454 matches
-
în fața unei primejdii. Se retraseră într-un salonaș unde Grigore zise liniștit și simplu: ― Iată ce-am hotărât definitiv! Că mâine, luni, cu acceleratul de după-amiazi, ca să aibă timp să se pregătească, va pleca la București. Se va pune fără zăbavă în legătură cu un avocat și va face ea cererea de divorț. Motivul l-a creat el: părăsirea domiciliului. N-a fost, bineînțeles, la Pitești, unde n-avea ce căuta în zilele de sărbători, ci la București, să-și mute toate lucrurile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de copii. Într-un târziu, veni și Anton Nacu, care avusese niște treburi la Ruginoasa, și povesti că și el s-a întîlnit pe drum cu călăreții albi și i-au spus tot așa, că oamenii să-și împartă fără zăbavă pământurile boierilor și cine se împotrivește să nu fie cruțat, cum n-au fost nici oamenii cruțați de dânșii. Cu toate că se desprimăvărase, era vreme mohorâtă, cu cerul de plumb. Oamenii se zgribuleau, dar nu se risipeau. Pe la amiazi, Matei Dulmanu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
țărani. N-a apucat nici să răsufle bine că i-a venit vestea că și la Lespezi s-a pus foc, ba s-ar fi săvârșit și răutăți mai mari. Și apoi, numaidecât, că arde conacul domnului Cosma. Atunci, fără zăbavă, a ieșit să facă ordine, chiar de-ar trebui să verse sânge. Era clar că hoții lucrau după un plan și că este la mijloc un complot în toată regula. Aproape de cârciumă a întîlnit o îngrămădire de săteni care păreau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ai dușmani, Împrumută bani”.) Răbdare, perseverență - nerăbdare, grabătc "Răbdare, perseverență - nerăbdare, grabă" Grăbește-te Încet. - Festina lente (Suetonius) (În alte proverbe găsim explicația, dar și consecințele nerespectării acestei recomandări: „Graba strică treaba”; „Cine se pornește cu graba/ Se-ntâlnește cu zăbava”; „Ce se face repede piere repede”; „Cine se grăbește curând ostenește”; Cine judecă pripit va regreta”; „Cu răbdarea treci și marea, dar cu răul, nici pârăul”.) „Tratăm pe oameni ca pe niște scrisori primite: le citim În grabă, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
din popor de a da vina pe „cel rău” pentru tot ce se întâmplă nepotrivit, încercare de a se eschiva și de a se scuza; p. 31, r. 4 5 : „m-am pornit cu graba și m-am întâlnit cu zăbava”expresie, cu o ușoară rimă interioară, ce ilustrează întârzierea mai mult decât se așteaptă și decât se dorește; reformulare a ideii exprimate în proverbul „Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg”; r. 21 22 : „Când e minte
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
când.” rugămintea adresată cu încredere unui prieten, de a substitui protectoratul părintesc . 27 r. 34 : „Vă rog dar, în puterea prieteșugului” se invocă sentimentele amicale pentru a justifica rugămintea adresată . 28 p. 209, r. 4 : „Anecdota trimite-voi, însă puțină zăbavă!” atitudine politicoasă de a anunța depășirea termenului de trimitere a unui material promis. 29 r. 16 17 : „sunt mândru de această numire neașteptată” satisfacția resimțită în urma unei aprecieri neprevăzute, dar și recunoașterea subtilă a propriei valori. 30 Către [ VICTOR ZAHAROVSCHI
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
meseriaș în mînuit spada și scutul le-a pus-o zurbagiilor în bot cu un edict în anul 197 prin care îi poftea să stea blînd altfel îi liniștește el pe vecie. Atît le-a trebuit înfierbîntaților, au pornit fără zăbavă la martiraje puhoi după cum scriu cărțile lor mincinoase. Chiar și pe cei prinși cu hoția și executați, i-au trecut în rîndul celor iubiți de Iahwe. Noi care am trăit în mi-zeria bolșevic-leninistă timp de 45 de ani, știm că
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o asculte, să-i fie credincioși al doilea după Dumnezeu, pentru că de la dânsa vin toate îmbunătățirile într-o țară" (p. 90). Totodată, supușii sunt datori "să asculte de orice poruncă a Stăpânirii și să se silească a o împlini fără zăbavă, pentru că orice poruncește Stăpânirea, poruncește pentru binele supușilor; să plătească fiecare cu bucurie dajdia ce i se cere" (p. 90). Adițional, aceștia au și îndatorirea de "a se ruga lui Dumnezeu pentru Stăpânire ca s-o ție în pace și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
găsi bând, / Nu-i da a bea, / Trântește-l, / Izbește-l, / Plesnește-l, / Curând pornește-l, / Pornește-l la mine / Prin codru de sine, / Prin sat fără rușine, / Pe la apă fără vad, / Pe la gard / Fără prilaz, / Să vie degrabă, / Fără zăbavă, / Cu gura căscată, / Cu limba înfocată, / Și până cu mine nu s-a logodi / Să se bată de-a plesni, / Și până cu mine nu s-a cununa / Să se bată de-a crăpa." După ce au rostit vraja, fetele iau
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
dintâi apel - Săi, nene Nae! - se repede: Urgent. 2.7. Relatarea-monolog a lui Rică Venturiano Tehnica piesei este excepțională. Alternanța scenelor din cele două acte este foarte rapidă și compensează lungimea desfășurării conflictului. Acțiunea nu obosește niciodată, nu cunoaște nici o zăbavă, decât atunci când vrea autorul: o dată, exact la mijlocul actului I, în scena V, când monologul lui Spiridon aduce un moment de liniște, și altă dată, în mod cu totul neobișnuit, între punctul culminant și deznodământ, când tot într un monolog, Venturiano
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
global" care se aprind, degustă îndelung emoțiile sau suferă dramatic și dureros (mix extatic care acoperă întreg orizontul erotic accesibil lui homo sapiens) împreună, în fața televizoarelor, sau pe viu, în arenă. E un spectacol grandios care merită un pic de zăbavă. Cei mai în vârstă știu că Liga Campionilor nu a fost mereu așa, o urzeală de grupe și de bătălii fără victime, orchestrate pentru a avea confruntări cât mai multe și mai dramatice. În anii '80, și echipe mici precum
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
c) "Tată, eu cred că mie mi se cuvine această cinste, pentru că sunt cel mai mare dintre frați; de aceea te rog să-mi dai bani de cheltuială, straie de primeneală, arme și cal de călărie, ca să și pornesc, fără zăbavă." (Ion Creangă, Povestea lui Harap-Alb) (d) "Toate ca toate însă, dar treaba s-a-ngroșat când au ajuns acasă. Copiii aceia, așa cum i-a lăsat Dumnezeu, văzându-se fără de tată, numai cu biata lor de mamă, își făceau de cap: unul se
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
tribut scumpului lor prieten Sornus, rege al mezilor. Unii dintre ostașii biruitori din armata sa, văzînd că provinciile supuse strălucesc prin rodnicia lor, și-au părăsit de bună voie unitățile și au rămas în ținuturile Asiei”. Să adăstăm un bob zăbavă la zicerea lui Iordanes care o făcea la mijlocul secolului Vl cînd întunecații lucrau la foc continuu pentru falsificarea istoriei geților și mai ales a iudeo-creștinismului. Neicușorul îi scoate din pălărie pe goți și îi pune în locul geților chiar dacă sursa pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
cetății Sarmisetouzo. Ca un stol de vulturi strato veghea fără întrerupere ca șarul toriștei geților să nu fie trecut de vreun nepoftit și se avînta unde lupta era mai aprigă. Chiar dacă foloseau potecile ascunse, strato îi prindea pe mișei fără zăbavă iar ceta- tea geților nu lăsa pe nimeni să o clevetească. Ca un bun gospodar al neamului său trimitea solii pe la vecini să mențină legăturile de bună prietenei cu ei dar și să iscodească de nu i s-a aprins
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fiorul solitudinii silvestre, sentimentul solemn al geologicului, verificabile chiar în poeziile cu ușor aspect umoristic, cum e Balada popii din Rudeni, dioramă în aer nemișcat ca o scenă hibernală din pictura olandeză: Bolta sură ca cenușa, Calcă rar și cu zăbavă Codrii vineți - dorm adânc, Lunecușuri de pripor. Sună numai căldărușa Și-n tăcerea care crește, Atârnată de oblânc. Adâncit ca-ntr-o visare, Bate Surul din potcoavă Popa când și când șoptește Drum de iarnă, fără spor, Legănîndu-se călare... Interesante
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ucis, alții că se înecase -, se tulburaseră în număr mare, atunci când au aflat că el era viu și că s-a întors deja, de bucurie, li s-a părut că o nouă lumină răsărise pentru ei. Apoi fericitul Francisc, fără zăbavă, a convocat la Sfânta Maria a Porțiunculei capitulul general. 16. Prin urmare, în anul Domnului 1221, la 23 mai, indicțiunea a XIV-a, în ziua sfântă a Rusaliilor fericitul Francisc a celebrat capitulul general la Sfânta Maria a Porțiunculei. La
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
curăța spinii și mărăcinii, după ce i-a distrus pe filistenii ce îl atacau, iluminând patria și reconciliind-o cu Dumnezeu, sfătuind-o cu îndemnuri permanente. 3. El, ascultând vocea prietenului ce-l invita din adâncul inimii, s-a ridicat fără zăbavă, a rupt legăturile lumii pline de plăceri, asemenea unui alt Samson protejat de harul divin și, plin de însuflețirea Duhului, luând falca unui măgar (cf. Jud 15,15), printr-o predică făcută cu simplitate, neîmpodobită de culorile convingătoarei înțelepciuni omenești
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și acum calea și respirația în marile intersecții băsești, negăsindu-se minte și voință să le pună la pămînt. În ce mă privește, mi-am confecționat în ultimii zece ani un dezabuzat hobby mediatic din revenirea, iar și iar, fără zăbavă și fără speranță, la dinozaurii cu picamere, seceri și ciocane, urcați cîndva, în epoci de aur, pe nobila arhitravă neoclasică a Universității ieșene, și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor care ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
anilor, privind monstruozitățile sculpturale de pe clădirea Universității, pot fi rezumate în ultima din ele, apărută, în ziar, acum vreo doi ani: În ce ne privește, ne-am confecționat, în ultimul deceniu, un dezabuzat hobby din revenirea, iar și iar, fără zăbavă și speranță, la mastodonții cu picamere, seceri și ciocane, cocoțați cîndva, în "epoci de aur", pe nobila arhitravă a Universității ieșene și rămași țepeni acolo, neclintiți nici de voința cutremurelor ce ne-au vizitat în răstimpuri. Cine să-i dea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca filosofie analitică și filosofie continentală. Acest fapt în cazul în care poate primi o dovadă suficientă, și numai angajând o interpretare propriu-zis judicativă a elementelor altor logici decât cea clasică de origine aristotelică reprezintă semnul cel mai clar pentru zăbava filosofiei în spațiul vechilor sale convenții, puse la punct încă din perioada filosofiei clasice grecești, prin evenimentul constituirii dictaturii judicativului. Rămâne, desigur, de dovedit că cele două "discipline" ale dictaturii judicativului, analitica și dialectica, au primit ca formă actuală a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
felurile, la sfârșit, chiar mâinile făptuitoare, constituie, dacă se poate spune așa, "filosofia lui a ști de ce știi ceea ce știi". Gândirea-fenomen, gândirea ce se constituie neîncetat, printr-un demers ce pornește din sine și tinde către sine, fără ocoluri și zăbave prin locuri prielnice plăcerii turistice de a vedea și atinge, așa cum, într-un fel, se arată chiar și actele filosofice care populează, prin "monumentele" lor, orizontul dictaturii judicativului, dar cu îndelungi întârzieri în chiar "vederea" sau "atingerea" lucrurilor înseși, atunci când
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pot petrece, desigur, într-un mod "judicativ"; de altminteri, așa se întâmplă de regulă. Dar tocmai această reflexivitate care face cu putință ceea ce am putea numi "întrebarea întrebării" se poate păstra pe sine însăși într-un "deschis" semnificativ pentru o zăbavă a "subiectului istoric" într-o proprie reflexivitate, prin care însăși "judecata" care ar trebui să desăvârșească înțelegerea sa este, cumva, suspendată. Ec-staza aceasta a unui subiect istoric, legat deja de tradiție în sens de coapartenență la o (aceeași) unitate istorică
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
spune (ambele determinări fiind obiectual-judicative). Subiectul se păstrează în propria identitate constituită (prin timporizare) numai scăpând, cumva, de amenințarea timpului, mai bine zis a timporizării, operație care nu poate lua, în cazul subiectului, decât sensul chemării viitorului; ceea ce înseamnă o zăbavă, o neschimbare a determinărilor primite deja. Sustrăgându-se continuu dominației timpului, dar datorită relaxării constrângerilor temporale prin care subiectul ființează ca subiect, sustrăgându-se, cumva, propriei ființări, dar în așa fel încât aceasta, îmbogățită cu sensurile funcționale ale subiectului, să
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
va căsători cu prințul, dacă Făt-Frumos o va găsi pe Ileana, dacă Nică a mai avut curaj să se ducă la furat cireșe... Deci, până la urmă, cartea rămâne un învățător pe cinste și, vorba cronicarului: Nu este alta mai plăcută zăbavă decât cetitul cărților. Ce poate fi mai emoționant și mai fermecat decât lumea minunată a cărților? După ce am trecut de vârsta fragedă a copilăriei, am lăsat în urmă lumea de vis a basmului, cu tot farmecul ei. Din cărți, poveștile
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
și cuvântări de laudă la sfinți, p. 92) „... A Cărui Împărăție nu va avea sfârșit ...” Prea iubiți frați, împărăția lui Dumnezeu poate fi Hristos Însuși, pe care-L dorim zilnic să vină, a cărui sosire voim să se înfăptuiască fără zăbavă. Căci după cum El Însuși este învierea, fiindcă în El înviem și noi, la fel se poate înțelege El Însuși ca împărăție a lui Dumnezeu, fiindcă în 82 El vom avea să împărățim”. (Sf. Ciprian, Despre rugăciunea domnească, XII, în PSB
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]