5,010 matches
-
trăi adolescența târziu imaterial îi privesc forma alergând departe departe de toate barierele impuse de oglinzile în care vrând nevrând mă oglindesc căutându-mă în ecou plivește tăcerea crește odată cu imaginile ca o durere lăsată nerv în fibrele pământului se zbate între pietrele de hotar să prindă suprafața exact când în mine izbucnește iar și iar flacăra nădejdii Anne Marie Bejliu, 28 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: în ecou plivește tăcerea / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul
ÎN ECOU PLIVEŞTE TĂCEREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382290_a_383619]
-
căruntă. Viermi dizgrațioși tot ce văd mănâncă și ne înfruntă. Pe pereții albi învechite pete. Aerul fetid, și-adiind distruge. Vezi răul râzând, cioplind pe-ndelete numai coșciuge. În zadar încerci prin deșert să semeni. Bruma de curaj în nămeți se zbate. Peste tot mereu te-mpiedici de semeni, sărmane gloate. E-un eșec total în orice domeniu unde huzuresc vechile otrepe... Și-abia am intrat într-un nou mileniu ce trist începe! Anatol Covali Referință Bibliografică: Și-abia... / Anatol Covali : Confluențe
ŞI-ABIA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382293_a_383622]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > ÎN ZADAR! Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului 377 ÎN ZADAR! Caut zadarnic lumina necesară, Mă zbat între maluri abrupte, Și sunt ca între ciocan și nicovală, Am gânduri deodată întrerupte. Și sunt atât de singur uneori, Chiar dacă lângă mine e vreo fată, Cu gropițe în obraji și ochi surâzători, Cunoscută în prezent sau altădată. Turda 3
ÎN ZADAR! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382308_a_383637]
-
pojghița de gheață care se formase pe suprafața apei. Reușiră să iasă de pe oglinda lacului tocmai când uriașul se năpusti după ei pe gheața sticloasă care pârâi prelung și cedă sub greutatea lui. Spiridușul chiui de bucurie văzând cum se zbate namila în undele înghețate, în timp ce se transforma într-un bloc de gheață uriaș. - Ce crezi că voia de la noi arătarea cu un ochi? Ștefania ridică din umeri, fără să îi răspundă. Conducând ca vântul săniuța de gheață, ajunseră în curând
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
ținut, totuși, să se păstreze amintirea neconsimțitoarei nimfe prin gloria cununii de lauri ce-i încununa pe artiști de seamă. Am îndrăznit să inventez imaginea unei Daphne dinamice, redevenind ființă umană: O Daphne reversibilă visam Reînviind din fiecare ram, Să zbată pleoape dulci între nervuri, Să iasă-n muguri umbra caldei guri! Pe unduioase coapse să se-audă Cum carnea surpă clorofila crudă, Fuga oprită-n rădăcini de plantă Să reînceapă-n glezne, delirantă. Ea alerga, neterminat de vie și-și
Neconsimțitoarea nimfă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8216_a_9541]
-
ceartă și întrecere prostească. Despre criza financiară Tedy Necula spune: Nu m-a afectat, nu cred în ea absolut deloc. Ține numai de mine să fiu productiv, să atrag contracte etc. Am fost o lună leneș, am pierdut. M-am zbătut, am facut treaba, e ok. Dacă la TV nu ați auzi de criză, v-ați simți într-o criză? Eu nu. E mental". Nu dorește să fie ca nimeni Tânărul regizor în munca sa, în creație, nu are un model
"Tedy mă cheamă, "maistre" mă strigă, Tudor mă numesc!". Vezi aici povestea unui speaker motivațional () [Corola-journal/Journalistic/82256_a_83581]
-
poeții tineri de astăzi, își impun în fine propria lecție artistică - ascultată, învățată, îngânată, dusă bine sau rău mai departe... Pe culoarul șerpuit al liricii domestic-erotice, Brumaru deține în mod clar supremația. Imitatorii săi nu reușesc să fie decât epigoni zbătându-se între stângăcie și pornografie. Originalul rămâne inconfundabil: un poet la care regimul fantasmatic nu mai este nocturn, romantic, oniric, ci diurn și "gospodăresc". Evaziunea în înălțimi și depărtări, zborul dintr-o realitate joasă și cenușie, într-o supra-lume cu
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
pe alții să-și ceară scuze. Activiști venali și securiști reprofilați în oameni de afaceri nu s-au oprit din goana înavuțirii nici măcar o clipă pentru a cere iertare pentru dezastrul lăsat în urmă, pentru ruina în care încă se zbate țara. N-ai să vezi nici un ministru sau parlamentar cerându-și scuze pentru incompetență, rea-credință, nemernicie și abjecție. Strânși cu ușa, îți vor replica, zâmbind sardonic, că n-ai înțeles regulile democrației. Dacă aceasta e regula în România, e de-
Știți să vă cereți iertare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8256_a_9581]
-
cine știe ce pagină de pură ficțiune, îmi "încheiam socotelile" cu Liceul meu: "Vasile Alecsandri" (LVA), din Galați. Evoc acel timp nu din cine știe ce porniri nostalgice. Pur și simplu pentru a depune o mărturie sufletească în tot marasmul acesta în care se zbate literatura română ajunsă la grea ananghie, când e să fie "obiect de studiu și examinare" în Școala românească a acestui început de mileniu trei. LVA a însemnat pentru mine - nu imi dădeam seama atunci - deschiderea porților spre un fascinant univers
Un liceu, o bibliotecă... by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/8276_a_9601]
-
În aurul supus al grâului, adorm iar, aidoma unui avar pe care moartea l-a secerat peste comorile sale. (Din adâncile); Privește câmpia - zare continuată, repaos îndelung al scoarței lumii - câmpia e o inițiere-n infinit. În mijlocul ei, sângele se zbate între hotarele trupului. Aici nu există viteză, e doar o rotire greoaie a zării spre somn. Oare nu tot astfel vei privi, traversându-le, monotonele câmpii ale cerului? (Câmpia); Ca o uitare intră ceața în pădure ori ca un plâns
Anevoioasa desprindere de țărm by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8291_a_9616]
-
buzunar ca pe semințe/ de dovleac și le-am simțit împreunându-se/ ca pietrele ca zgomotul pietrelor din/ pământ din râuri din lună.../ băusem/ mi-era silă de totu-i ok/ de totu-i cum trebuie să fie/ mi se zbăteau prunci de cuvinte în palmă/ în piele în nări în păr în pruni castani/ apă/ și le zgâriam ombilicul cu unghiile cu aripile/ cu eul/ și aveam sânge în palme în păr/ în mesteceni/ în aer/ mă plictiseam de așa
Actualitatea by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/8321_a_9646]
-
din greșeală calitatea de director a lui Emil Boroghină. Și că nu este doar inițiatorul acestui Festival, tot mai important de la o ediție la alta, ci și omul care a gîndit programul, care a făcut, apoi, selecția, care s-a zbătut să aducă aici cele mai tari și mai comentate montări Shakespeare din 1990 încoace, care a murit de cîteva ori pînă acum pentru ca să obțină, dincolo de promisiuni, finanțarea evenimentului. L-am înțeles și nu prea o vreme. L-am respectat, însă
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
îngropăciune: și popi, șirag, cădelnițând Ceteau ectenii de comând - și clopote, și plâns, și vai; și-oștenii-n șir, și pas de cai, și sfetnici, și feciori de crai, și nat de rând. Orbită de suferință, mama iese din străvechiul ceremonial, se zbate (ca Laertes la îngroparea Ofeliei!): "se izbea / Să sară-n groapă". În discursul ei întretăiat de o exasperare ce va ajunge până la blasfemie, deznădăjduita parafrazează versete din Vechiul Testament - și anume Cartea înțelepciunii lui Solomon, V 9-12 - ; alăturarea îi aparține lui
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
exprimări a unei tinere țărănci: Pocnind din bici pe lângă boi, În zori de zi el a trecut Cu plugul pe la noi. și de pe bici l-am cunoscut, și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. (...) În poezia lui Coșbuc, un sector m-a desfătat întotdeauna, oricâte riscuri iau s-o mărturisesc: e vorba de textele, care umpleau cândva manualele, dedicate copiilor! Îl urmez pe Mircea Tomuș (el însuși se referea la
Nostalgia impersonală by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8498_a_9823]
-
băiețandri slăbănogi și fetițe în picioarele goale, împiedicându-se în pietrele drumului, ducând pe spatele încovoiat tot ce putuseră aduna din puținul lor avut. Tot așa de jalnice, șarete trase de mârțoage costelive, pline de copii îngrămădiți care țipă, se zbat în brațele mamelor înnebunite, alături de bătrâni ce trag de niște hățuri de sfoară și biciuiesc cu gesturi largi animale famelice, istovite..." Nu presimțim, oare, în acest pasaj descriptiv de o mare densitate, pana unui prozator? Sigur, valoarea documentară a memoriilor
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
lui Nicolae Breban, maestrul și ucenicul în raport de atracție și respingere, raport pe care alteori îl transgresează în dualitatea stăpân-slugă sau călău- - victimă. E domeniul prin excelență al difuzării iraționalului. În toate segmentele narațiunii se perindă eroi care se zbat să dibuie sensul unor apeluri lăuntrice. Enigma lor? Ei sunt torturați de ceea ce le comunică propriul instinct în pragul fierberii. Lovesc mereu în pereți imaginari spre a verifica posibilitatea de străpungere și de descăr-care a unui cumul de energie. Spre
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
i-au răscolit vechea boală a plămânilor. Medicii l-au trimis fie la odihnă în Alaska sau la Polul Nord, fie în spitalul din Crans-Montana. La 30 noiembrie 1967 și-a făcut testamentul la Bournemouth. Simțea că se apropie sfârșitul. Se zbătea cu fel de fel de “gripe” între concerte, cu “sute de analize medicale de sânge și de ficat” între turnee, sperând că medicii să-i descopere medicamentul tămăduitor. La 23 februarie 1969, calvarul s-a sfârșit la Bournemouth, spre regretul
Constantin Silvestri Un secol de nemurire by Viorel COSMA () [Corola-journal/Journalistic/83953_a_85278]
-
la fel de solar ca și trecutul: "pe când aveam picioarele foarte mici și durdulii,/ iar lumina soarelui speria șoriceii din bucătăria de vară,/ am văzut pe o pătură plină de praf cum o viespe/ cu totul și cu totul de aur/ murea/ zbătându-și aripile/ și aruncându-și răutatea în eter încetul cu încetul// afară începuseră să vorbească gros tractoarele și rabele,/ iar tatăl meu tăia satisfăcut un cocoș// o felie de pâine unsă cu salată de vinete// într-o mână în cealaltă
Căminul liric by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8399_a_9724]
-
eroine tolstoiene transplantate în morala ambiguă și pe meleagurile provinciei prahovene... Tout est pris à la légère... Tina Munteanu, soprană lirică, grațioasă și distinsă. Pristanda, întrupat de basul Ștefan Schuller, are trăsăturile unui Untertan, citizen in a monarchy, care se zbate și se descurcă așa cum poate, pierde din duplicitatea inițială făcând parte din echipa „asociată” cu Mitteleuropa. Răzvan Georgescu - Agamiță Dandanache (ce nume sugestiv!), trouble maker-ul, modelul corupției josnice nu poate fi definit sonor, este un fel de dihanie ce
O scrisoare pierdută... by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/84258_a_85583]
-
Am înțeles! Iartă-mă!" (p. 383). Femeii îi rămâne interzisă până și efemera fericire de a-și reconstrui, departe de țară, o viață și așa sleită: cei doi sunt uciși la graniță, chiar de călăuzele lor. Mor fără să se zbată. Recviemul este dublat de viziunea existențialistă: înstrăinați de ei înșiși și de trecutul lor, cei doi rămân încremeniți în propriul zid; călătoria salvatoare îi trimite, sadic, la moarte. Recitind romanul dinspre Vântul de martie, întreaga perspectivă se schimbă fundamental. Vântul
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări (II) by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8430_a_9755]
-
urmă Topârceanu, dar Conu Mihai era dispus să-l ajute cu orice prilej. Și astfel, ajuns senator, ba chiar președintele Camerei superioare, s-a dovedit o dată mai mult gata să-l sprijine, într-o vreme în care întreaga lume se zbătea, de altfel, în lipsuri acute. Și la 26 noiembrie 1931 a fost bucuros să-i poată vesti: Senatul României Cabinetul președintelui Iubite prietine și frate, Chiar alaltăieri am vorbit cu d. Mavrodi, directorul general al Teatrelor despre situația ta și
Sadoveanu și Topârceanu by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7763_a_9088]
-
seara mugete venind dinspre grădina casei de vacanță a vecinului său, în sud-vestul Suediei, și s-a dus repede să vadă despre ce este vorba.Mare i-a fost uimirea când a văzut într-un copac o femelă de elan zbătându-se între crengile unui copac. Animalul părea în stare de ebrietate, deoarece mâncase mere fermentate, transmite . Cu ajutorul poliției și al unor echipe de salvare, Johansson a reușit să elibereze elanul după ce-au fost tăiate crengi din copac. Dar animalul
Suedia: Un elan, aparent.... beat, a fost găsit blocat într-un copac () [Corola-journal/Journalistic/69017_a_70342]
-
facem cu Eminescu? Poate că, de fapt, întrebarea a devenit inutilă, poate că între timp românii au acceptat absurdul argument al irelevanței sale iar Eminescu a devenit irelevant și pentru cei mai mulți dintre noi. Personal, am avut des sentimentul că mă zbat inutil. Desigur, eu mă voi lupta și pe viitor, că așa mi-e menirea (sau împătimirea). Nu aș fi scris însă rândurile de față dacă nu i-aș fi păstrat o anumită speranță.
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
jumate catolic, jumate ortodox, cred în Dumnezeu, dar în sufletul meu, că așa nu prea calc în biserici, nu prea intru, mai ales că nu e nici timp, că vin aici mereu, pentru o gură de mâncare, trebuie să te zbați, nu să aștepți să-ți dea lumea de pe stradă, că toți au necazurile lor. Și de-o pâine dacă scot într-o zi, tot e bine, că nu mor de foame”, a mărturisit el. „Fac de 22 de ani meseria
Regele Coco și fermoarele lui by Cautis Roberta () [Corola-journal/Journalistic/81245_a_82570]
-
Salvarea ta a fost minunea lui Dumnezeu, spuse el, aruncând o privire spre bătrân. Iar acum și tu ai deveni robul lui Dumnezeu. Să te binecuvânteze Domnul. Mai apoi se băgară în copcă și ceilalți. Și cel mai mult se zbătu în apă bătrânul. Scrâșnea, ofta, se văicărea. - Asta-mi face bine! zise el. Așa cum este conservarea pentru roșii! Îți lungește viața! Bănuiala mea referitoare la începutul unui mod sănătos de viață nu se împlini. Revenind în bordei, în primul rând
Andrei Kurkov Ultima iubire a președintelui by Antoaneta Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8084_a_9409]