828 matches
-
peste tot în căutarea călărețului și a calului său, dar aceștia nu mai erau de văzut și nici o altă persoană pe care s-o poată întreba ce se făcuseră, unde au dispărut. Bănuind că se întâmplaseră vrăji pentru a-l zăpăci, el și-a adus aminte de cartea sa și consultând-o a desccoperit că presupunerile sale erau întemeiate. Cartea i-a arătat totodat și ceea ce avea de făcut. El era anume îndemnat să ridice lespedea care servea de prag și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
decizie. Vii sau nu? Nu e așa de greu. Aseară nu erai deloc nehotărâtă... Întotdeauna nutrisem fantezia clasică de a avea un motiv real ca să plesnesc un mitocan peste față, iar șansa tocmai mi se oferise În Technicolor. Dar mă zăpăcise pocnetul lui din degete și sugestia că aseară chiar se Întâmplase ceva, așa că i-am Întors spatele și am Început să merg pe lângă clădire. Mă strigă, pe un ton aproape Îngrijorat. Nu trebuie să fii atât de sensibilă, scumpo. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Scoția, pe întinderile ei nesfâr șite, colorate într-un verde intens pătat ici și colo de pămă tufurile albe ale bumbacului sălbatic? Vino în New York și la Chicago, unde clădirile uriașe stau să-ți cadă în cap... — Ioana, m-ai zăpăcit, nu fugi așa de repede, nu mă mai pot ține după tine! Ea însă continuă sprințară, în același ritm: — În Berlin și în Dresda, orașe distruse de bombar damentele ultimului război, azi refăcute complet, mă simt străină... noile construcții au
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și poate visa la caltaboșii, tobele și trandafirii mâncați de sărbători, în familie, la Focșani! Fischer continuă: ― Să mai puftească și buierii: Cohn Zalman, Constantinescu Teodor... și Dinulescu Stelian! Löbel, când aude că-l cheamă pe Chiorul la lecție, se zăpăcește și-i face semn cu cotul în coaste: ― Chiorule... bă, Chiorule! Chiorul crede, după convenția făcută, că se râde în clasă, și-odată, în liniștea aceea mormântală, sare-n sus în bancă, bate cu mîinile-n pupitru și-ncepe să râdă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
scrii că ai părăsit hotelul, când profesorul te lăsase cuminte, în cameră, și te rugase să nu pleci nicăieri?... ― A răspuns toată lumea? ― Încă puțin!... se auziră câteva glasuri anemice. Îndată însă Atila ne pocni cu a treia întrebare, care ne zăpăci complet: ― De cine ați plecat însoțiți de la hotel?" A trebuit să recunoaștem că erau întrebări cu dibăcie puse și care te obligau să răspunzi sincer, pentru că dacă ai fi încercat să ascunzi adevărul, te dădea de gol colegul care-ți
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Scoția, pe întinderile ei nesfâr șite, colorate într-un verde intens pătat ici și colo de pămă tufurile albe ale bumbacului sălbatic? Vino în New York și la Chicago, unde clădirile uriașe stau să-ți cadă în cap... — Ioana, m-ai zăpăcit, nu fugi așa de repede, nu mă mai pot ține după tine! Ea însă continuă sprințară, în același ritm: — În Berlin și în Dresda, orașe distruse de bombar damentele ultimului război, azi refăcute complet, mă simt străină... noile construcții au
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
coastă, singurătatea lui de-o viață devine astăzi și mai fastă. el acolo își cheamă soața în orizontul dimineții când toate păsările zburdă de bucuria nouă a vieții. fug rătăcind cărări de vis gâze și fluturi șugubeți care s-au zăpăcit și ei, umblând pe câmp aproape beți, albinele culeg nectarul dulceții florilor de mai și toată liota de gâze pornit-a nunta în alai. privighetoarea e soprana pierdută în albastrul pur, cântând în razele de soare de dimineață la azur
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
la azur. un pitpalac nebun și singur se vaietă pe un tăpșan că a îmbătrânit, săracul, și n-a ieșit de-acum un an. această dulce primavară i-a prins pe toți nepregătiți și, bucuroși de vreme bună, i-a zăpăcit, i-a scos din minti. când își vor reveni în fire cu toți se vor simți trădați de-această doamnă-amăgitoare cu sânii ei prea decoltați. când treci când treci verde peste ochi lași mirosul tău în aer ca o undă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
frânt în zborul către zări. Azi plânge o vioară în albul infinit, Mereu îți voi cunoaște pașii ce-au strivit Zăpada neumblată a dragostei dintâi, Surâsul când doream cu mine să rămâi... Când ai plecat ... când ai plecat m-am zăpăcit puțin, iubirea mea o vreme am plutit pe nori de catifea am încuiat urme plânse de șoapte în gânduri târzii străjuite de noapte ziua am închis-o între aspre ziduri pe chip mi-am desenat alte riduri și-n păr
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
și - uite la ce mă uitam Încă de-atunci! - sâni mari, rotunzi și țanțoși), dar și de o colegă care Îmi dădea turtă dulce În schimbul pâinii mele unse cu unt și cu miere... Întrerup aici fraza asta ca să nu te zăpăcesc și ca să nu-ți solicit eforturi intelectuale prea istovitoare pentru mintea ta Îngustă și leneșă. Pe lângă Îndrăgosteală, zic, aveam Încă multe alte preocupări. De pildă, abia așteptam să vină câte un mort la biserică. După slujbă și toate cele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu mai ceru să zboare. Îl durea sufletul și se simțea sfârșit. Tot nu izbutise să-l nimicească pe lăudăros. Lăsă pe mai târziu acea cumplită treabă și o luă spre casă. Pe drum Îl potopi o nedumerire care Îl zăpăci și-l aruncă În Îndoieli: de ce nu-i pusese nimeni și lui o poreclă? * * * Nu departe de locul unde fioroasa Vale a Puțului - sălașul Sfintei cu puteri vrăjitorești - spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă, se afla Valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
hăcuiască. Ce-ai păzit până acuma? Ce-ai așteptat? Să vezi cum mă dezbracă de piele, cum Îi dau sare, o fac sul și o lasă câteva zile la vânt Înainte s-o azvârle În argăseala lui Câinaru?”. Deși se zăpăcise nițel, Enin se cățără ca o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fire groase de sânge. Printre pleoapele deschise se zărea numai albul ochilor. Piticul rămăsese cu gura căscată și, În timp ce Monstrulică dădea să se aplece asupra camaradului, Începuse să țipe isteric și să ordone Întruna drepți, ca o placă zgâriată, Încât, zăpăcit și el de Întâmplare, soldatul rămas În picioare nu-și dădea seama dacă acea comandă Îi era adresată lui, celui căzut, amândurora ori nici unuia. O oră mai târziu, În birourile Statului Major, locotenentul povestea, cu spume la gură, că Monstrulică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din scânduri și rulmenți furați de pe la măgăoaiele de mașini agricole. Chiotele lor umpleau văzduhul și lui Foiște i se părea, dacă Închidea ochii câteva clipe, că În jur era iarnă și copiii goneau la vale pe sănii. Însă repede Îl zăpăceau și-l aduceau cu picioarele pe pământ aerul Încins, mirosul de miriște arsă și foșnetul nemaiauzit al ciupercii care creștea. Dacă n-ar fi fost beteag, l-ar fi Îndemnat și pe el gândul să pășească pe un drum mișcător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
adevărat. Neșovăitori la vârsta de cincisprezece ani, și mai neabătuți la nouăsprezece sau douăzeci, dar la patruzeci, încep încet să se destrame. Ei bine, atunci ce se întâmplă cam pe la vârsta venerabilei bătrâneți? — Când ajungi la cincizeci-șaizeci de ani, ești zăpăcit de-a binelea. — Și la șaptezeci sau optzeci? — Atunci, începi să uiți că ești zăpăcit. Râseră cu toții. Se părea că ospățul avea să dureze până seara, dar starea lui Katsutoyo se agrava. Subiectul de conversație se schimbă, iar Hideyoshi propuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la patruzeci, încep încet să se destrame. Ei bine, atunci ce se întâmplă cam pe la vârsta venerabilei bătrâneți? — Când ajungi la cincizeci-șaizeci de ani, ești zăpăcit de-a binelea. — Și la șaptezeci sau optzeci? — Atunci, începi să uiți că ești zăpăcit. Râseră cu toții. Se părea că ospățul avea să dureze până seara, dar starea lui Katsutoyo se agrava. Subiectul de conversație se schimbă, iar Hideyoshi propuse să se mute în altă cameră. Fu chemat un medic. Acesta îi dădu imediat lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
n-a fost o zi în anul acesta în care să nu mă fi gândit la dorința de a vă întâlni. Înainte de toate, sunt extrem de mulțumit să văd că o duceți bine cu sănătatea. Ce spirit rău v-a putut zăpăci mințile, stăpâne, și ne-a împins să ne luptăm între noi? De azi încolo, veți fi stăpânul meu, la fel ca înainte. — Hideyoshi, te rog, ridică-te. Îmi piere graiul la vederea pocăinței tale. Amândoi am greșit. Dar, mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
atenție. Sunt așa de zăpăcită de situație, Încât parcă sunt o cârtiță ieșită atunci din pământ. Ce atenție! Îmi venea să mor. Nu am înțeles nici cât înțelesesem la început. Parcă cineva-mi încuiase mintea și explicațiile ei amănunțite mă zăpăciseră și mai tare. Vrea să mă scoată la tablă să fac niște demonstrații. Sigur nu aș fi putut face nici un pas... Dar sună clopoțelul și mi spune că data viitoare să mă prezint la tablă fără să mă cheme ea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
el nu mai știa care e cel adevărat.Uneori se confunda cu imaginea din oglindă și dădea să treacă dincolo... se ciocnea puternic la nas... Nas avea, și încă unul prietenos care îi îndruga vrute și nevrute: că e frumos, că poate zăpăci femeile, că nu e altul ca el... Și el chiar credea...Uite așa, amicul a început de acum să stea liniștit acasă și trimitea la serviciu câte un profil azi, câte un profil mâine...Da, ce, profilele se duceau?...Hop
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și mental. Am cunoscut destui tăntălăi la viața mea, dar ea e cel mai tălâmb dintre toți. Oricum... mă gândeam la pilulele alea pe care le tot ia la micul dejun. — A, alea! zâmbi Sally. — Da, alea! Vrei să-i zăpăcești de tot creierașul ăla al ei sau ce? întrebă Gaskell. Avem destule necazuri și-așa. Nu mai e nevoie s-o pui să-și ardă creierii! — Contraceptivele orale, dragule, nimic altceva! Bătrâna și sigura pilulă zilnică! — Contraceptivele orale? Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cureaua, să arunce și el, taciturnul, undița, să-l legene în cârlig pe bufon, până scoate pe nas toate panglicile. „Cum zici, amantissime, Hitler ăla al dumitale ar fi fost un geniu? Scânteia de nebunie, cum zici mata... i-a zăpăcit pe toți. Povesteai despre invadarea Poloniei...“ Grosolană provocare! Lingușitoare, firește. Dom’ profesor va trage o înjurătură de mare clasă și va da brusc drumul la tranzistorul de pe masa Ginei, cu toată puterea, supradecibeli, rock rock again. Sau se va duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
forțăm norocul, nenorocul? Da, Cușa Octavian, va livra adevărul! Martorul potrivit pentru crima încâlcită. Doar tot nu poate vorbi și nici de găsit nu poate fi găsit. Prin urmare, Tolea incearca numărul miracol. Miercuri la prânz, seara, noaptea, dimineața, să zăpăcim adversarul. În orele amnezice, încolăcite, lenevoase, când vântul țiuie, neauzit, prin spații confuze și plesnesc capacele ceasornicelor și se înmulțesc stopurile cardiace. Într-o astfel de gaură a timpului, dom’ Dominic avu, brusc, iluminarea: dacă am întrebat a mia oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
sunt în primejdie și trebuie salvați? Nu știe nimic sărăcuța! Ea nu vede pe nimen!. Mi-a sărit capacul. Dar Moișă Moișă, adică tovarășul Gafton, soțiorul? Dar chiriașul, bisexuatul profesor de limbi, Limbutul, botezat Vancea? Ăsta, ce-i, de fapt? Zăpăcită cu totul, îi pierise glasul. Am apăsat și mai tare pedala. Să n-aud că și doctorul... O fi cumva și doctorul Marga vreun Margulis sau Maimonides? Câți or mai fi, câți? De ce nume românizate, cucoană, de ce? De ce nu scot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Amy crede că urăsc bărbații și că sunt o frustrată căreia îi sare țandăra din orice. Și se înșală amarnic. Nu urăsc deloc bărbații. Deloc. De fapt îi iubesc. Dar nu are rost să dau înapoi acum sau o s-o zăpăcesc de tot pe săraca fată. Așa că nu spun nimic și mă foiesc tăcută. Cred că te-a făcut cineva să suferi mult în trecut, spune Amy după o pauză lungă. Sunt sigură că oamenii îl cred pe Adam Kirrane un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
arăt probabil destul de fâstâcită. — Bună. Chipul lui Jack se destinde Într-un surâs. Emma... te rog, relaxează-te. N-ai de ce să-ți faci griji. Voiam doar să te Întreb ceva. Aha, spun, surprinsă. OK, hai că acum m-a zăpăcit de tot. Ce naiba poate să vrea să mă Întrebe ? Jack ia o bucată de hârtie și o ridică În așa fel Încât să o pot vedea bine. Ce crezi că reprezintă imaginea asta ? zice. O, mama mă-sii de porcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]