5,438 matches
-
proletcultistă, realismul a devenit obligatoriu socialist, iar beneficiarul a năpîrlit la comandă și din om pur și simplu a renăscut ca om nou, animat de nobilul sentiment al spaimei și al obedienței. Sistemul s-a ruinat acum, vestigiile lui artistice zac prin depozitele muzeelor, iar cărțile de estetică au amorțit și ele. Dacă privim, însă, cu puțină atenție în jurul nostru, omul nou este încă destul de vioi; atîta doar că a schimbat spaima în aroganță și obediența în resentiment.
Comunismul ca mistică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9619_a_10944]
-
puști din cartier: de la deambulația ațîțată a prostituatelor la bătrîna care-și oferă contra cost apartamentul cu ora clienților ocazionali, de la svasticile postate pe ziduri la improvizațiile de apartament și rufele multicolore puse la uscat pe balcon, de la gunoaiele care zac la tot pasul, la inscripțiile aproape ininteligibile de pe o tencuială leproasă sau jocurile copiilor de cartier imitînd cutare sau cutare vedetă de muzică ușoară. Cartierul își trăiește visul de glorie pe maneaua lui Florin Salam. Dar lucrurile pot fi și
Marilena, Marilena... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9618_a_10943]
-
un anumit punct de vedere, speculativ, faptul că nu se citește literatură în general este determinat de acest inacceptabil deficit - de eficiență, în primul rând - al tomurilor de consum. Făcute pentru a se vinde și pentru a se devora, ele zac de multe ori neatinse într-o masă omogenă, împărțindu-și statutul cu plachetele subțiri de poezie. Se prea poate ca acestea să fi fost premisele care l-au determinat pe Gelu Negrea (cunoscut pentru subtilele sale eseuri despre I.L.Caragiale
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
anterioare se spulberaseră și masca de email, neglijată, era vârstată de crăpături. Pe alee crescuse iarba printre pietricelele care o acopereau, un copac căzuse de-a curmezișul aleii și, deși cineva tăiase ramurile pentru a le pune pe foc, trunchiul zăcea încă la pământ ca dovadă că de mult timp nu mai trecuse pe acolo o mașină, în drum spre casă. Omul cu fața acoperită de barbă, care înainta cu precauție, ca un străin, cunoștea de fapt fiecare metru. Aici se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de curaj. Îi era frică și de fete, zise Roche și începu să râdă. În mine avea încredere. M-a considerat prieten până am avut accidentul. După aceea nu mă putea suferi pentru că mă făcusem la fel de deștept ca el. Când zaci în pat câteva luni, ori te faci deștept, ori te cureți. Și ce de lucruri îmi mai spunea. Pe unele încă le mai țin minte. Îi plăcea lui o fată de la moara din Brinac... Când te gândești câte lucruri putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
în gând... culoarul cu zgură. Încercă să-și pună semnătura pe document, dar, mai înainte de a apuca să termine, izvorul care-i țâșnea din rană îl copleși, devenind un râu, un torent, un val de liniște. Lângă el, pe podea zăcea hârtia acoperită cu un scris aproape indescifrabil. El nu mai reuși să-și dea seama că din semnătură se putea citi doar: Jean-Lous Ch..., ceea ce putea reprezenta, în egală măsură, numele Charlot, ca și Chavel. Justiția supremă avu grijă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și-au văzut de drum. Vântu este azi anchetat în două dosare. Într-unul este acuzat de favorizarea infractorului, în altul de spălare de bani. Locotenenții săi din Petrom service nu se simt nici ei prea bine. Cinci dintre ei zac, de câteva zile, în arest preventiv. Rețeaua Voicu a fost parțial destructurată, senatorul PSD înfundă arestul de vreo șase luni. Pe rețeaua Voicu au picat tot felul de alte surprize. Ca să-și atingă scopul, Vântu a jucat ceva mai inteligent
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Ar trebui însă completată. șobolanii aceștia sunt și inteligenți. Când unul dintre ei cade în capcană (Voicu?), ceilalți se repliază rapid. Când un tunel li se surpă, construiesc imediat un altul paralel. Degeaba cureți un colț, dacă lași gunoiul să zacă în continuare în restul clădirii. șobolanii nu sunt doar prin subsolurile Justiției. Îi găsim peste tot: prin ziare, pe la televizor, construiesc, asfaltează, privatizează, vorbesc vorbe, manevrează ministere și alte „oficine“ șobolănești, din patru în patru ani ies la lumină și
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
alege și nu iartă, într-o bună zi s-o nimerit că unul l-o pălit taman în coșul pieptului...Nenea Jănel o căzut cum cade un copac falnic doborât de furtună...După un timp, brancardierii au dat de el. Zăcea într-o baltă de sânge. Parcă nici nu mai sufla...Când l-au văzut alb ca varul, li s-o părut că nu mai este viu și dădeau să plece...Norocul lui o fost că unul din brancardieri era Ilie
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
atârnau vreo trei icoane...In timp ce scotea plăcintele, nu știu cum o dat peste cociorvă și aceasta o început să alunece pe perete, până când...Trosc!!! Au sărit de pe laiță privind îngroziți spre locul de unde a venit pocnitura. Acolo, cele trei icoane zăceau făcute țăndări! ...„Asta îi sămn rău! Ii sămn rău!” a spus pețitoarea. „Nu! Asta adeverește că îi sâmbătă, Zoițo!” o răspuns Catrina, soacra mică... Unii dintre ascultători, cu ochii dilatați de groază, își făceau cruce. Si cum s-o terminat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
tot nu s-au aprins...Lupchii se tot foiau în jurul nostru, de parcă nu-și găseau locul. Uite-așa umblau blestemații! Uite-așa! O nouă trosnitură cu scâncet de corzi m-o trezit parcă dintr-un somn. Jos, la picioarele mele, zăcea țambalul, făcut surcele... „Incearcă și cu astea, bade Costâne, că nu mai avem mult de trăit...Ori ne mănâncă jivinele, ori înghețăm bocnă” - a vorbit vioristul. Am reușit să aprind așchiile din țambal și până la urmă și vreascurile ude. Ardea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
boier. Măi, băiete, măi! devine tandru. Îl mângâie ușor pe creștet. Apoi se înfoaie, ziceam că facem o strategie, nu? Pentru că ai văzut și tu cum e cu ăștia. Se așază moale în spațiul dintre aragaz și masa pe care zac răsturnate câteva pahare îmbrobonite, proaspăt spălate. Câteva încercări nereușite de a se așeza picior peste picior. N-are nici loc suficient pentru atare demers care se lasă doar cu niscai gâfâituri și o renunțare cinstită. Ciuvică se face că muncește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
acel miez de noapte, doar răpăitul ploii neîndurătoare stăpânea firea... . Petrache a deschis ochii. Apa adunată în șanțul în care căzuse îl cuprinsese din toate părțile. Nu-și dădea seama unde se află, ce se întâmplase cu el și de când zăcea acolo... „Parcă eram cu Costăchel și mergeam undeva sau... ” a fost primul lui gând. Scene disparate îi umblau prin cap. Când și-a dat seama ce se întâmplase, a tresărit: „Doamne! Unde-i Costăchel? L-au omorât, tâlharii!... ” A ascultat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
puțină vreme, Grigorosu s-a întors cu un felinar aprins. Petrache i l-a smuls pur și simplu din mână și l-a plimbat deasupra trupului lui Costăchel... Imaginea dezvăluită cu zgârcenie de lumina slabă a felinarului era zguduitoare... Costăchel zăcea cu trupul contorsionat într-o băltoacă cu apă sângerie... La vederea acestei priveliști, Grigorosu și-a acoperit fața cu mâinile și a rostit un singur cuvânt: Doamne! Ioane! Ridică-l tu, că eu nu pot. M-au lovit și pe
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
așchii din scândura porții... Am așteptat câteva clipe. Din cerdac nu se mai trăgea... Saltul următor l-am făcut până lângă poartă. Privind prin găurile făcute de gloanțele automatului meu, aveam în față dovada că am apreciat corect înălțimea... Mitraliorii zăceau pe cerdac... Petrache trăia din plin desfășurarea atacului povestită de Costăchel. În clipa următoare, a intervenit: N-o să mă credeți, dar... Eu cu plutonul meu mă aflam în colțul dinspre apus al cimitirului... Când s-a dat semnalul, am zburat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fi această răzbunare pe un copac, ce vină putea să aibă copacul? După un timp, luând mâinile de la urechi, nu mai auzi zgomotul făcut de topor. Ieși repede din casă. Scena ce i se înfățișă o umplu de spaimă. Costache zăcea sub cireșul căzut la pământ. Erau amândoi doborâți, și cireșul și Costache. Alergă repede în ogradă încercând să-l scoată pe bărbatul ei de sub tulpina grea, dar nu reuși. Se repezi pe poartă cerând ajutorul vecinilor. Cu greu, mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
însuși, este abia atunci când se simte nefericit. De aceea, analizându-se atent pe sine însăși, femeia își zicea cu regret: „Sunt din ce în ce mai tristă și mai abătută. Simt că-mi lipsește ceva și nu știu ce. Nu-mi este bine deloc. Ciudat lucru! Zac, văd, de o boală fără nume și la care nu mă pricep nici cât negrul de sub unghie; este ceva nedeslușit, dar dureros. Parcă m-am tâmpit, Dumnezeu știe de ce... Oare am depresie? Nu știu. Totuși, stând și gândindu-mă, îmi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prea mult pe gânduri, intră hotărâtă înăuntru și, după câteva momente, își găsi vecina trântită pe pat, cu ochii umezi și privind în gol. - Ce-i cu tine, în halul ăsta, Adriana? Ce faci?, îi vorbi Luiza. - Ce fac eu? Zac în pat și-l găuresc treptat cu greutatea corpului meu de plumb, asta fac! Iar acest răspuns Adriana îl dădu ca dintr-o stare înaintată de amorțeală totală, nemirându-se deloc de persoana care i-l ceruse și nepunându-și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mi-i datorezi pe marfă, îți jur cu sfințenie că eu, Torpilă, și nimeni altul decât eu, mă voi asigura personal că, până la urmă, tot îmi voi căpăta datoria de la tine cu orice preț, iar tu vei sfârși în colb, zăcând amarnic. Nici nu-ți închipui de câte pot fi în stare! De aceea, îți recomand nici să nu afli! Isprăvind de citit, tânărul încremeni locului. Ultimele rânduri ale scrisorii aproape că nici nu mai apucase să le mai distingă bine
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
păcat ca oamenii să aibă parte numai de suferință și ocară! Blestemul Saturnian Cine sunt eu? Nimeni! Nu vă mirați așa! A fost doar o glumă. Trebuie să fi fost... și să fiu ceva! Poate un “cuvânt “rătăcit, ce-a zăcut adormit pe limba mamei, până când, Într-un moment de neatenție, m-a născut. Credeți că s-a bucurat, biata de ea? Da de unde! Nici pomeneală. Se uita la mine consternată, smulgându-și părul din cap și frângându-și mâinile de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
unim destinele, semnând acea hârtie (duminică, 12 oct. 1998). Luni, 13 oct. 1998, În jurul orelor 15,00, partenerul meu murea În brațele mele În drum spre spital, În urma unui accident vascular cerebral. Viața mea se sfârșise! Aproape doi ani am zăcut cu privirile ațintite În tavan, Întrebându-mă: „ de ce...de ce?! Arareori zăream o rază de soare. Am revenit În Moldova. Aproape străină, fără prieteni, fără șansa de a mă integra social. A fost o perioadă, 2000 - 2005, când femeile trecute de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Înmânam diplomele și albumele. S-a stabilit ca totul să se rezume la o strângere de mână ( fără pupături). N-am să le pot uita tremurul mâinilor... „Mâna este cea mai fidelă oglindă a sufletului și a trupului. Puteri nebănuite zac ascunse În noi, iar mâna cu forma și cu toate semnele ei, este aparatul desăvârșit de recepție și emisie a gândului și simțirii omenești.” Oh! Mâinile, mâinile care oferă binecuvântarea și transmit iubirea. „Mâna ne ajută să scriem. Mâna ne
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
am de rezolvat câteva probleme ce nu suportă amânare. Ai grijă de tine. La revedere!” N-am apucat să spun și eu „la revedere”, deoarece telefonul s-a Închis imediat. Surd, sec, ca un capac peste un sicriu În care zăcea o iubire moartă. O iubire Încă În floare, atât de frumoasă În cumințenia ei, În neînțeleasa ei suferință. Mi s-a părut că mi-a zâmbit amar. Nu puteam s-o las așa, să dispară În neant, fără o lacrimă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Geamul era murdar și plin de tot soiul de gunoaie. Afară, nu se vedeau deslușit lucrurile. Când m-am întors și am privit în cameră, m-am îngrozit, Doamne. Casa mea era atât de murdară! Lucrurile pe care le aveam zăceau în cea mai mare dezordine. Era greu de spus de cât timp nu se mai făcuse curat. Primul gând, care mi-a venit, era, firește, cel de a-mi sufleca mânicele și de a purcede la treabă. O dorință atât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai lăsa după fiecare târg. Nu era o naivă. Nu-și făcea iluzii. Uneori pasiunea tovarășului o încălzea atât de tare, încât odată ajunsă acasă izbucnea într-un plâns bezmetic, se golea de un fel de ură și două zile zăcea bolnavă în pat. Prietenul meu vizita întreprinderea a patra oară, știa că iubita lui e bolnavă, că nu are cum să o vadă, îi era lehamite de toate aceste inspecții fără rost, le spusese celor din conducere că are treburi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]