1,218 matches
-
asta am vrut să zic. Și eu am văzut unele filmări și așa zice: "Lăsați-mă în pace!" E clar. S. B.: "Lăsați Armata, băgați unitățile-n cazărmi. Nu incitați!" Dar el se bătea singur la un telefon, când ăia zbierau și aveau tot aparatul mediatic. M. M.: Deci, el și-a dat seama de ceea ce se întâmplă. Să fie clară treaba. S. B.: Și mai ales că el s-a trezit hodoronc-tronc cu prietenul și ministrul "sinucis". M. M.: Am
[Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
oamenilor, căci acesta este primul meu contract de înregistrare ! — Cu Odeon ! strigă Fernic. Cu Odeon, băi, tâmpiților ! și sare pe Cristi, sărutându-l ca un nebun direct pe gură. Pribeagu vine și se aruncă și el în brațele lor. — Băi, zbiară de mama focului Ionel. Băăăi ! O să facem istorie, băi ! Te-ai gândit, nemernicule, și îi și dă o palmă zdravănă peste față lui Cristi, provocând hohote de râs în jur. Te- ai gândit tu în zilele-alea când veneai sfios
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
deodată trage și se aude un bubuit teribil. Moment în care toți concurenții încep să țipe și să dea cu bicele în cai. — Aida, copii ! Aida ! țipă Fernic, care și ia un avans de câțiva metri. — Din stânga vin francezii, din stânga ! zbiară Pribeagu, iar Fernic o ia ușor spre dreapta, cât pe ce să se accidenteze cu turiștii. Din stânga mea, adică dreapta ta, urlă din nou Pribeagu, corectându-se și făcându-l să se redreseze în ultima clipă. Iar când Fernic îndreaptă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
să-i facă să încetinească puțin. — Bine-așa ! țipa Fernic. Bine-așa, hai că îi avem la dege- tul mic ! Dă-le, Cristi, dă-le cu ce nimerești ! — Din stânga, din stânga, acum ! — Stânga ta ? — Nu, stânga ta, stânga bună, vin potcovarii ! zbiară Pribeagu. — Cristi ! — Acum ! strigă el și se apleacă să ia sticla de vin, pe care o nimerește fix în genunchiul unui cal, făcându-l să se sperie și să se împingă în celălalt cal, aproape scoțându-i de pe traseu pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Că e numai vina voastră, își face Ionel cruce, înainte să strige iar după Pribeagu. — Sachi ! Sachi ! Zi ceva, prietene, urlă și Cristi, stând întins pe mijlocul drumului, la câțiva metri în spate. Însă nimic. Nici urmă de poet. — Sachi ! zbiară cu toată forța Fernic, care cade în genunchi în fața trăsurii, temându-se de ce era mai rău. — Aici... se aude într-un târziu o voce stinsă, de sub trăsură. — Sachi ? — Da... Ionel ? — Da, eu sunt, ești bine, ești blocat ? — Nu... M-am
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
și-a pus casca și s-a legat cu centurile și le-a verificat de vreo câteva zeci de ori, în momentul în care a simțit tremu- rul mașinăriei și elicea pornind, s-a panicat și a început să-i zbiere în toate felurile lui Ionel să anuleze aventura. Dar cine să-l mai asculte ? Fernic ar fi decolat cu el chiar și leșinat. Nu mai era cale de-ntors. Pulsul i-o luase razna și tremura din toate oasele și încheie-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
că-i venea să o îmbrățișeze pe Rada pentru curajul gestului ei, pentru această forțare a unei decizii care să-l scoată pe Cristi din carapace. — Sigur, continuă ea, dacă nu dorești, mă voi duce acasă. „Invit-o la tine“, zbiera în gând Fernic. „Invit-o, tâmpitule ! Și s-a terminat...“ Cristi îi aruncă o privire tânărului Avram. Un băiat chipeș, solid, cu trăsături latine, bine conturate, sprâncene groase, negre și părul la fel, des, întins cu briantină. Era îmbrăcat bine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
zdravănă îi întoarce capul. — Revino-ți în fire, mon cher ! — Du-te dracului, îl pocnește la rându-i pe Pribeagu, pe care abia acum îl recunoscuse. Du-te dracului de trădător jegos care ne-ai lăsat singuri, fricosule ! începe să zbiere. Jidanule ! — Ah, mai nou îmi spui jidan ? — Scursură ! — Hai, spune tot ce-ai pe suflet, domnișorule Cristian, dă tot afară, căci știu că nici mintea și nici inima ta nu vorbesc acum, ci numai alcoolul, opiul și hașișurile. Dumnezeule, cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
ce v-am făcut ? Nicio reacție, doar alte căpăceli, pumni și palme date minute în șir până n-a mai știut de el. Minute care au părut să dureze o eternitate, iar durerile deveneau din ce în ce mai mari, până a început să zbiere la fiecare atingere, spre deliciul polițiștilor, care se amuzau. Iar când nu era lovit, zdruncinăturile mașinii erau atât de puternice, încât simțea că toate organele i se întorc pe dos și e oricând gata să vomite. Apoi duba s-a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
pe viteazul cu niște militari, din poziția sa ingrată de trădător. Căci dacă dânsul n-a învățat acasă, în cei șapte ani, va recupera aici, la Jilava, lecțiile despre respect. Mi-e frig, mi-e frig - vreau să urlu, să zbier : cu țipăt metalic de fierăstraie. Țipătu’nțepenește în ger, ca o momâie de paie. În celula în care a fost aruncat era beznă și un frig care te lovea direct în oase. Iar uniforma de deținut era subțire ca o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
îi mai potolea atunci neliniștea și fricile. Aici însă nicio prezență umană nu îl putea ajuta. A început să dea în pereții groși de cărămidă rece și putredă cu pumnii, în stânga și în dreapta. — E cineva ? Alo ! E cineva aici ? a zbierat, însă niciun răspuns dincolo de ziduri și de ușa imensă de metal. A dat și în ea, însă degeaba. Claustrofobia i se accentua din ce în ce mai tare, inima îi bătea haotic, respira greu și tusea înecăcioasă era tot mai puternică. Deodată simți cum
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
Nici urmă de șahiști sau tablagii. Niciun copil care să râdă în hohote, balansându-se periculos în leagăn. Nicio pasăre pe cerul întunecat. Niciun animal și niciun gândac nu mai trăiau acolo. Ce au făcut, Doamne ? ! Ce au făcut ? a zbierat Cristi. — Au făcut ceea ce știu ei cel mai bine, prietene, îi șoptește Fernic. Au distrus și au omorât totul. Cartierele Gara de Nord, până-n Calea Victoriei, Grant, Grivița, Giulești, Triaj, Chitila au devenit de nerecunoscut, suferind pagube enorme. Morții au fost îngropați într-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
încetează, încetează!“, simțeam că dacă mai continuă un minut în plus, am să înnebunesc pe loc, simțeam că trebuie s-o fac cu orice chip să tacă, chiar dac-ar fi s-o ucid; am zgâlțâit-o din nou, am zbierat la ea, am alergat la ușă, m-am întors. N-am să uit în viața mea imaginea fioroasă a acelei fețe, a acelei măști, ritmicitatea barbară, continuă a țipetelor... În cele din urmă a încetat, pentru că tot ce-i înfiorător
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pradă. Îmbătați de propriile lor glasuri, acum urlau în gura mare, din nou și din nou, eu vocea mustos baritonală a lui Gilbert, cea de tenor pseudo-napolitan a lui Titus și cea de puternic dar aspru contralto a Rosinei. Am zbierat: — Încetați! Încetați! Încetați cu larma asta asurzitoare! Dar continuară să-mi cânte în față, ațintindu-mă cu ochii lor strălucitori, umezi de râs, și mișcându-și brațele în ritmul melodiei; până când, în cele din urmă, osteniră, încetară cântecul și izbucniră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mai departe... Dar, mă rog, abia împlinisem atuncea 18 ani... În sfârșit. Erau vreo 6, 7 în jurul meu... Făceau cu schimbul. Bine, bătaia la tălpi nu era ceva care să mă sperie... nu ziceam nimica, nici nu strigam, nici nu zbieram... Dar aveau o bâtă destul de groasă cu care dădeau și se schimbau. Mă gândeam că mă strânge cu unghiile la ușă, că mi le scoate, că ăstea... Eram pregătit pentru anumite treburi... M-au luat de păr și m-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
plecat la baie și eu am rămas în dispensar la chirurgie... Și pe la zece și jumătate, aud un vuiet curios, ceva ce nu exista în liniștea care domina în Gherla... Mă rog, că în interior nu era chiar liniște, că zbierau caraliii ăștia toată ziua... Dom’ne, da’ era un vuiet... după care niște bubuituri, alergătură pe coridor. Ce Dumnezeu o fi? Nu puteam să-mi imaginez ce se poate întâmpla. Trece o perioadă de timp, agitație mare prin curte, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
pe toți, da’ io nu mă despart de copii! Atunci s-a înfuriat: Da’ ce crezi dumneata, că noi suntem criminali? Fetița cea mare deja o priceput ceva și când m-o văzut pe mine că plâng o-nceput să zbiere. Aia mică s-o speriat de noi, cum plângem, și-onceput și ea... Era o tragedie acolo. Soțul meu era galben ca lămâia, și zice: Luați-mă pe mine, lăsați-o pe ea cu copii! Nu, zice el, că ea vine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
privea înnebunit când o văzut că plec... De la ușă m-am mai întors odată și i-am privit, și n-am să uit toată viața tabloul pe care l-am văzut: soțul meu înnebunit de groază cu fetițele în brațe zbierând... Și v-au dus la post, așa cum au spus? Da, m-au dus la post, dar nici vorbă să dau declarație... M-au ținut acolo până dimineață, până i-au arestat pe toți ceialalți, deci pe verișorii mei, pe soț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
conteneau... nădejdile nu se stingeau... Seceta, însă, nu slăbea ba dimpotrivă, parcă mai îndârjită pârjolea totul fără milă. Păpușoiul a fost compromis, n-a plouat în luna mai deloc, nici o picătură. Vitele și oamenii erau amenințați cu foametea... Bietele animale zbierau de foame pe câmp, ziua și mugeau prin ogrăzi noaptea. Bucatele se scumpiseră, că nu te puteai apropia de ele... dar, nici așa nu se găseau. Era o secetă și o uscăciune că nu se zărea în plină vară o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
s-a țicnit, dar nu era adevărat. Profesorul pensionar Popa ura dezordinea și murdăria. Suferea cu toată ființa când vedea cum mâzgălesc copiii pereții caselor. Însă cel mai tare suferea din cauza gunoiului. „Nu mai arunca, domnule, gunoiul pe scară - a zbierat într-o zi domnul Popa după inginerul Vrabie -, că nu-i nimeni obligat să curețe după dumneata!“ Inginerul Vrabie s-a oprit ca trăsnit și, în loc să se enerveze că era certat ca un neisprăvit și că aude toată scara, s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
multe comuniștii, dar să mute timpul din loc după cum le vine, uite că nu pot!“. Inamicul ataca numai dinspre Răcăciuni „Dobitocul nostru - își amintește cuprins parcă de un val de duioșie doctorul M. - arăta cu mâna undeva, peste deal, și zbiera: «Companie, atenție la mine! Inamicul vine dinspre Răcăciuni!». În armată sunt și oameni de treabă, dar nu pe aceștia îi ții minte, ci pe dobitoci. Dobitocul nostru din Vaslui avea o idee fixă: că dușmanul va ataca dinspre Răcăciuni. Până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se adunau o mulțime de așteptări confuze. Cu puțin noroc, nu numai că aveam să înghesui o fată în răgazurile dintre valsuri și tangouri, dar poate că și ea avea să se lipească de mine. La bal eram duși încolonați, zbierând, chiar de la plecarea din cazarmă, marșul din Aida care începe cu versul „Cântați gloria patriei, azi e sărbătoare“. Gloria patriei o cântam în ocazii deosebite: când mergeam la bal, când se anunța că la prânz avem fasole cu cârnați și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Fălticeni, era as la matematică, Labiș, prezent la oră, se înfățișă pe podium. Pe figura schițată de profesor, desemnă o construcție ajutătoare și începu a calcula. Rămas cu gura căscată, imprudent, Țâmpoc exclamă: - Bravo ! Pe loc, întreaga clasă începu să zbiere: - Zece anuală ! Ca să dreagă busuiocul, Țâmpoc încercă să protesteze: - Mă, mă, nu se poate, n-am voie... Clasa era însă categorică: - Dom’ profesor, ați promis !... - Mă, mă, înțeleg, e poet, are fantezie, uite, îi pun un zece, dar anuală nu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
ianuarie 1926”. După Consiliul de Coroană, patriarhul Miron Cristea s-a dus, la îndemnul Reginei Maria, la Castelul Foișor, ca „să mângâiem pe principesa Elena, soția prințului Carol”. „Când m-am suit la principesă pe scări, prințișorul Mihai era vesel, zbiera, alerga prin odaia sa, făcând un tărăboi. Sărmanul nu știa ce se petrece cu tatăl său și familia”. 3 ianuarie 1926. La Sinaia se desfășoară un consiliu intim. Participă: regele Ferdinand, I. I. C. Brătianu, G. Mârzescu, Al. Constantinescu, Miron Cristea
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
folosiți la munci mai grele. Se duceau totuși la o distanță destul de mare, ca să aducă apă pentru nevoile gospodăriei. Cel mai greu suportau bădărănia și brutalitatea unor milițieni care îi amenințau tot timpul cu bătaia și chiar cu moartea. "Măi, zbiera unul la ei, Dumnezeul vostru a murit, au sunt Dumnezeul vostru!" În rândul deportaților exista totuși un filon ascuns de solidaritate. Se încurajau reciproc când le era foarte greu, ca să înfrunte ceva mai ușor vitregiile sorții. Dl. Muca, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]