1,162 matches
-
de iubire! Păsările-n aer mor și cad apoi că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e-n dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân, concurența, disprețuiesc țină! Pământul e-n primejdie, nu vezi că moare? Din cauza toxicelor omenirii otrăvitoare. Pe alocuri unii strigă: totu-i despărțire! Pământul are nevoie urgentă de iubire! Pe vremuri
PĂMÂNTUL NOSTRU VREA IUBIRE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347890_a_349219]
-
cu furie crescândă: “Hai odată, dă-mi parola, ce faci fițe de tot c...ul!”...”Nu înțelegi odată să-mi dai parola? Băăăi taatăă, tu, chiar vrei să mă enervezi?!?! Nu ți-am spus că sunt în tren? - aproape că zbieră vocea ei și Irina începuse să se simtă îngrijorată, neștiind ce-ar mai putea urma. Însă tensiunea din atmosferă scăzu brusc și o auzi spunând: “...Bine...ia mai spune odată...007...amr....și iar 007?...și amr din nou??...bine
FLASH de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347344_a_348673]
-
aripă frântă de dinozaur ce n-a sărit niciodată. Și mă mint judicios: tu vei fi pe o culme înaltă. Mă îndemn să mă zbat și încep să cutreier, Dar ce bun când ei tac și mie-mi vine să zbier? Vreau să vreau și să pot să nu mai ne-pot atâtea, Printre fumuri de monștri mi se flutură fruntea. Din câte mi-au fost luate nici nu le-am prea avut, Ocupat să ascult am uitat să mai cânt
FIERBE STRIDENT de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347440_a_348769]
-
fim serioși, cum s-o strâng în brațe când ea stă la etajul trei?!... - Urcă la ea. - Nu am cum... - De ce? - În curte are un câine lup, care m-ar rupe dacă deschid poarta. - Atunci de ce nu te latră când zbieri de-cu-seară până la miezul nopții? - Știu eu?... Probabil că-i place vocea mea. - Măi trubadurule, să știi că ai dreptate, doarme potaia că nu i se aude glasul, iar când pleci începe să urle. - Nu urlă, cere un bis... - ...A, ia
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346247_a_347576]
-
văd în apă niciun pai, m-agăț de un trabuc și tac chitic, dar sar o dată-n sus și strig: pe cai! de-oi fi strigat cumva la alt apel voi fi prezent în firul ierbii și dacă n-o să zbiere niciun miel s-or repezi la mine... cerbii. Referință Bibliografică: fuge țărna de sub mine / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 887, Anul III, 05 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FUGE ŢĂRNA DE SUB MINE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346257_a_347586]
-
Prea scurtă viața, timpul trece, Si nu te pot iubi cât vreau. Și simt în palme-o umbră rece, Paharul cu suspine-l beau. Cu suspine-l beau și sper, Să nu se sfârșească pământul. Spre cer cu voce stinsa zbier, Să îmi mai salte-o viața rândul. Să-mi salte rândul, să-mi dea vreme, Să îți pot da iubirea mea. Să îmi tratez orice durere, Doar sarutandu-te, aș vrea. Referință Bibliografica: Timp să te iubesc / Maria Cristina Pârvu
TIMP SĂ TE IUBESC de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378003_a_379332]
-
ce-alene strălucesc. Și strălucirea mea-i plăpânda, de tu nu vii, În lipsa ta, mi-s stea căzută. Iubite, să revii! Nu mi-aș dori să cad din cer, pe vecie să pier, Nu mi-i locul pe pământ, neputincioasă zbier. De-o putere aș avea, îndată te-aș aduce, În cuibușorul nost', ce pe-apa sâmbetei se duce. Se sting făcliile ce ochii senini luminau, Pier chiar și lupii ce cuibul ne înconjurau. Referință Bibliografică: Stea căzută / Maria Cristina Pârvu
STEA CĂZUTĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1885 din 28 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377995_a_379324]
-
să vedem ce-ai să faci, cum ai să scapi, că dacă încerci să te apropii de hotarul meu, care te-nconjoară, după cum bine ți-am zis, oamenii ăștia îți vor da foc așa cum ți-au pârjolit stârpitura de copac! zbieră înrăit al lui Bogatu’. După truda alergăturii dintr-o parte într-alta a ariei, omul căzuse grămadă în mijloc, lângă snopii ce-și așteptau plecarea spre casă. Genunchii nu-l mai ajutaseră, iar sângele îi zvâcnea cumplit în tâmple, trimițându
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
m-am dus cu genunți pe pietriș... Și-atunci să auzi tu, plâns! Dând din mâini și blestemând Strigă buna-nfuriată -Ai călcate-ar, om bolund Fata bunii-i ”nsângerată! -No, ce fugi, prinsă de streche? Fraguțile le struci*...! Și zbieri ca-n gură de șărpe?! Fălcuțile le mânji Cu mustul de la cireșe. Genunchii doar îi beli... Pân” s-o mărita... îi trece! Luițuiuș - hintă, leagăn; barșon - catifea; struci - zdrobi. Referință Bibliografică: Luițuiuș / Cornelia Neaga : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LUIȚUIUȘ de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375817_a_377146]
-
până la sfârșit, oricare ar fi fost el, un înger pe care nu l-ar fi avut dacă nu ar fi apărut Theodor Barna în viața ei, trebuia să o recunoască. “Atâta lucru bun ai făcut și tu în căsnicia noastră” zbiera demonul din mintea ei ori de câte ori micuța se apleca și săruta poza care încă mai trona pe noptieră, în care ea, o mireasă înlăcrimată, îl ținea de braț pe el, un mire încrezător într-un viitor fericit. Nu se știa cu
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
mâhnitul soare. CERBUL DIN CARPAȚI (simbol al poporului român) Bolnav, stă Cerbul Carpatin și zace Printre răzleții brazi din codrul defrișat. El geme-ncet având priviri posace Și nu mai este-n codru împărat. Prin văi, hăitașii-l caută și zbiară Urcând printre hățișuri să-l găsească; Se simte-adulmecat de orice fiară Și știe că toți vor să-l căsăpească... Ridică-te, podoabă a naturii! Ridică-te, fă-ți arcuri omoplații! Ca să le sfarmi la dușmani colții urii, Umple-ți cu
POEME CU CERBI de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375190_a_376519]
-
de jad, Cu parfumuri, culori și cu frunze ce cad. Tot polenul din flori i l-aș lua să i-l sorb, Și cu sete, pe nări, focul viu să-i absorb, Dar, de-al dorului morb, pipăi cerul și zbier, Și-mi cresc aripi de corb, pentru iarna cu ger; Plâng sub cețuri și strig - rob de patimi fierbinți - Asfințituri mă frig, când nu vii să m-alinți... Simt un frig absolut - zborul toamnei trecând - De iubire sunt mut și
DURERILE TOAMNEI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375203_a_376532]
-
de iubire! Păsările-n aer mor și cad apoi că secerate Altele pe țărm de ocean, în petrol scăldate. Pământul arde, vietățile fug înspăimântate Fără-de-Mila, Nepăsarea nu sunt condamnate! Omenirea e-n dezmăț, se desfată-n păcate Fântânile seaca, vitele zbiară-nsetate Aleargă spre valea unde-și găseau odihnă Banul stăpân, concurența, disprețuiesc țină! Pământul e-n primejdie, nu vezi că moare? Din cauza toxicelor omenirii otrăvitoare. Pe alocuri unii strigă: totu-i despărțire! Pământul are nevoie urgentă de iubire! Pe vremuri
CUIBUL BERZELOR de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379666_a_380995]
-
nevinovați și nu aveau ce spune. Au adus apoi o grupă de soldați, cam șapte-opt, după zgomotul pașilor, am auzit comanda foc, apoi am zărit ca prin ceață pe cei doi țărani prăvălindu-se, după care femeia a început să zbiere și să blesteme..., În aceeași clipă execuția aceea a fost întreruptă de o detunătură puternică, ceva infernal, care mi-a luat piuitul. M-am prăvălit la pământ, așteptând să mor, dar nu simțeam nici o rană, corpul îmi era intact, rămăsesem
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374723_a_376052]
-
corabie fără catarge spre Capul Bunei Speranțe rătăcind trage rupe vâsla, fir-ai a dracului păstrează cadența împinge, răsuflă adânc, cum naiba să nu-ți pierzi respirația? întodeauna există prea multe valuri, prea mulți masculi, biciuri, hei-rup, hei-rup, hei rup, zbiară cârmaciul, mișcă-ți curu` la pupa curvă, da, e greu să tragi la galerele morții, să fii femeie... Referință Bibliografică: Să fii femeie / Aurel Conțu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2186, Anul VI, 25 decembrie 2016. Drepturi de Autor
SĂ FII FEMEIE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371701_a_373030]
-
2017. Acolo , Acolo , unde nici amintirile numai zboară , Incremenite-s toate în semnele uitării... Doar gândurile confuze mai coboară Spre golul alb al depărtării . Când iubirea târzie încet piere , Ne vom uita tăcerile în tăcere ... Acolo, sub pleoape ca să nu zbiere Pe dorul obosit de-atata durere . gabrielaenerusu ... Citește mai mult Acolo ,Acolo , unde nici amintirile numai zboară , Incremenite-s toate în semnele uitării...Doar gândurile confuze mai coboaraSpre golul alb al depărtării .Cand iubirea târzie încet piere , Ne vom uita
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
cea] veche. Cum sosi Mohamed [---] și Cetatea fac pereche. Și pe tronul cel de aur Muhamed stătea cu fală, Curge sânge din cadavre pe podelele din sală Și din țestele dușmane au făcut păgânii cupe Și, ciocnindu-le-ntre dânșii, zbier ulcioare să destupe. Acum flamura cea verde semiluna nouăi legi Pe doi împărați surpat-au și pe șaptesprezece regi, Țara [î]i supune râuri, marea [î]i supune valul Și în Aghia Sofia cu ovăz hrănit-au calul. Acum stă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Dunărea inferioară, atunci un asemenea esces de patos este cel puțin foarte de prisos. Singur cuvântul "comisiunea" exclude orice element tragic și "Romînul", care face gălăgie când tocmai nu e timpul, ne aduce aminte de omul care în casa sa zbiară și strigă amenințând că se va împușca pentru că medicul i-a prescris să înghită un hap amar. Foaia din București asigură că România nu va comite o sinucidere. Așadar primirea propunerei lui Barrere, prin care votul decisiv în cestiuni controversate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
limpede că e ceva care-mi scapă. Luke se Încruntă iar spre scrisoare. Nu-nțeleg nimic din scrisoarea asta. „Știu că ai o -“. Pauză. Am ce? O ischiemie cerebrală? Face mișto de mine. Nu pot să suport așa ceva. — O aventură! zbier la el. O aventură! Vorbesc despre aventura ta cu Venetia! Știu de ea, ai uitat? Și pur și simplu m-am gîndit că poate vrei să mai dai o șansă căsniciei noastre, Însă e limpede că n-ai nici un gînd
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
la sloganul de pe maieul lui Danny și pufnește În rîs, Înțelegînd totul. — SÎnteți atît de juvenili, se stropșește Venetia cu dispreț, cînd citește ce scrie pe maieu. Cu toții. Și, dacă domnișorica Becky aici de față e În travaliu, eu... — Aaa! zbier. Aaaa! Curge ceva. Doamne, e cea mai ciudată senzație din lume. Ceva din mine a explodat brusc - și la picioare mi s-a adunat o băltoacă de apă. Și nu știu cum s-o opresc. — Iisuse! face Danny, ducîndu-și mîna la ochi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
încearcă, în câteva rânduri, s-o descifreze, cu stângăcie, pentru cititor - ca reprezentări alegorice, într-o viziune căreia i se subsumează, succesiv, metafora vânătorului sau a „gonaciului”, a „izvoarălor părăsite” și a „câmpiilor de dumbravă”, a „puilor de corb ce zbiară”, a omătului „ca lâna” sau a negurii spulberate, „ca cenușa”, peste pământ. Înțelepciunea, „învățăturile bune” sunt repere pe care versificatorul psalmilor le oferă stăruitor veacului său, în nestatornicia tulburătoare a lumii („Că lumea aceasta-i ca o miză mică, / Omul
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
ascultă / Ruga din tăcere”) la strigătul, frânt, al celui „încungiurat de adâncuri”, lunecând într-o tăcere a „smârcurilor”, „fără poduri”, cu fosforescențe înșelătoare. Spaimele primordiale se materializează în imaginea fiarelor cu „căscate guri”, „giunci și tauri”, lei, „ce apucă și zbiară”, sau într-o viziune grotescă, terifiantă, a clevetirii („Mă-mprohită cineș mă zărește, / Buze mișcă, cu capul clătește”). Asupra „păgânilor” se rostogolește impetuos imprecația, vigoarea lexicală anticipând sonorități argheziene. Sunt conjurate, spre pieirea „ticăițească” a vrăjmașilor, inutilitatea apei vărsate, slăbiciunea arcului
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
pe care încercase s-o mângâie pe pulpă. După convorbirile preliminare din antreu, nevesti-sii i se învineți instantaneu ochiul stâng în urma unui croșeu și, sub presiunea directelor de stânga și de dreapta, cât și a loviturilor de picior, se retrase zbierând în bucătărie. Aici, după un scurt moment de chibzuință, el ajunse la concluzia că "cel mai bine te omor, și pe tine, și pe avortonu' ăla mic, care nu știe decât să se holbeze". În clipa în care căuta din
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
La un bărbat „Scobori, Doamne, pe pământ Să vezi moartea ce-o făcut, C-o luat frunza din fagi Și-o despărțit pe cei dragi. M-o despărțit și pe mine Cu care am trăit mai bine...” La un bărbat „Zbiară oile-n perdele Și casa-i plină de jele. Și rag vacile-n ocol, Casa e plină de dor. Mândră cas-ai mai avut Și-aceea nu ți-a plăcut De când mi te-ai bolnăvit La stoleriu ai poruncit Să
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ei, oamenii se exprimă sobru, adesea laconic, vorbirea lor caracterizându-se prin absența culorii, singura notă de pitoresc fiind conținută în termenii regionali aspri, pietroși. Asprimea, brutalitatea ar putea fi arma indispensabilă a supraviețuirii, de aceea oamenii sunt constrânși să zbiere, să suduie, să muște. Sub biciul viscolelor, al arșiței, sub gârbaciul logofeților boierești și sub vâna de bou a jandarmilor, țăranii se nasc maturi, lucizi, îndârjiți. E o atmosferă de coșmar, pictată în tonalități dure, violente, supradimensionând aproape neverosimil, ostentativ
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]