944 matches
-
holul nostru de la etaj, am auzit un glas ciudat venind din camera Capitolului Unsprezece. Era un glas de bărbat, care citea numere și date. ― Patru februarie, spunea vocea, treizeci și doi. Cinci februarie - trei sute douăzeci și unu. Șase februarie... Ușa-armonică nu avea zăvorul pus, așa că am aruncat o privire Înăuntru. Fratele meu stătea la el În pat, Înfășurat Într-o pătură de lână veche pe care i-o croșetase Tessie. Capul Îi atârna Într-o parte a patului - cu ochii sticloși -, iar picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
totuși să-l învețe să-și țină gura de acum încolo. Nobila știință a magiei nu e pentru orice terchea-berchea. Se strecoară pe coridoare întortocheate, încercând să evite locurile deschise și expuse. Ajuns în dreptul ușii îmbrăcate în bronz, trage de zăvorul ferecat cu un gest scurt și o deschide. Pe unde naiba au ieșit Toranius și băieții, dacă aici e închis? — Or fi luat-o prin față, murmură înfiorat. Ei, nu-i nimic, se liniștește singur. Ce dacă s au întâlnit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
construcția sa, dar și de încuietori. Caută pe sub togă, la brâu, și scoate o cheie. O învârte cu grijă, pentru ca fiecare din țișor să intre pe rând în lăcașul lui. Altminteri, resortul poate sări și se blochează. Reușește să elibereze zăvorul și-l trage din ivăr. Dă capacul lăzii peste cap. Cu un suspin de mulțumire, își plimbă mâinile printre veșmintele frumos rânduite. Le dă la o parte încet. Aici ține el arma 261 mortală pe care zeii atotputernici i-au
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
c-ai fost mai bun cu el decât merita. Tonul devine rugător: — Dacă ai ști cum e pe acolo, nu l-ai fi trimis în fundul lu mii, la Tomis. Barbarii ăia își ung săgețile cu sânge de șerpoaică. Nici cu zăvorul tras nu poate dormi noaptea liniștit. Împăratul ridică agasat din umeri și dă să se îndrepte spre lectică. Dialul îl reține de togă: — Se luptă sărmanul cu frigul. Pe malul Pontului Euxin iarna nu-i blândă, ca la noi. Îți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ai Hațorului! zice Domnul; căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a luat o hotărîre împotriva voastră, a făcut un plan împotriva voastră." 31. Sculați-vă, suiți-vă împotriva unui neam liniștit, care locuiește fără teamă, zice Domnul, n-are nici porți, nici zăvoare, și locuiește singur. 32. Cămilele lor vor fi de jaf, și mulțimea turmelor lor vor fi o pradă. Voi risipi în toate vînturile pe cei ce-și rad colțurile bărbii, și le voi aduce pieirea din toate părțile, zice Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
se împlinește și El va face din țara Babilonului un pustiu nelocuit. 30. Vitejii Babilonului nu mai luptă, ci stau în cetățui; puterea le este sleită, și au ajuns ca niște femei. Vrăjmașii pun foc locuințelor lor și le sfărîmă zăvoarele! 31. Se întîlnesc alergătorii, se încrucișează solii, ca să vestească împăratului Babilonului, că cetatea lui este luată din toate părțile, 32. că trecătorile sunt luate, bălțile cu trestie sunt uscate de foc, și oamenii de război îngroziți. 33. Căci așa vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
ține de mînă ca să doboare neamurile înaintea lui, și să dezlege brîul împăraților, să-i deschidă porțile, ca să nu se mai închidă: 2. "Eu voi merge înaintea ta, voi netezi drumurile muntoase, voi sfărîma ușile de aramă, și voi rupe zăvoarele de fier. 3. Îți voi da vistierii ascunse, bogății îngropate, ca să știi că Eu sunt Domnul care te chem pe nume, Dumnezeul lui Israel. 4. Din dragoste pentru robul Meu Iacov, și pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
a băgat într-o cușcă închisă cu lacăt. Apoi a pândit să vadă de unde a luat șerpoaica-mamă iarba fiarelor să-și scape puiul. Și-a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu mâna. Nu-și arăta nimănui prețiosul călcâi. Doar când îi era cuiva peste măsură de îndatorat își desfășura obielele slinoase și-i dăruia ceva pilitură din călcâiul strălucitor. Despre acest praf se spunea că te apără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase rând pe rând, uitându-le până și rostul. închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula cu fața la perete. Sparse clepsidra, cu un sentiment de vinovăție că pune capăt zilelor unei viețuitoare. își șterse instinctiv mâinile de nisipul scurs din trupul de sticlă. încăperea Bătrânului era aglomerată până la refuz. Spiritul lui meticulos și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în tinerețe fusese foarte viguros, părea acum ca secat, fie din cauza vârstei, fie din cauza privațiunilor de ani de zile. Mai mult, barba lungă, albită pe alocuri, îi dădea și mai mult aerul unui patriarh din vechime. Când încercă să tragă zăvorul ruginit, acesta îi rezistă; totuși, el opri, cu mișcare a mâinii, măsurată, dar autoritară, gestul lui Simplicius, care, prompt, se repezise să-l ajute. O clipă mai târziu, trase zăvorul, iar ușa, alcătuită din scânduri bătrâne de nuc, lovite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mult aerul unui patriarh din vechime. Când încercă să tragă zăvorul ruginit, acesta îi rezistă; totuși, el opri, cu mișcare a mâinii, măsurată, dar autoritară, gestul lui Simplicius, care, prompt, se repezise să-l ajute. O clipă mai târziu, trase zăvorul, iar ușa, alcătuită din scânduri bătrâne de nuc, lovite în câteva locuri, dar întărite cu cuie mari de fier, se deschise, scârțâind din balamale. Călugării se găsiră în fața mulțimii ce se adunase în curte. Zeci de bărbați și femei, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
s-a coborît cu efodul în mînă. 7. Saul a fost înștiințat de sosirea lui David la Cheila, și a zis: "Dumnezeu îl dă în mîinile mele, căci a venit și s-a închis într-o cetate cu porți și zăvoare." 8. Și Saul a chemat tot poporul la război ca să se coboare la Cheila și să împresoare pe David și pe oamenii lui. 9. David, luînd cunoștință de acest plan rău pe care-l punea la cale Saul împotriva lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]
-
a băgat într-o cușcă închisă cu lacăt. Apoi a pândit să vadă de unde a luat șerpoaica-mamă iarba fiarelor să-și scape puiul. Și-a crestat buricele degetelor și și-a băgat pe sub piele iarbă dintr aceea, de săreau toate zăvoarele de îndată ce le atingea cu mâna. Nu-și arăta nimănui prețiosul călcâi. Doar când îi era cuiva peste măsură de îndatorat își desfășura obielele slinoase și-i dăruia ceva pilitură din călcâiul strălucitor. Despre acest praf se spunea că te apără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri se lepădase rând pe rând, uitându-le până și rostul. închise ochii și urechile încăperii, trăgând zăvoare și obloane. Întoarse pendula cu fața la perete. Sparse clepsidra, cu un sentiment de vinovăție că pune capăt zilelor unei viețuitoare. își șterse instinctiv mâinile de nisipul scurs din trupul de sticlă. încăperea Bătrânului era aglomerată până la refuz. Spiritul lui meticulos și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
În caz contrar, mai erați aici...?” Tony Pavone izbugni Într’un potop de Înjurături la adresa celor doi netrebnici care desigur nu ajută la nimic. Peste alte două ore apăru un gardian care-l conduse Într’o cameră goală, trăgând zgomotos zăvorul. Aici avea să-și petreacă noaptea. Încăperea era slab luminată, cu o pardoseală de ciment umedă În care nu se putea observa, dacă are așternut pentru dormit cel puțin câteva paie de grâu ori ceva similar pentru a evita contactul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înpins În interiorul unei Încăperi În timp ce Liberii furioși și șifonați destul de bine prin zăpadă, Încercau să facă ordine la intrarea În cameră aplicând la Întâmplare câte un baston de cauciuc pe spinarea cu-i se nimerea, drept răzbunare...! Se auzi masivele zăvoare Închizându-se cu zgomot, urmat de o liniște oarecum stranie. Deodată, se auzi o voce venită parcă de pe altă Galaxie, poruncind. „Să n’a aud o vorbă...! Se aude? Încercați să dormiți stând În picioare, dacă vă este somn. De
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
corespundea puhoiului de oameni În nevoie...! Programul ordonat se termină cu o rapiditate uimitoare. Imediat Liberul șef de cameră, Îi alinie de-a lungul paturilor Într-o tăcere de priveghe În așteptarea numărătoarei care nu Întârzie să vină. Se auzi zăvoarele: aceste zăvore Medievale erau descuiate special cu zgomot, pentruca arestații să realizeze cu certitudine poziția lor umilitoare În care se aflau, iar câțiva gardieni deschise ușa masivă din metal intrând Înăuntru, În timp ce Liberul șef de cameră strigă un puternic,”Atențiune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Sammler apela la ea cam o dată pe lună. Scoase dopul acum și bău un pahar. Se duse pe gât arzând și-l făcu să se strâmbe. Prim ajutor pentru bătrâni. Apoi deschise ușa care dădea spre scările din spate, Înțepenind zăvorul ca nu cumva vreun curent puternic să trântească ușa și să-l Încuie pe dinafară. Dădu drumul pantofilor În crematoriul pentru gunoaie. Nu voia să o audă pe Shula susținând că nu Îi stricase În cuptorul electric. Își trăiseră traiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
În stânga, sus...Ce mare-i! Parcă se mișcă, parcă se îndoaie, O văd că merge, se apropie! Mă-ntreb...cu ce s-o șterg? Dar merge oare? S-aleg o altă foaie albă? S-aleg? Nu pot, sunt toate sub zăvoare... S-o folosesc pe asta veche? Să fug de ea ca de o streche? Înmoi condeiul înciudată, M-apuc să scriu unde nu-i pată! Dar ochii-mi fug, Pereche-tăvălug, În stânga, sus, magnet... S-o folosesc antet? M-apuc iarăși
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ce-mi pictează tavanul pe fond negru adorm și trag cortina peste încă o zi din vremea care curge, și sapă... Cutie de suflet... pe degetul muntelui pereche mi-am încolăcit aura sufletului obosit și stingher peste care am simțit zăvorul inimii tras cutie de suflet în adâncul peretelui ce tresaltă în înlănțuirea tangentă a piepturilor aprinse de scâncetul dorului scăpătat din lanțurile ancorei m-am cuibărit în răsuflarea-i dulce de briză din pumnii căuș să-mi pun pe frunte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ferăstruie cât palma. Bătătura goală, curată. În dos, zaplaz, ogradă, grădiniță, care se bănuiau, dar nu se vedeau. Strigai: — Neică Marine!... și așteptai un timp. Nimeni nu ieși. Mă apropiai mai tare, cu calul după mine. —Neică Marine!... Cineva trase zăvorul ușii. Mă pregăteam să spun ceva despre ploaie, despre vânat - dar rămăsei în loc cu gura căscată. Înainte-mi, la doi pași, în ușă, cu gazornița în mână, sta o fată, o fată să tot fi avut douăzeci de ani. Ridicase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Ea nu răspunse îndată. Apoi șopti, fără să se uite la mine: —Mâne nu, e duminică; taica stă acasă... Atunci vin luni... tot pe astă vreme... Ea tăcu. Se întoarse și intră repede în casă. Închise ușa, puse cu zgomot zăvorul. Lumina se stânse. Iar în răsărit, prin îngrămădirile de nouri zdrențuiți, curgeau izvoarele de foc ale zorilor trandafirii, peste apa și peste munții de neguri din baltă. Ploaia tot cădea, dar din ce în ce mai rărită, glasul aspru din lunci contenise - și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lângă mine, îndărătul ușii: — Dumneata ești, taică? De-abia putui îngâna: — Nu, Chivo, eu sunt, deschide... Nici un răspuns. Poate sta la îndoială: poate se gândea să nu-mi dea drumul; și iar rostii rugător: — Nu mă cunoști, Chivo?... Atunci, scurt, zăvorul scrâșni; și deodată îmi răsări în față fata, cu ochii întunecoși sticlind în lucirea de lumină care năvălise în prag o dată cu ea. Era palidă, cu dinții strânși, ca în clipa când o sărutasem. Mă privea neclintită, nehotărâtă încă. Tremuram de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ta și la copiii tăi... Și s-a dus nevasta acasă ș-a zăcut pe coaste... Și după ce s-a sculat, bărbatu-său iar a zăpsit-o că umblă așa prin sat, iar a grămădit-o în casă, a pus zăvor și iar a bătut-o... Și zice că urla saraca, parcă la înjunghiere o ducea... Ș-au sărit oamenii și băteau în păreți și răcneau pe afară... Uite, așa a trăit Ileana cu barbatu-său... Și-ntr-o zi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Așa-i, om merge, macar că le știu și băitanașii iștia... Măi, strigă Faliboga către băieții; iaca, v-am adus un om; să-l ascultați că altfel vai de pielea voastră!... Dați drumu! strigă el cu glas tare. Băieții traseră zăvoarele și vitele începură a ieși din ocolul de răzlogi. Erau vite mărunte, murgi și plăvane, sprintene și cu coarnele țapoșe. Băieții le îndemnau răcnind, pocnind din bice, mânându-le la vale, cătră iaz. Pulberea neagră îndată se stârni și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]