956 matches
-
păstrând cu strictețe cele aproape 200 de zile de post anuale, trăind în comunități închise, relativ separați de marea societate. Au fost efectuate studii în trei mănăstiri din județul Prahova: una de călugări - Crasna, și două de călugărițe - Suzana și Zamfira. Adventiștii de ziua a șaptea (AZS) constituie, prin stilul lor de viață, un grup deosebit, făcând obiectul unor studii internaționale. Nu utilizează toxice uzuale, nu consumă carne de porc (bogată în grăsimi saturate și colesterol), cca două treimi dintre ei
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
p. 118). După ce Încearcă să dovedească influența slavă (ruteană) În poeziile lui Coșbuc, apoi pe cea anacreontică, În cea de-a treia parte se ocupă „de plagiaturile de-a dreptul”, invocând titluri precum Romanță, Nușa, dar și capodopere ca Nunta Zamfirei sau Moartea lui Fulger etc. În urma publicării acestei broșuri, presa timpului a pornit o campanie de denigrare a tânărului poet, pe motivul plagiatului. Timp de aproape zece ani, În această chestiune s-au pronunțat pro sau contra nume cunoscute, precum
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
1977; Despre o estetică a reconstrucției, București, 1947; ed. pref. Augustin Ioan, postfață Mariana Celac, București, 2001; Scrieri, pref. Virgil Ierunca, Paris, 1966; Simetrii, Paris, 1971; Scrieri, Paris, 1987; Introducere la opera lui Vitruviu. Scrisori către Simon, îngr. și pref. Zamfira Mihail, postfață Paul Mihail, București, 1993; Scrisorile către Simon, îngr. Ileana Corbea, pref. Nicolae Florescu, Cluj-Napoca, 1993. Traduceri: Vitruviu, Despre arhitectură, București, 1964 (în colaborare cu Grigore Ionescu și Traian Costa). Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, V, 360-364; Călinescu, Ulysse, 399-402
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
analizam cele mai reușite texte din poezia contemporană. Se trăgeau concluzii importante. El ne demonstra că o strofă ca Plugul, strungul și condeiul Au pornit să chiuie. Și-au pus flori la pălărie Și văzduhul țiuie. depășește în valoare Nunta Zamfirei, deoarece, spre deosebire de aceasta, strofa oglindește o etapă a cuceririlor populare. Simbolistica poeziei era plină de forță generalizatoare. Popescu demonta operele într-un chip ce părea să confunde arta literară cu cea culinară. Orice produs era confecționat după rețetă. Se vorbea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
împotriva mănăstirii lui Barnovschi vodă”. --Un loc de casă aflat “denaintea svintei mănăstiri lui Barnovschi, denaintea clopotnițăi, peste drum” al lui Costandin și al fiului său Măhăilache este vândut lui Adam chervasaragiul (lucrător la vamă n.n) și soției sale Zamfira la data de 25 iunie 1690 (7198). --La 27 iunie 1703 (7211) însă, Zamfira, soția lui Adam chervasaragiul, vinde locul de casă egumenului Meletie de la mănăstirea Barnovschi. --Uite ce poruncește Grigore Ghica voievod la 1 noiembrie 1747 (7256): “Facem știre
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Barnovschi, denaintea clopotnițăi, peste drum” al lui Costandin și al fiului său Măhăilache este vândut lui Adam chervasaragiul (lucrător la vamă n.n) și soției sale Zamfira la data de 25 iunie 1690 (7198). --La 27 iunie 1703 (7211) însă, Zamfira, soția lui Adam chervasaragiul, vinde locul de casă egumenului Meletie de la mănăstirea Barnovschi. --Uite ce poruncește Grigore Ghica voievod la 1 noiembrie 1747 (7256): “Facem știre tuturor cui să cade a ști că,... pentru așezământul târgului și pentru ca să să scoată
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
își au cazarma. Simplu, nu? Ia adu-ți aminte de zapisul întocmit la 20 februarie 1734 (7242) și ai să vezi... Da, da. E vorba de zapisul în care se explică: „Adecă eu, Vasile cazac în Curte, împreună cu femeia mea Zamfira, făcut-am acest adevărat zapisul nostru la mîna dumisali giupînului Ioniță Pană precum...i-am vîndut...o casă cu tot locul...ce iaste pe Podul Hagioaei”. Nu știu cum se întâmplă, dar când rămân singur cu gândurile mele, îmi vin în minte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
rudele și copiii, să acoperim tabloul cu o perdea, așa cum acoperim oglinda... - În fond, îl întrerupse Condurachi, aproape că nu mai poți spune că e un nud de femeie. E mai degrabă un corp de zeiță... - Așa spunea și ea, Zamfira, când mi l-a arătat. "Vă aduc o zeiță în casă", spunea. Rămase o clipă pe gânduri, apoi începu din nou să rîdă: De altfel, așa ne-am cunoscut. Eram aici, cu Luchian, și auzim soneria. Am deschis eu. O
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
optsprezece ani și avea doi metri patruzeci și cinci." - Adevărat? exclamă Condurachi. - Nu, astea făceau parte din, mă rog, să zicem "misterul" ei. Inventa tot felul de întîmplări stranii, așa cum își inventase nu știu câte nume și pseudonime. O chema, de fapt, Zamfira, dar prietenii îi spuneau Marina. Ea pretindea că, de fapt, nu e pictoriță, că adevărata ei vocație e sculptura. - Zamfira și mai cum? îl întrerupse Condurachi. - Bănuiesc că o cheamă, sau a chemat-o, Darvari. Condurachi clătină neîncrezător din cap
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
zicem "misterul" ei. Inventa tot felul de întîmplări stranii, așa cum își inventase nu știu câte nume și pseudonime. O chema, de fapt, Zamfira, dar prietenii îi spuneau Marina. Ea pretindea că, de fapt, nu e pictoriță, că adevărata ei vocație e sculptura. - Zamfira și mai cum? îl întrerupse Condurachi. - Bănuiesc că o cheamă, sau a chemat-o, Darvari. Condurachi clătină neîncrezător din cap: - N-am auzit niciodată de o sculptoriță sau o pictoriță cu acest nume. - Evident că nu. Pentru că, am aflat mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
după ce, încurcat, așezase buchetul pe una din măsuțe, rezemîndu-l de o enormă scoică de mare, Manole își dădu seama că nu făcuse prezentările. - Inginerul Ștefan Condurachi, pronunță el rar, intimidat, încercînd să fie solemn. Locuiește mai mult în străinătate. Doamna Zamfira Darvari... Marina zâmbi absentă, cu privirile ațintite asupra tabloului. Se îndreptă spre el agale, oprindu-se la răstimpuri ca să-l contemple. - E cu adevărat o zeiță, începu Condurachi. Și după câte mi-a povestit Manole, există, în carne și oase
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu ne-a înapoiat-o, și nici nu mai sperăm să ne-o înapoieze vreodată. Va trebui să ne mulțumim cu Bonnard, adăugă melancolic. Dacă nu cumva îl vom vinde. Ni s-au oferit trei milioane... - Dar pe ea, pictorița... - Zamfira Darvari sau cam așa ceva. Pretindea că, în primul rând, ea e sculptoriță... - Ai mai întîlnit-o? Manole clătină din nou din cap. - Am întîlnit-o de câteva ori, dar nu m-a văzut sau s-a făcut că nu mă vede. Era
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de frumoasă, așa cum nu mai întîlnise niciodată în viață, cum nu întîlnise nici în vis. O privea amuțit. - Ieronim! șopti Marina. Știam că într-o zi am să te regăsesc! Chicago, martie 1974 IVAN Mircea Eliade L-a zărit întîi Zamfira. Își trecu carabina în mâna stângă și se apropie de el. Îl atinse ușor cu vârful bocancului. - Trage să moară, spuse fără să întoarcă capul. Rănitul îi privea cu ochii foarte mari, deschiși. Era tânăr, bălai, plin de pistrui, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atinse ușor cu vârful bocancului. - Trage să moară, spuse fără să întoarcă capul. Rănitul îi privea cu ochii foarte mari, deschiși. Era tânăr, bălai, plin de pistrui, și buzele îi tremurau necontenit, parcă tot s-ar fi trudit să zâmbească. Zamfira oftă adânc, apoi îngenunche lângă el. - Ivan! îl strigă. Ivan! Desprinse bidonul și-l apropie cu grijă de buzele rănitului. Darie se oprise în fața lui. Își scoase casca și începu să-și șteargă fruntea cu mâneca tunicii. - Trage să moară
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apă. Cu o mișcare bruscă, speriată, brațul rănitului se desprinse de trup și se zbătu în aer, ca și cum ar fi căutat ceva, apoi căzu inert și degetele i se încleștară pe un bulgăre de pământ. Căzuse prea departe de buzunar. Zamfira întinse mâna, scoase revolverul și zâmbi. - E pentru dumneavoastră, domnule elev, spuse. Poate îl păstrați ca amintire... Darie își reașezase casca. Apucă revolverul și-l cântări în mână. - Nu mai are gloanțe, spuse. Nu mai e bun de nimic. Se
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
chinuie... Făcu câțiva pași spre porumbiște, privind obosit în jurul lui, ca și cum ar fi căutat un loc mai ferit de arșiță, să se odihnească. Dar se întoarse curând, posomorât, cu țigara neaprinsă în colțul gurii. - S-o luăm din loc, spuse. Zamfira se ridicase în picioare, dar nu-și desprindea privirile din ochii rănitului. - Dacă am ști rusește, i-am cere să ne binecuvânteze, vorbi încet, parcă mai mult pentru sine. Așa se spunea pe la noi, că dacă te binecuvântează cineva când
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să învăț rusește... Se întrerupse, cu ochii la rănit, și trase adânc din țigară. Dar poate înțelege el, adăugă. Poate cunoaște el alte limbi... Șovăi câteva clipe, apoi înălță din nou din umeri. - Încercați, domnule elev, îl auzi șoptind pe Zamfira. Încercați, că poate înțelege... Darie zvârli țigarea, se apropie neîncrezător, îi căută ochiil apoi izbucni deodată, cu un glas uscat, înăbușit: - Nous sommes foutus, Ivan! Nous sommes des pauvres types! Save our souls! Bless our hearts, Ivan! Car nous sommes
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Ivan! Nous sommes des pauvres types! Save our souls! Bless our hearts, Ivan! Car nous sommes foutus!... Rănitul gemu stins, și în acea clipă gura i se lumină deodată, parcă ar fi zâmbit. Îi privi pe rând, încrezător. - Blagoslovenie! strigă Zamfira îngenunchind lângă el. Boje, Cristu! Binecuvîntează-ne, Ivane... Își făcu cruce, cât putu mai încet, ridică ochii spre cer, își împreună mâinile și închise puțin ochii, ca și cum s-ar fi rugat, apoi îl privi din nou, adânc, cercetător. - Fă și tu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
s-ar fi rugat, apoi îl privi din nou, adânc, cercetător. - Fă și tu așa, Ivan! strigă. Fă cruce după mine. Boje,Cristu! Apoi tăcu, și toți trei își pironiră privirile pe fața rănitului, așteptând. - Nu mă înțelege, oftă târziu Zamfira. Dacă i-am fi putut vorbi pe limba lui... - Grijania lui de bolșevic! izbucni Iliescu printre dinți. Se preface că nu ne înțelege... Darie întoarse capul și-l privi, zâmbind încurcat. - Dacă-l înjuri, cum o să te mai binecuvînteze? - N-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Se apropie sfios de ei, neîndrăznind să se gudure. Rănitul întorsese capul și-l aștepta. Tremurul buzelor încetase brusc, și fața arăta acum streină, împietrită. - Dacă e bolșevic și nu l-a învățat nimenea, n-are de unde să știe, vorbi Zamfira ridicîndu-se în picioare. Dar de Dumnezeu și Isus Cristos tot trebuie c-a auzit el, și cruce nu se poate să nu știe să facă. Se trase un pas înapoi și-l strigă: "Ivan!" Apoi își depărtă cât putu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în sus și binecuvîntează-ne... Fața rănitului se luminase din nou, înmuiată de un mare zâmbet. Câinele se apropiase și-i lingea mâna încremenită pe bulgărele de pământ. - Se preface că nu înțelege, spuse Iliescu, și scuipă cu furie în lături. Zamfira intră în porumbiște și câteva clipe în urmă se întoarse cu doi coceni. - Ivan, strigă el căutîndu-i ochii, privește încoace, Ivan! adăugă așezând cocenii de-a curmezișul în formă de cruce. Privește bine și adu-ți aminte. Asta e crucea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apropiindu-se și arătîndu-i cocenii, îți aduci aminte? Rănitul îi urmărise mișcările cu un neașteptat interes, dar și cu teamă. Încercă să-și ridice capul, dar gemu, de durere închise ochii. Îi deschise după câteva clipe și zâmbi, văzîndu-l pe Zamfira așteptând acolo, în fața lui, cu cei doi coceni încrucișați. - Cristu! rosti el târziu. Cristu! - Minunea lui Dumnezeu! șopti Zamfira îngenunchind din nou lângă el și punîndu-i mâna pe frunte. Ai înțeles ce te rugasem. Binecuvîntează-ne!... -Bénis-nous, Ivan! izbucni cu fervoare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
teamă. Încercă să-și ridice capul, dar gemu, de durere închise ochii. Îi deschise după câteva clipe și zâmbi, văzîndu-l pe Zamfira așteptând acolo, în fața lui, cu cei doi coceni încrucișați. - Cristu! rosti el târziu. Cristu! - Minunea lui Dumnezeu! șopti Zamfira îngenunchind din nou lângă el și punîndu-i mâna pe frunte. Ai înțeles ce te rugasem. Binecuvîntează-ne!... -Bénis-nous, Ivan! izbucni cu fervoare Darie. Bénis-nous, bless our hearts! Tu t'envoles au Ciel. Au Paradis, Ivan, auprès du Dieu Père. Auprès de la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și el din sat. Rănitul începuse să șoptească, mișcîndu-și tot mai nervos degetele, închizînd la răstimpuri ochii, apoi deschizîndu-i brusc, parcă tot mai înspăimîntat că-i regăsește acolo, lângă el. - Eu zic să încercăm să-l ducem până în sat, vorbi Zamfira. Darie îl privi lung, neîncrezător. - Are să fie greu, spuse. Trage să moară. - Ar fi păcat, că acum înțelege, spuse Iliescu, și dacă ar mai duce-o un ceas, două, până în sat, poate ne binecuvântează... Câinele se oprise la vreo zece
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
oprise la vreo zece metri, în preajma porumbiștii, așteptîndu-i. Îl purtau pe carabine. Darie le luase ranițele și le atârnase de carabina lui, pe care o proptise pieziș pe umeri. Rănitul tremura, gemând înfundat, închizînd și deschizând necontenit ochii. La răstimpuri, Zamfira îi striga: - Binecuvîntează-ne, Ivane, că te ducem acasă!... Nu te-am lăsat să mori pe marginea drumului. - Zi măcar atât, încercă Iliescu, zi Cristos! Cristos! Maria! După vreo sută de metri, se opriră să-și tragă răsuflarea, dar nu-și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]