1,953 matches
-
albastru/ Cu ruga sfântă de-a-mi păstra iubirea/ Îmi dărui pace-n sufletul sihastru.// Printre noian de gânduri ce m-apasă/ Caut în mine liniștea râvnită/ Și-n moliciunea ierbii de mătasă/ Mi-afund truditul gând, sunt ostenită// De-atâta zbucium și de umilință.../ Sărut cu-ardoare firicel de floare/ Și mă hrănesc cu muguri de credință/ Lăsând de-o parte orice-ncrâncenare.// Din cânt de frunze plăsmuiesc iubire/ Din nuferi gingășie, puritate,/ Nimic din mine nu e amăgire/ Mi-e dor
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
ajuns s-aștept la țărm de mare Și nimeni să n-audă glasul meu Am obosit să caut alinare Mi-e sufletul rănit! Mi-e dor! Mi-e greu! Nu am nimic!... Decât minciuni și visuri, Iar viața mea e zbucium nesfârșit. Mă sting încet, făcând doar compromisuri Gândul îmi e confuz... Trupul sleit. Am răni adânci pe mâini și pe picioare Și caut să găsesc. Dar ce? Nu știu! Privesc în jurul meu cum totul moare Și vreau să mă opresc
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Stea.Îmi e de-ajuns s-aștept la țărm de mareși nimeni să n-audă glasul meuAm obosit să caut alinareMi-e sufletul rănit! Mi-e dor! Mi-e greu!Nu am nimic!... Decât minciuni și visuri, Iar viața mea e zbucium nesfârșit.Mă sting încet, făcând doar compromisuri Gândul îmi e confuz... Trupul sleit.Am răni adânci pe mâini și pe picioareși caut să găsesc. Dar ce? Nu știu!Privesc în jurul meu cum totul moareși vreau să mă opresc.Deja-i
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
absența iubitei și se manifestă precum sufletul zbuciumat al poetului. Neputința de a opri clipa în încremenire, pe amintirea când cei doi se plimbau liniștiți pe lac, condiția de trecători și străini pe un tărâm impropriu, sunt elemente care aduc zbucium și nefericire: “Neant, eternitate, genuni de-ntunecime, / Cu zilele ce faceți, pe care le-nghițiți ? / Ne veți reda vreodată extazele sublime / Și tot ce ne răpiți? O, lac ! Stânci mute ! Grote ! Păduri întunecate, / De vreme neatinse, ba-ntinerite chiar ! / Păstrați-ne-amintirea acelor
GÂNDURI ŞI SENTIMENTE. CRONICĂ LA VOL. EUGEN DORCESCU TĂLMĂCIRI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361127_a_362456]
-
cumpănirea sensurilor existențiale ale efemerului nostru periplu terestru. Felicit autoarea pentru această reușită publicistica și cred că ceea ce a scris, va reprezenta un punct de referință care va ajuta pe mulți să-și dea seama cu mai multă compasiune de zbuciumul în care unii dintre semenii noștri își duc viața. Dr. EMIL G. ONET, Phoenix, Arizona Acest material a fost oferit de către Comunitatea Română din Arizona ( Acest material a fost oferit de către Comunitatea Română din Arizona ( http://www.romaniantimes.org/ ). e-mail
TRAGEDIE SI TRIUMF DE LIGIA SEMAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361159_a_362488]
-
delicată -, avem mărginitul în față și nemărginirea în noi! - Mi-e frică cât ești de frumoasă, adânc ascunsă în mine, o lumină dulce, o speranță neașteptată, un zâmbet șăgalnic! Făcută ești pentru o lume mai bună, nu am decât un zbucium interior, pasiuni nemăsurate și-o viață ce mă desface mereu în bucăți! Prin procesiunea echinocțiului de primăvară, la căderea nopții treci dincolo de oglindă, e locul unde m-ai sărutat prima dată, amețindu-ne, ca pe o Carte Sfântă m-ai
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
ca opera eminesciană să aparțină ea însăși viitorului. Eminescu nu a fost un singuratec, dar el este un singular în literatura noastră. Originalitatea operei eminesciene constă într-o știință a mijloacelor artistice și o conștiință creatoare. De aici provine tot zbuciumul său, toată lupta sa pentru lărgirea marginilor cunoașterii, toată acea răsucire centralizată a eului său, lansând în Univers frânturi de creație și existență. Este zbuciumul profund pe care îl destăinuia Eminescu: „În orice om o lume își face încercarea/ Bătrânul
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
constă într-o știință a mijloacelor artistice și o conștiință creatoare. De aici provine tot zbuciumul său, toată lupta sa pentru lărgirea marginilor cunoașterii, toată acea răsucire centralizată a eului său, lansând în Univers frânturi de creație și existență. Este zbuciumul profund pe care îl destăinuia Eminescu: „În orice om o lume își face încercarea/ Bătrânul demiurgos se oprește-n van;/ În orice minte lumea își pune întrebarea/ Din nou: de unde vine și unde merge floarea/ Dorințelor obsure sădite în noian
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
bați./ Să te latre potăi,/ Să te înjure oameni răi,/ Să dai peste călăi,/ Peste hapsâni,/ Peste cruzii stăpâni,/ Peste câini!// Rugile tale/ Pe deal,/ Pe vale,/ Pe fiecare cale,/ Zări neclintite,/ Inimi împietrite./ Niciun strop de îndurare/ Pentru atâta zbucium și jale.// Și lacrimile au curs mereu,/ Spre infinit, către Dumnezeu. (Dumitru Oniga, „Mamei”, pp. 444-445); Mamă, scuipată și pălmuită,/ Mama mea, duioasă și iubită,/ Ochii tăi stinși, de Sfântă Vinere,/ După care fiică, după care ginere/ Însângerează,/ Mamă vitează
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
respiră! Doamne, nu face asta! Te rog! Țipetele mamei îi împungeau creierul și ar fi vrut să fugă pe câmpul cu albăstrele să nu afle ce va mai fi...Tatăl Vicăi înjura de zor...așa știa el să le aline zbuciumul în momente de durere...Nu suporta ca cineva sau ceva să-l scoată din ale lui...avea, zilnic aceeași traiectorie, aceleași mișcări, aceleași conversații și orice deviere îl transforma într-un călău. -Dumnezeul mă-tii de toantă! Numai tu ești
DĂ-MI , DOAMNE, UN PETEC DE CER! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360938_a_362267]
-
Acasa > Orizont > Selectii > PE GEANA TA Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 945 din 02 august 2013 Toate Articolele Autorului Când tu te vei trezi, demult Eu voi fi fost cu tine, treaz Suflarea frântă să-ți ascult În zbuciumul de ieri spre azi, În zbaterile de coșmar, În viziuni ce te cuprind... Să fiu cu tine eu, măcar, Când cazi, în brațe să te prind Și să te strâng cu drag și blând, Suflare prin sărut să-ți dau
PE GEANA TA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364160_a_365489]
-
Becart Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Viforul vieții mi-a obosit inima, dar nu și simțirea. Drumurile pe care le-am străbătut mi-au obosit pașii, dar n-au reușit să pună stavilă zbuciumului și căutărilor, mereu mai însetate... Îmi place, adeseori, să ascult cernerea nisipului în ceasornice. Doar atunci aurul se va separa de cenușiul materiei și va da naștere poeziei: această furtunoasă, febrilă, solară, blândă, incitantă și înălțătoare stare. Îmi place jurământul
DARURI... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364146_a_365475]
-
care s-a „grăbit” să îmbrățișeze eternitatea. “Când ghioceii încă mai atingeau aerul lui martie, 2013, cu filigramul lor tremurând, soția mea dragă a devenit înger - cel mai minunat dintre îngeri!” Lirismul elegiac poartă cu sine o tensiune ardentă, un zbucium fără egal, care tulbură sufletul cititorului. Întreaga natură se pregătea de sărbătoare, dar pentru ființa iubită, natura „aranja” în taină o trecere spre alte orizonturi și alte începuturi... era lumină pe vremea când / mâinile mele se umpluseră de mâinile tale
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Modele > MITROFAN CIOBANU, SVETLANA COJOCARU, ALEXANDRU ȘUBĂ, TATIANA ROTARU - MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE Autor: Tatiana Rotaru Publicat în: Ediția nr. 945 din 02 august 2013 Toate Articolele Autorului 130 de ani de zbucium pentru soluționarea problemei lui Poincaré Din istoria matematicii A vorbi despre matematică sau despre matematicieni este o provocare cu riscul de a rămâne neînțeles sau chiar respins din start. Ne-am propus acest lucru, noi, semnatarii materialului, să prezentăm unele
MATEMATICIANUL MIHAIL POPA LA CEAS DE GLORIE de TATIANA ROTARU în ediţia nr. 945 din 02 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364205_a_365534]
-
Acasa > Poeme > Antologie > OCHI ALB Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului în căciulile orbilor duminicile apar ca o slujbă nesfârșită diminețile curg Liturghia mângâie inimile zbuciumul clopotelor cheamă cuvântul la tăcerea profundă a izvoarelor timpului strident limbajul încetează să mai sperie vrăbiile guguștiuci de duminică pregătesc masa dimineților orbilor cu firimituri de pâine reîntoarsă la starea de grâu verde cu sărutul soarelui în pumnul mărunt copilul
OCHI ALB de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363117_a_364446]
-
-mi lumine drumul Destinului să-i spăl cu lacrimi scrumul. Te caut iar în visul meu, la noapte! CÂND AMUȚESC VIORILE PE MALURI Când amuțesc viorile pe maluri Din plete noaptea scutură săruturi Peste-un ocean brodat cu idealuri Ce zbucium de finaluri și-nceputuri... Se-ntrec pe ceruri mii de Perseide Doar serafimii scriu cu aripi albe Pe-ntunecimi ce se întrec, perfide, Să-ntoarne stele, înșirate-n salbe, Spre un pătrar de lună deocheată. Pe frunți livide, umbre răsucite Din
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
cu nisip. A fost să fim vecini cu ea, Așa au hărăzit profeții, Iar valul ce i se spărgea De-atunci își caută poeții. La mii de musafiri zâmbește, Prin voia lor le dă iubirea, Dar pe poeți îi răscolește Zbuciumul ei și preatrăirea. Cel mai puternic a durut-o -Și povestește cu mâhnire- Că Eminescu n-a văzut-o, Dar a pictat-o-n nemurire. Rămâne dor neîmplinit, Căci clipa-i soră cu uitarea, Pe malul său nu s-a
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUCEAFĂRULUI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368449_a_369778]
-
un ideal cu ajutorul visului, iluziei, fanteziei creatoare. În clipele de beatitudine sufletul se lasă cuprins de cea mai pură și minunată emoție. Fuga de real este o necesitate pentru Irina Lucia Mihalca. Numai în acest mod se poate salva de zbucium, de efemerul clipelor, de „mâna” timpului care „vinde” totul fără urmă de milă. O altă mână, din umbră, simte nevoia să-i mângâie obrazul, să-i alunge teama atunci când „nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil”. „ - Mâna ta, Teah, mi-
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
de la extaz la agonie, de la flacără la cenușă, poeta privind mereu peste umăr, cu teamă, cu mirare... Versurile, jocul cuvintelor se desfășoară de la polul plus până la polul minus al trăirilor. La polul minus putem găsi expresii în care este concentrat zbuciumul poetei: „buncărele fricii”, „ceața timpului”, „sufletul sleit de putere”, „nisipul deșertului”, „delirul literelor”, „drum înghețat și pustiu”, „dureri rostogolite”, „Întotdeauna frica desfigurând”, „plânge vioara”, „Inima rănită” etc. La polul plus găsim alte stări, pline de entuziasm, senin, visare: „lumina blândă
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
uneori) sau dramatism( alteori), se revarsă necontenit peste acest flux vital, peste acest miracol existențial. Făcând o introspecție calmă a vieții, poeta Irina Lucia Mihalca înțelege că numai cu ajutorul cuvintelor poate să-și descătușeze eul, să-și comunice bucuriile și zbuciumul. Astfel, se așează în fața hârtiei albe și scrie... „scriu pentru că așa simt, din iubire, din lacrimă, din dor, din durere, din razele de lumină sau umbrele împrăștiate de norii cercului lăuntric.” „ scriu din dorința de a evada, eliberând lanțurile durerii
RECENZIE: „DINCOLO DE LUNTREA VISULUI” – POEME DE IRINA LUCIA MIHALCA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368445_a_369774]
-
PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > PETRECERE NEFASTĂ(8) Autor: Maria Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2040 din 01 august 2016 Toate Articolele Autorului Rămasă singură, Desire fu iar asaltată de gândurile negre. Simțind că lacrimile și zbuciumul interior sunt gata să rupă zăgazurile, sufletul său greu încercat în ultimul timp, făcea eforturi supraomenești să le țină piept. Instinctul de apărare îi șoptea cu insistență, să nu se lase dusă de valul disperării și ea era decisă să
PETRECERE NEFASTĂ(8) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368512_a_369841]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > VERDE RAM Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1458 din 28 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Zbucium, vultur sufletesc, Simțurile le doinesc, Cânt miracol românesc Și în basm nădăjduiesc. Forță, forță, ține-mă, Nu te pierde-n impostură, Crede-mă, ca un domnesc, Inocent dor de vergură... Ține-mi, forță, al meu duh, Și sublimul creativ, Nu
VERDE RAM de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367912_a_369241]
-
în basm nădăjduiesc. Forță, forță, ține-mă, Nu te pierde-n impostură, Crede-mă, ca un domnesc, Inocent dor de vergură... Ține-mi, forță, al meu duh, Și sublimul creativ, Nu mă coborî din vârf, Sufletul nu mi-e captiv... Zbucium, suflet în cuvânt, Elevat prin necuvinte, Prin tăcere, mă frământ, E o artă din veșminte. Din veșminte sufletești, Din veșmintele de înger, Sufletul e un cuvânt, Voievod, temei și lege. Simplitate și bunețe, Pe un fir de vers se leagă
VERDE RAM de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1458 din 28 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367912_a_369241]
-
se ivise pe lume nu știa să fi pus geană peste geană în tihnă. Nu! I se zbătea inima ca un iepuroi înfricoșat de câte ori vreun fir de zgomot i se năzărea prin vis. Treaz fiind, nu era mai vrednic! Un zbucium de șoapte auzite și înțelese doar de el îl fugărea să-l răpună la tot pasul. Și, deși nimic din cele simțite nu se-ntâmpla, el își potrivea răsuflarea cu tactul ascuns al spaimelor ce-l stăpâneau din pruncie. Totuși
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
speranță alerg. Viața-i senină fără de plâns, căci doar lumină a strâns. C-o viață îndărăt În fine am ajuns în așteptatul loc unde primesc răspuns de la al meu noroc. Ce va urma o știu prea bine de demult, un zbucium cald și viu și-un tineresc tumult. În dulcele-mprejur mă înfășor cu drag lipsit de-orice obscur pe noul meu meleag Și strig să scol din somn din mândrul său Olimp pe minunatul domn atotputernic Timp. Cât va mai
PRIN ANI C-O VIAŢÃ ÎNDÃRÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368017_a_369346]