale, despre un rasism integrat În naționalismul xenofob, care vizează În special imigrația. A apărut un rasism centrat pe identitatea culturală mai curând decât pe categoriile rasiale, pe diferența de grup mai curând decât pe inegalitatea determinată de rasă. Iată ceva ce Lévi-Strauss, atent doar la rasismul biologizant
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a „rasismului popular” exprimă un sociocentrism de clasă care se situează În prelungirea disprețului și temerilor Încercate de elite față de clasele muncitoare și periculoase. Mai important, este o expresie a cărei referință este greu de distins de atitudinile și comportamentele xenofobe legate conjunctural, la cei din păturile de jos ale societății, de șocurile culturale sau de concurența pentru un loc de muncă, În vremuri de șomaj și de precaritate generalizată. Putem, de asemenea, așa cum eu unul am făcut Încă de la Începutul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
totul orice statu quo, este că indivizii „capătă ceea ce merită și ș...ț merită ceea ce li se Întâmplă” (Deconchy, 1984, p. 349). Vom remarca faptul că, În Franța metropolitană, „imigranții” care nu provin din Europa sunt adesea respinși de neonaționaliștii xenofobi pentru că sunt considerați „neasimilabili” conform normelor de asimilare republicane În stil francez: se crede despre ei că ar fi prea „comunitari” pentru a putea fi și buni cetățeni. Li se contestă astfel capacitatea de a fi loiali, precum și aptitudinea de
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
deduce că „rasa nu este un element spontan al percepției și al cunoașterii” (Guillaumin, 1981, p. 59). De altfel, practicile discriminatorii se pot lipsi foarte bine de o categorisire biologică. Existența unui „rasism fără rasă” o dovedește Îndeajuns. Descriind violențele xenofobe ale unor locuitori din Guadelupa Îndreptate Împotriva unor dominicani (septembrie 1979 și decembrie 1981), Laënnec Hurbon (Hurbon, 1983, p. 1990) remarcă: „Dar toate acestea nu seamănă cumva cu rasismul? Și dacă da, nu este ciudat? Căci ne aflăm În prezența
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
clasificatoare de „rasă umană”. Apărut ca o invenție occidentală, rasismul s-a universalizat apoi ca ideologie și ansamblu de practici socio-politice. Schemele sale constitutive au fost difuzate peste tot În lume de imperialismul colonial, de sistemul sclavagist și de naționalismul xenofob și, mai recent, prin banalizarea utopiilor eugeniste și etniciste, ale căror obiective sunt cunoscute: „purificarea” rasei sau „ameliorarea” ei, apărarea sau realizarea „purității” unei comunități raportate la o origine etnică sau culturală, sacralizarea unei identități colective, mobilizarea În vederea conservării acesteia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
de ședere sau de muncă, pe de altă parte. Astfel, naționalitatea alunecă pe nesimțite În Întregime În zona lui „a avea”: drepturi, protecție și bunuri materiale. În jurul economicului (locuri de muncă, venituri, avantaje) se concentrează astăzi tensiunile care alimentează discursurile xenofobe. Prin urmare, această dimensiune va avea tendința să treacă Înaintea proiectului politic comun și integrator al națiunii văzute ca o comunitate de cetățeni. Definiția străinului este așadar tributară definiției pe care o adoptă o comunitate pentru a acorda naționalitatea sau
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În discuție a acestui echilibru precar (de exemplu, În timpul decolonizării sau al crizelor economice) servește drept catalizator pentru o serie de divergențe de opinii rămase până atunci ascunse. În sfârșit, se pare că este necesar să facem distincție Între atitudinile „xenofobe” și celelalte atitudini rasiste prin sentimentul pe care Îl Încearcă cei care le Împărtășesc, și anume acela de a fi „invadați” de „străini” pe un teritoriu care le aparține fie prin moștenire directă, fie prin cucerire „legitimă”. Astfel, alături de perceperea
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
anilor ’40 ai secolului XX, majoritatea europenilor nu avuseseră contacte directe cu populațiile țărilor colonizate. În urma decolonizării, un mare număr de indigeni au emigrat către fostele metropole pentru a munci sau a studia acolo. Aceste populații au suscitat rapid comportamente xenofobe, la care s-au adăugat ulterior comportamente identice față de două componente noi ale societăților: lucrătorii imigranți și solicitanții de azil. După Eliberare, toate țările din nord au fost confruntate cu nevoile unei economii orientate Înspre reconstrucție mai Întâi, apoi suferind
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
independente ă au acceptat cu bucurie cererile, cu atât mai mult cu cât economia lor productivă era Încă fragilă și cererea de mână de lucru pe plan intern nu putea absorbi excedentele demografice destul de importante. Deși s-au constatat atitudini xenofobe, acestea au rămas În general izolate și circumscrise unor regiuni cu densitate mare de imigrați. După caz, s-a dezvoltat sau nu o stigmatizare având drept țintă o categorie sau alta (Anglade, 1976). Pentru ca xenofobia să ajungă să se exprime
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
să o facă, iar uneori de către nefericiți aflați în afara culturii române). Un rătăcit cu ifose elitiste, căruia-i pute spațiul mioritic (în care, de altfel, huzurește) susținea că este imposibil ca România să intre în Europa care Europă? cultivând poeme xenofobe, zice el, precum Doina. Aceeași cenzură democratică a înlăturat dimensiunea istorică a creației eminesciene, radiind Scrisoarea III din școală. Cu aceste fenomene aberante se luptă Theodor Codreanu în cartea sa, care-i însumează preocupările de-o viață despre Eminescu. De la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi îndepărtat de paradisul feciorelnic al civilizației apusene. Prin formulări ca "despărțirea de eminescianism" sau "Cazul Eminescu", se urmărește instalarea unei diversiuni. Când cineva avansează aberații precum că Eminescu ar conține embrionar cultura legionară sau că ar fi cultivat sentimente xenofobe și antisemite, în mod special, ar trebui să stea cu textul în față. Dar tocmai asta nu fac, iar când se întâmplă, citatele sunt mutilate fără jenă, ca și cum doar ei le-ar avea la îndemână. În privința demitizării unor simboluri naționale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ales publicistica eminesciană pare a-i fi captat energiile în ultimii ani, în măsura în care au apărut demitizările, detractările, imaginile negatoare. Theodor Codreanu se luptă, așadar, cu o anume imagine despre Eminescu. E vorba în primul rând despre un Eminescu antisemit sau xenofob sau despre un Eminescu pe care o anumită atitudine "politico-ideologică" încearcă să-l trateze minimalizator în privința ideilor sale sociale, economice. Or, după opinia profesorului Codreanu, poetul deplin al literaturii române ar fi autorul unei adevărate doctrine naționale moderne, el nefiind
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adevărat genocid cultural, social și economic la care românii sunt supuși după ieșirea din zodiac a ciumei roșii a bolșevismului. Ne-am trezit, după 1989, calificați în toate modurile posibile. În opinia formatorilor de opinie, suntem un popor sanguinar, violent, xenofob, antisemit, incapabil de a asimila modelele occidentale, singurele validate de curentul mondialist și, prin urmare, nedemn de a fi acceptat ca atare, decât cu prețul unei spălări de creiere generalizate. Tot ce am fost sau am realizat în istorie ține
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
măcar să o demitizeze. Autorul Politicelor (1996) este pornit, rău de tot, împotriva a tot ce este românesc: limbă, istorie, Eminescu, etnie, cultură, intelectualitate și peste toate suportă ca o povară umilitoare rușinea de a fi român (considerat rapace, violent, intolerant, xenofob, laș, retractil, abulic ș.a.m.d.). Exemplele lui Patapievici sunt, în mare parte, reale, dar adevărurile la care ajunge sunt rezultatul unor generalizări forțate și tendențioase ale unor cazuri particulare (Th. Codreanu). Pentru a măsura corect disprețul profund asupra românismului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
receptiv, curaj, patriotism haida-de! Eu nu am văzut nicăieri așa ceva la "români". Spațiul mioritic, unduire și moarte, dimensiunea rrromânească a existenței? Acestea sunt formule ale sufletului românesc? Să fim serioși! Există probe foarte concludente care atestă că românul este intolerant, xenofob, violent-și-laș, retractil, agitat-și-abulic (termenii legați prin copulă formează o trăsătură unică). Astfel, fiecare din aceste cinci însușiri a fost copios etalată de evenimentele anului de grație 1990, an radiografie pentru puturoșenia abisală a sătulului nostru suflet românesc". Cu ce poți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
au antamat tensiunile interetnice care vor răbufni în sângerosul conflict consumat pe străzile orașului Târgu Mureș în martie 1990. Devenită un incubator al extremismului naționalist, politica românească se îmbogățește în iunie 1991 cu Partidul România Mare, care extinde alonja discursului xenofob pentru a-i cuprinde și pe evrei și țigani (rromi). Antimaghiarismul brevetat de PUNR i se alătură antiseminismul și anti-țiganismul, rezultatul fiind triada xenofobă a românismului PRM-ist. Pe plan social, resurgența naționalismului etnic își are simbolul extrem în reizbucnirea
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
națională asupra trecutului românesc este complet finalizat până la facerea României Mari în 1918; iii) săvârșirea României Mari în postludiul "Războiului de Întregire a Neamului" a avut ca efect ideologic o bifurcație a naționalismului între o variantă radicală, a unui românism xenofob ("fanatism naționalistic") și o variantă moderată, a unui "naționalism critic". Pe fondul acestui "consens naționalist" cu valențe duale s-a consolidat memoria națională în interbelicul românesc, absorbind atât accente fanatice cât și elemente critice auto-reflexive; iv) al Doilea Război Mondial
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sovieto-centrică. Noua formulă a identității românești era complet străină de ideea națională a românismului etnic, regimul comunist lansându-și propriul program de antropogenie politică finalizabil în crearea "omului nou" în specia homo sovieticus. Din incubator al naționalismului etnic cu tente xenofobe, școala a devenit un laborator al patriotismului socialist compatibilizat în cadrele internaționalismului proletar. Memoria istorică națională, dospită în avangarda reflecției social politice încă din generația pașoptistă și răscoaptă în ariergarda consensului societal al literaturii didactice începând cu jumătatea secundă a
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
formare a unui guvern de « Uniune națională » . Potrivit istoricului Mihai Ionescu, Antonescu, încălcând mandatul de numire și promisiunea față de rege, nu a făcut guvern de uniunie națională. Liderii politici ai partidelor istorice au refuzat să participe la un guvern dictatorial, xenofob și progerman (de fapt a existat un simulacru de participare, la nivel de subsecretari de stat). În consecință, la 5 septembrie 1940, Antonescu a cerut regelui să-i acorde puteri depline, suspendarea constituției și dizolvarea parlamentului. În seara aceleiași zile
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
umanității: Omenirea va fi condusă cu dreptate în viitor de oameni inteligenți și generoși, oricare le-ar fi obârșia, așa cum vedem că se produc lucrurile în Rusia de astăzi" iar Eminescu s-ar cantona într-un naționalism îngust, limitat și xenofob. (Îngăduiți-mi o precizare: s-a ajuns la o alterare a percepției sensului termenului xenofob, datorită ignorării etimologiei: xeno=străin, phobos=frică. Deci, frică de străini, nu ură față de străini!) Că, până la urmă, Panait Istrati s-a dumirit cum e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
le-ar fi obârșia, așa cum vedem că se produc lucrurile în Rusia de astăzi" iar Eminescu s-ar cantona într-un naționalism îngust, limitat și xenofob. (Îngăduiți-mi o precizare: s-a ajuns la o alterare a percepției sensului termenului xenofob, datorită ignorării etimologiei: xeno=străin, phobos=frică. Deci, frică de străini, nu ură față de străini!) Că, până la urmă, Panait Istrati s-a dumirit cum e cu raiul bolșevic, se știe. Atacul la adresa lui Eminescu însă nu l-a regretat: dovadă l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
bizară excepție, oferindu-i loc onorabil, într-un clasament exclusiv african, lui... Mahatma Gandhi. De ce și cum nu știu. Oricum, pretutindeni s-a vrut să se evidențieze contribuțiile remarcabile ale fiecărei etnii și nu văd în asta nimic excesiv naționalist, xenofob, condamnabil. Doar nu vă închipuiți că nemții ar include, în primii zece germani, un ne-neamț. Noi, generoși și mai democrați decât englezii, francezii, americanii, am oferit două locuri din zece lui Wurmbrand (exemplu de manipulare prin voturi obediente) și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
și unitățile de învățământ particular acreditate pot fi sprijinite de stat. ... Articolul 104 Învățământul particular funcționează potrivit legii, daca: a) este organizat și funcționează pe principiul nonprofit; ... b) este organizat pe principii nediscriminatorii și respinge ideile, curentele și atitudinile antidemocratice, xenofobe, șovine și rasiste; ... c) respectă standardele naționale. ... Articolul 105 (1) Învățământul particular preuniversitar se organizează și funcționează cu aceleasi niveluri și în aceleași tipuri de unități de învățământ că și învățământul preuniversitar de stat. ... (2) Grădinițele, școlile primare și gimnaziale
LEGE nr. 84 din 24 iulie 1995 (**republicată**)(*actualizată*) Legea învăţământului. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/126264_a_127593]